Galateni 3, 15-22

 

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)

Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.

¹⁵ Fraților, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. ¹⁶ Or, făgăduințele au fost rostite lui Avraam și Seminției sale. Nu se zice: și „semințiilor“ - ca de mai multe, ci ca de una singură: și Seminției tale, ceea ce înseamnă: Hristos. ¹⁷ Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos, nu-l desființează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, așa încât ea să desființeze făgăduința. ¹⁸ Că dacă moștenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduință; Dumnezeu însă prin făgăduință i-a dăruit lui Avraam moștenirea. ¹⁹ Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Urmașul Căruia I s'a dat făgăduința; și a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor^d. ²⁰ Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este Unul. ²¹ Atunci, este legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Doamne ferește! Că dacă s'ar fi dat o lege care să poată da viață, dreptatea ar veni, într'adevăr, din lege. ²² Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credința în Iisus Hristos făgăduința să fie dată celor ce cred.

Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 14)

Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.

Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.