CER STRĂIN

Deasupra mea ceru-i străin,

Străini sunt pomii și văzduhul,

Iar sufletul de dor e plin,

Și peste gând cade amurgul. 

Străină sunt printre străini,

Și luminițe ard străine,

Iar ochii mei de lacrimi plini,

Sunt lacuri de tristețe pline.

Și curge verdele pe ram,

Văzduhul rece mut îmi pare,

Cuvinte am și nu le am...

Și soarele străin răsare.

Iar nopțile-s și mai străine,

Când dorul plânge-n necuvinte. 

Iar visele de tot haine,

De mine nu-și aduc aminte.

Și stelele sunt rătăcite,

Și hoinaresc prin marea albastră, 

De cerul lor fiind răpite,

Și aruncate-n lumea noastră. 

Dezamăgit un clopot plânge,

Chemând la marea rugăciune,

Și lumânări pe rând s-or stinge,

Și-or săvârși marea minune !

Străini sunt oamenii în cale,

Și zâmbetul  lor e străin,

Cuvântul meu pășește agale,

Gustând din slove de pelin.

Străine-s gândurile toate,

Străină-i inima în piept,

Când chipul meu este departe

Iar sufletul nu mi-e adept.

Străină-i noaptea și haină, 

O noapte lungă  de pomină...

Dediu Stela 

Republica Moldova 

03.01.2023.

Dreptul de autor rezervat.