REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

să iubeşti fără să fii iubit… să slujeşti fără să fii preţuit… să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… să ierţi fără să fii iertat… să-l susţii pe cel care te-a lepădat… să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… să investeşti clădind fără speranţe… să taci pentru a nu face rău aproapelui… să vorbeşti de dragul adevărului… să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…  Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! Părintele Justin Pârvu

  Te caută glasul Și ochii te strigă , Când mâna te-ascultă Și buzele plâng . Sărutul se pierde Prin vremuri cu praf Eu sunt neputință Tu ești nicăieri . Când vântul pășește Pe clipa din ieri Iertarea e semnul Iubirii de mâine . Rezervat dreptul de autor   Autor: Sora Adrian  10.01.2023

                  Uneori, când sunt fericită într-adevăr, Simt (sau poate numai mi se pare) Cum, în vârful fiecărui fir de păr, Îmi creşte câte o floare, Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească, Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare, De teamă să nu se ofilească Şi nici nu mă privesc în vreo oglindă, De teamă să nu se desprindă, Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic. Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor, E uşor: Nu trebuie decât să fiţi foarte fericiţ Haideți să vă spun ceva - sănătatea e in primul rând fericirea.  Cred că oamenii află acest lucru puțin cam târziu. Ei își doresc mereu "să am, să fiu", dar nu sunt de condamnat și nici nu cred c-ar fi păcat.  Așa am ajuns noi, sufletele, pe Pamânt aducând in noi un cuvânt  pe care dorim sa-l "materializăm" și să-l avem pentru totdeauna,  dacă se poate și in ❤️ să-l păstrăm. (M.B.).            Ana Blandiana

Minunați-vă de pomii Rotunjind muguri spre soare, Minunați-vă de-a ploii Fecundă împreunare, Minunați-vă de-apusuri Veșmântând în mov clepsidra, De-ale omului urcușuri Către Orion sau Hidra... Minunați-vă de râuri Binecuvântând pământul, De-ale păsărilor zboruri Cu avântul ca și gândul... Minunați-vă de mamă Cum își crește pruncu-n pace, De Miracolul Vieții Ce planeta o reface... Minunați-vă de tată Ce zidește pân la ceruri Siguranța în castelu-i Cu-a iubirii giuvaieruri. Minunați-vă de stele, Fascinație nocturnă, De-ale lumii răsărituri În lumina cea diurnă. Minunați-vă de azi Și trăiți-l cu credința Dumnezeului din noi Înfrumusețând ființa. Mioara Oprișan Membră a Ligii Scriitorilor Români

                  Tu care-n urmă totul ai lăsat Și în pustie pe El l-ai căutat Venita-ai când chemată-ai fost Din sfânt Ierusalim acasă să te-ntorci. Tu îngerul ți l-ai urmat Și trupul sfânt l-ai dăruit pământului natal. Dar peste ani, în vis te-ai arătat Împărăteasă cu îngeri împrejur Ce-ai poruncit  groparului  De lângă marinarul mort ca să te ia.  La fel, împărăteasă  femeii credincioase Tu te-ai arătat și aceasta vorba a purtat  Și toți au hotărât la loc de cinste să-ți așeze Trupul neputred și înmiresmat. De-atunci a tale moaște Loc vindecării au făcut în marea de durere. Tu, cea plină de credință, minuni ai revărsat Peste cei ce te-au căutat cu-adevărat. Toți  sfinții zi de post ți-au dăruit Și Sfânta Vineri  te-au numit pe tine, Ce toată viața ai postit , ai dăruit  Și-n rugăciune  smerită ai trăit. Tu, Preasfântă Paraschevă, cea binefăcătoare Azi mii de mâini așteaptă  A ta ocrotitoare mână să atingă Și în procesiuni mitropoliți și sfinți părinți Te scaldă prin mulțimea adunată

  Te am alături, zi și noapte, înger din lumi nepământești,  Coborât să-mi luminezi viața și lucruri bune să mă-nveți! Cinstit, blând și neprihănit, tu îmi înseninezi privirea,  Din grohotișurile sorții, alungându-mi dezamăgirea.  De veghe-mi stai la căpătâi, ca nu cumva din disperare,  Pașii mei să își piardă urma prin țepii înfipți pe cărare,  Iar de cad și mă-mpotmolesc în mocirla nechibzuinței, Pe aripi moi, tu mă înalți către calda rază-a credinței.  Mi-ai fost trimis de la-nceput ca unic dar, neprețuit,  Pentru sufletul meu hoinar și de păcate bântuit! Mâhnirea ce-mi macină gândul, doar tu mi-o preschimbi în speranță,  Călăuzindu-mă-ndeaproape să iau decizii clare,-n viață.  Stai lângă mine pân' la capăt și pe brațe ocrotitoare,  Poartă-mi inima, des, lovită de necazuri și supărare! Ajută-mă să gust nectarul din poleita cupă-a vieții Și dă-mi putere să străbat sinuosul drum al bătrâneții! Felicia Percec

  Când te ridici pe-al vieții munte Și-ți râde luciul din cortine, Uitând de stropii de pe frunte, De smocul pletelor cărunte, Toiag ți-e îngerul din tine. Și, dacă simți, că stea flămândă Ți-usucă cord, din rădăcină, Te roagă cerului să-ți vândă Tăcerea nopții făr-osândă, Să nu simți înger cum suspină! De-i strânge praful de furtună În cofa zilelor rebele, Simțind ecoul cum răsună, Adună-ți  bocetu-n cunună, Păzindu-ți îngerul de rele! Iar, dacă-o fi să-ți smulgi din suflet Cărări din scrumul spre-nviere, Să scoți în vis cumplitul urlet. Cu pacea  ta într-un răsuflet, Salvează-ți îngeru-n cădere! De s-o-ntâmpla să-ajungi doar pradă, Zdrobindu-ți aripi, să nu spere, Să nu lași dragostea să cadă, Pentru o lume: -a ta, nomadă, Privindu-ți îngerul cum piere! Când grele sorți îți pun cătușă, Să-ajungi surcea-n umile cioturi, Deschide-atunci a bolții ușă Și, din a luptelor cenușă, Dezgroapă-ți înger din comploturi! Și, de-or voi să-ți sape rană, Schimbându-ți sângele-n rubine, Pentr-un Pămâ

  Înger bun păzitor, În sufletul meu tu ai loc. Vii la mine mă păzești, Mă aperi de pericolele ce nu le bănuiesc. Înger bun păzitor tu la mine  vii Pe brațele tale mă ții. Stai lângă mine aproape, Îmi îmbraci sufletul în iubire și dragoste. Îmi aduci bucurii orișicând, Nu mă lași ca să plâng. Aripile tale cu pene albe, Sunt obosite de rtistețea noastră Înger bun păzitor ești cel mai frumos, Vii ca pasărea-n zbor. Pe pământ ești o lumină, Pe cer o formă de cruce de inimă. Tu îmi aduci stelele ce sclipesc, O lumină ești când  vii strălucești, Luminezi o atmosferă un pământ un cer, Viața noastră o faci un mister. Înger bun păzitor zi și noapte de mine ești aproape, Ma păzești de căderi de păcate de moarte. Mâ faci să fiu cu inima deschisă, Să savurezi o parte din fericire. Îngerul meu păzitor iubit, De multe ori m-ai surprins. Când copilul meu prin greutăți zâmbește, Îndemnul tău frumos lângă el  este. Tu faci ca lucrurile colorate, În ochii mei să nu joace. Mă faci să pot găsi o pâine al

A venit aseară un înger Luminos, stând blând, la ușă, Spirit angelic din cer, Ținea o cheie -n galbena cătușă. Arătându - se, simțeam ce nu vedeam,  Prizonier era încătușatu - mi suflet,  Pân' - atunci, doar luna bătea - n geam, El, fară glas, mă descuia c - un zâmbet. Ceru să scriu pe - o coală, Despre viață și har divin... Așezam rânduri, hârtia părea goală, Dar eu îl pricepeam dein: - Sufletul să-ți fie - n viață,  Smerit, curat și cinstit,  Mâine nu știm ce-l așteaptă De va pleca nepregătit. Am vorbit până în zori,  Mă - ndemna să n-am păcat,  Spunând că, în veci nu mori Când de El ești judecat. Petru T.  Grădinaru Vadurile

  Azi e mare sărbătoare  Tot Văzduhu-i bucuros , Dumnezeu a poruncit, Să se boteze Hristos ! Şi în marea Lui iubire , Să Il facă cunoscut Azi in chip de porumbel Coboară şi Duhul Sfânt ! Doamne, câtă bucurie , Clopotele de zor bat, Sfântul Ioan Botezătorul Pe Isus la botezat ! Îngerii stropesc aghiasmă Cu mănunchi de busuioc, Azi se curăță pământul, Oamenii primesc soroc ! Multumim Isuse Sfinte, Multumim Sfântă Treime Prin botez am primit Viață, Binecuvântări Divine ! ✍Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu Drept de autor,legea 8/1996 6-01-2020

  Doamne Dumnezeule, te rog, iartă-mă pentru fiecare gând greșit, pentru fiecare cuvânt care a rănit, pentru fiecare acțiune care m-a îndepărtat de Tine și de cine sunt eu cu adevărat. Ajuta-mă să mă regăsesc, să visez, să sper, să știu să mă bucur, să zâmbesc fără să  regret, să merg la culcare cu gândul împăcat și  fiecare fapta a mea să aduca bucurie. Știu că viața mea este în mâinile Tale,fie voia ta,si fă-o să aibă sens. Coboară mâna ta cea sfânta asupra familiei mele si așază pace, înțelegere si iubire. Ajuta-mă ca în fiecare moment al vieții mele să fiu prezentă și orice aș face să fac din adâncul sufletului, cu iubire, dăruire  si speranță. Știu că viața înseamnă mai mult decât suferință, ajuta-mă să-mi traiesc fiecare zi cu bucurie și mulțumire ,astfel să aduc bucurie si speranță  în viețile altor suflete. Te rog, Doamne, sprijină-mă  în cele bune,iar când mă îndepărtez de Tine,întoarce-mă acasa. Ai grija, Doamne, de toți copiii din lume, ajută-i să fie sănătoși, să aiba viață

  Astăzi e zi de ajun, Nu un ajun oarecare. Ci ajunul de botez, A unui Împărat Mare ! Mâine, Domnul Preamăririi, Se botează în Iordan, Cu botezul ne-muririi, Noi, ÎL serbăm an de an. Ce păcat... că sărbătoarea Nu e înțeleasă bine, Nu e trăită profund E doar prilej de întâlnire. Meg creștiiinii la biserici Nu zic ba, și este bine, Dar merg mai mult din rutină Și ... nu simt acea trăire ! Stau pe margini, mai vorbesc, Unii aprind câte-o țigară, Nici nu știu ce se citește Că stau mai mult pe afară ! Trec prin timp pălăvrăgind În timp ce Domnu-n altare, Coboară cu Duhul sfânt  Aducând botezul mare ! Iată va veni și clipa Când cu mâinile ridicate, Toată, toată preoțimea Va chema pe Duhul Sfânt Să coboare peste ape ! Iată va sosit și clipa Când întreaga preoțime, Va chema pe Duhul sfânt, Să coboare peste lume ! Tot creștinu,-atunci cu teamă, Să se plece, să primească, Darul Duhului Cel Sfânt, Dintru Slava cea Cerească ! Sfântul Mare Prooroc Și botezător, Ioan, Mâine ÎL va boteza Pe Domnul no

 

  Nu există exces de iubire, Cât mai dăinuie bob de speranță; Puritatea ni-i și dezrobire, Chiar de suntem doar ciob sau o zdreanță. Ispitite-s cărările vieții, Lava-ncinsă în sân ne sufocă; Numai dragostea crește pereții, Munți înalță, în miez de epocă. Ne sărută în noapte tăcerea Și ne țin, strâns de mână, albi zorii, Să ne-ncânte o rază vederea: Cenușiu ni-i amurgul, reci – norii. Doar ce dărui, din pleoapa-ți deschisă, Se îmbracă în flăcări de torță, Cum și gândul, din soarta prescrisă, Ni-i smerenie, milă și forță. Ce-a intrat în cămara veciei Nu apune, când vine-nserarea, Ca urseala, menită feliei, Ce hrănește, secând tulburarea. Și te legeni pe-a cerului grindă, Cât te poartă-ntre cumpene pasul, Nemurirea din stea să te prindă, Vânt hoinar să-ți împrăștie glasul. Nu există prea multă credință, Cât simți ornic din tine veghindu-L Pe blând noru-adunând suferință, Spre a cerne, pe creste, colindul. Autor: Geta Lipovanciuc

     de Cornelia Climov  Mă porți în suflet, ştiu eu bine O spun chiar ochii tăi cuminți Şi povestesc acum ei de la sine În ochi privesc şi ştiu ce simți. Mă porți în gând de la o vreme Chiar de n-ai spus-o nimănui În ochii calzi zideşti poeme Zâmbeşti cu ochi-ți albăstrui. Ascund în ei atâtea lucruri Deși nespus de mult ne admirăm, Căci zboară din privire fluturi Şi-s umezi când nu ne vedem. Căci ochii sunt feresre-n suflet Evocă o lume prin privire Şi însoțiţi fiind de un zâmbet Fără să ştie nasc iubire. Mă porți în suflet ştiu eu bine Dar teamă de iubire-ți este Și spui că nu-ți pasă de mine, Deși îți sunt dulcea poveste. Și cred că nu-ți e frică de iubire C-ai mai iubit şi în trecut, Dar ocolești acea dură durere Ce ai simțit-o de demult. Asta te face ca să fii prudent Şi-ți ţii în frâu o tandră inimioară, Dar mă iubeşti și este evident Ca și atunci ca şi întâia oară. 04.01.2022

 

  Începem Noul An cu mulțumire, Că am trecut anul cu bine  Că am avut sănătate Și am trecut peste toate. Doamne anul a început, Dă-ne Doamne un gând bun. Să fim mult mai răbdători, Când avem noi încercări. Să stăm bine să gândim Înainte să rostim. Să găsim vorbă plăcută. Pentru cel ce ne ascultă. O vorbă spusă greșit, Poate răni foarte mult. Să găsim doar alinare, Pentru cel în supărare. Chiar dacă avem o ispită, Să trecem cu reușită. Să avem înțelepciune, Să facem doar fapte bune. Să uităm ce a fost rău Să avem credință mereu. Cu nădejde în Bunul Dumnezeu, Vom trece peste orice greu. Tot omul să fie sănătos, În pază Domnului Iisus Hristos. Să avem bucurie și pace. Că pe toate le vom fac Anul Nou care a început. Să ne iubim noi mai mult. Să avem grijă de Suflet Și să avem un bun cuget. Amin✝️✝️✝️ Liliana Olariu  💜  2 ianuarie 2022!

Deasupra mea ceru-i străin, Străini sunt pomii și văzduhul, Iar sufletul de dor e plin, Și peste gând cade amurgul.  Străină sunt printre străini, Și luminițe ard străine, Iar ochii mei de lacrimi plini, Sunt lacuri de tristețe pline. Și curge verdele pe ram, Văzduhul rece mut îmi pare, Cuvinte am și nu le am... Și soarele străin răsare. Iar nopțile-s și mai străine, Când dorul plânge-n necuvinte.  Iar visele de tot haine, De mine nu-și aduc aminte. Și stelele sunt rătăcite, Și hoinaresc prin marea albastră,  De cerul lor fiind răpite, Și aruncate-n lumea noastră.  Dezamăgit un clopot plânge, Chemând la marea rugăciune, Și lumânări pe rând s-or stinge, Și-or săvârși marea minune ! Străini sunt oamenii în cale, Și zâmbetul  lor e străin, Cuvântul meu pășește agale, Gustând din slove de pelin. Străine-s gândurile toate, Străină-i inima în piept, Când chipul meu este departe Iar sufletul nu mi-e adept. Străină-i noaptea și haină,  O noapte lungă  de pomină... Dediu Stela  Republica Moldov

  Biserica din satul meu, Gătită e ca o mireasă. Cu sfinți și îngeri peste tot, Eu îi aud șoptind, de-acasă ! În seri târzii cu lună plină, Privesc tăcută de pe prispă, Și îmi pare că se aude, O rugăciune tare tristă...  Atenția-mi este atrasă De crucea de pe turnul 'nalt. Și parcă-l vad pe Domnul meu, Pe ea, cum este ridicat ! Turnul se-nalță, tot mai sus,  Și parcă întretaie Cerul. Se-aud cântări și rugaciuni, O Doamne, înălțător este misterul !  Într-un târziu, aud o voce Care spunea o rugăciune, Ieșită din adânc de suflet,  Rostită cu multe suspine. A cui o fi, m-am întrebat, Aceasta voce plină de căldură, Ce răsună ca un ecou Ce slină a mea făptură ? Dezmeticită ca din vis, Mi-am amintit cine se roagă La Domnul nostru, Iisus; E Maica noastră precurată ! O lacrimă îmi scapă geana Și ochii mi se umezesc, Aș vrea să zic și eu ceva Însă... nu pot... mă poticnesc ! Înălțătoare este clipa, Că mă înec de plâns și dor, Deși e aici lângă mine, Nu am mai fost nici în pridvor. Ce dulce e

  De-ar pricepe omenirea Ce cinste ți se cuvine, O, Sfinte, Mare Vasile,  S-ar pleca la rugăciune ! N-ar mai pierde în beții  Și petreceri, noaptea sfântă, Ci ar veni la altar Cu cinstire și cu rugă. Nu ar da frâu liber voii Pătimașe și rebele, Ar veni toți la altar De păcate să se spele. Nu s-ar înfrăți nicicum Cu pizmașul de temut, Nu ar sta cu el la masă, Și-ar pune altarul, scut. Stiți voi fraților ce este Noaptea Sfântului Vasile? Este scut de rugăciune,  Pentru suflet, mântuire ! Fericit este acela Ce-i cinstește pomenirea Se unește-n rugăciune Și primește mântuirea. În noaptea mare și sfântă Ce îi este daruită, Sfântul Vasile se roagă, Se ia cu iadul la trântă. Și se înspăimântă iadul, Se cutremură de teamă, Că sfântul are putere Și cu rugăciuni îl leagă. Dar rebelii ce-l ignoră Și nu vor să îl cunoască, Sunt cuprinși de-nșelăciune Și de pizma diavolească. Veniți dar la rugăciune În noaptea anului nou, C-atunci se revarsă iadul Și vă face numai rău ! Tania Topor .01.01. 2023.