Biserica de lângă mine

 

Biserica din satul meu,

Gătită e ca o mireasă.

Cu sfinți și îngeri peste tot,

Eu îi aud șoptind, de-acasă !

În seri târzii cu lună plină,

Privesc tăcută de pe prispă,

Și îmi pare că se aude,

O rugăciune tare tristă... 

Atenția-mi este atrasă

De crucea de pe turnul 'nalt.

Și parcă-l vad pe Domnul meu,

Pe ea, cum este ridicat !

Turnul se-nalță, tot mai sus, 

Și parcă întretaie Cerul.

Se-aud cântări și rugaciuni,

O Doamne, înălțător este misterul ! 

Într-un târziu, aud o voce

Care spunea o rugăciune,

Ieșită din adânc de suflet, 

Rostită cu multe suspine.

A cui o fi, m-am întrebat,

Aceasta voce plină de căldură,

Ce răsună ca un ecou

Ce slină a mea făptură ?

Dezmeticită ca din vis,

Mi-am amintit cine se roagă

La Domnul nostru, Iisus;

E Maica noastră precurată !

O lacrimă îmi scapă geana

Și ochii mi se umezesc,

Aș vrea să zic și eu ceva

Însă... nu pot... mă poticnesc !

Înălțătoare este clipa,

Că mă înec de plâns și dor,

Deși e aici lângă mine,

Nu am mai fost nici în pridvor.

Ce dulce este liturghia

Care se-aude din altar,

Mă  rog acasă dar... îmi pare

Că rugăciunea n-are har !

Tania Topor. 07.08.2021.