Ferestre-n suflet

 

   de Cornelia Climov 

Mă porți în suflet, ştiu eu bine

O spun chiar ochii tăi cuminți

Şi povestesc acum ei de la sine

În ochi privesc şi ştiu ce simți.

Mă porți în gând de la o vreme

Chiar de n-ai spus-o nimănui

În ochii calzi zideşti poeme

Zâmbeşti cu ochi-ți albăstrui.

Ascund în ei atâtea lucruri

Deși nespus de mult ne admirăm,

Căci zboară din privire fluturi

Şi-s umezi când nu ne vedem.

Căci ochii sunt feresre-n suflet

Evocă o lume prin privire

Şi însoțiţi fiind de un zâmbet

Fără să ştie nasc iubire.

Mă porți în suflet ştiu eu bine

Dar teamă de iubire-ți este

Și spui că nu-ți pasă de mine,

Deși îți sunt dulcea poveste.

Și cred că nu-ți e frică de iubire

C-ai mai iubit şi în trecut,

Dar ocolești acea dură durere

Ce ai simțit-o de demult.

Asta te face ca să fii prudent

Şi-ți ţii în frâu o tandră inimioară,

Dar mă iubeşti și este evident

Ca și atunci ca şi întâia oară.

04.01.2022