SFÂNTUL MUCENIC IOAN VALAHUL (Românul) (†1662)134

 

Acest binecuvântat vlăstar al țării noastre s-a născut într-o familie de țărani evlavioși din Oltenia, pe timpul domniei lui Matei Basarab. Crescut de mic în dreapta credință, iubea mult pe Dumnezeu, biserica, rugăciunea și ascultarea de părinți.

Pe când avea doar 15 ani, fericitul tânăr Ioan a fost ales și întărit de harul Duhului Sfânt să fie mucenic al lui Hristos într-un chip ca acesta.

În toamna anului 1659, năvălind o ceată de turci pe Valea Oltului dinspre Ardeal, au făcut mari jafuri prin sate în drum spre Dunăre și au luat în robie mulți tineri nevinovați. Printre cei robiți a fost și fericitul Ioan. Trecând Dunărea, turcii și-au împărțit robii, luând fiecare după voie și plăcere pe cine voia. Așa a ajuns nevinovatul Ioan în stăpânirea unui ostaș turc rău și desfrânat. Pe lângă drumul greu, pe lângă foame și osteneală, sărmanii creștini luați în robie trebuiau să sufere și sete și bătăi și umilințe de tot felul, iar la urmă să fie siliți spre necuratele pofte ale desfrânării de către stăpânii lor păgâni și tirani.

Văzându-se într-o zi silit spre necurata patimă de către un turc, fericitul Ioan l-a refuzat cu scârbă, mărturisind că este creștin și urăște necuratele patimi păgânești. Atunci, mâniindu-se, tiranul voia să-l silească, dar tânărul creștin, întărit de râvna credinței în Hristos, l-a lovit pe tiran, care îndată a murit. Ceilalți ostași l-au legat în lanțuri și așa, după câteva luni de chinuri și de mers pe jos, turcii au ajuns la Constantinopol, iar fericitul și neîntinatul Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeapsă, ca să-i fie slugă până la moarte. Acea femeie, rănindu-se de frumusețea lui Ioan, îl trăgea spre necurata desfrânare și spre legea mahomedană, silindu-l să se lepede de credința cea dreaptă în Hristos.

Atunci fericitul Ioan, rugându-se mult lui Dumnezeu și Maicii Domnului să-l întărească în mărturisirea dreptei credințe și să-l izbăvească de ispita desfrânării, a spus cu îndrăzneală: „Cred în adevăratul Dumnezeu, Care S-a răstignit pe cruce pentru noi, și doresc cu bucurie să-mi dau viața pentru Hristos, decât să mă turcesc și să mă însoțesc cu tine!”

Astfel, mărturisitorul Ioan a fost aruncat în temniță și apoi zdrobit cu cumplite chinuri. Rămânând neschimbat și tare ca un diamant, a fost condamnat la moarte prin spânzurare, și așa și-a dat sfântul său suflet în brațele lui Hristos, la 12 mai, 1662, iar trupul său a fost aruncat la loc necurat.

Sfinte Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!