REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.  

  A utorul scrierii numite «Scara», pe care o publicăm într-o traducere nouă în acest volum, s-a născut scurt timp înainte de anul 579 și a trăit pînă în jurul anului 649. A fost deci contemporan cu sfîntul Maxim Mărturisitorul 1 . Autorul «Vieții» lui pe scurt, călugărul Daniil din Mînăstirea Raith, declară că nu se cunoaște patria de origine a sfîntului Ioan Scărarul, dar Meletie, Arhiepiscopul Atenei, în «Istoria Bisericească» spune că ar fi fost de obîrșie din Palestina. După Daniil din Raith, tînărul Ioan a intrat în Mînăstirea din Muntele Sinai la vîrsta de 16 ani. Din faptul că pînă la vîrsta aceea își făcuse o educație solidă în toate științele timpului (έγχοχλίψ σοψία), Veniamin Costache deduce că trebuie să se fi născut dintr-o familie mai înstărită 2 . Aleasa lui pregătire în științele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul; iar petrecerea în muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Insă cu vremea, numele de Scărarul, provenit de la calitatea de autor al «Scării», le-a

  N u pot spune în deplină cunoștință și în chip sigur care este cetatea care l-a odrăslit și crescut pe dumnezeiescul bărbat înainte de petrecerea lui închinată luptei și nevoinței. Dar pe cea care îl găzduiește acum și-l hrănește cu ambrosie, ne-a făcut-o cunoscută marele apostol Pavel. Căci viețuiește și el negreșit în acel Ierusalim ceresc, în care se află Biserica celor întîi născuți (Evr. 12, 22-23), «a căror petrecere este în ceruri» (Fil. 3, 20). Acolo săturîndu-se 35 cu o simțire nematerială de cele de care nimeni nu se poate sătura și privind frumusețile nevăzute, primește răsplățile vrednice ale sudorilor. Și primind acolo ca moștenire darul neostenelii pentru osteneli, petrece cu cei de acolo, «al căror picior este de acum întru dreptate» (Ps. 25, 12). Dar cum a dobîndit această fericire pururea pomenitul, o voiu spune acum. A cesta, aflîndu-se în al șasesprezecelea an cu vîrsta trupului s-a adus pe sine jertfă bine plăcută și primită lui Hristos în Muntele Sinai. Și lu

  V enind odată Ava Martirie și Ava Ioan la marele Anastasie și văzîndu-i acesta pe ei, a zis lui Ava Martirie : «Spune-mi Ava Martirie, de unde este tînărul acesta ? Și cine l-a tuns pe el ?» Iar acesta îi zise : «Este robul tău, părinte, și eu l-am tuns pe el». Și-i zice lui : «Vai, Ava Martirie, cine ți-a spus că ai tuns pe Ava Muntelui Sinai ?» Și n-a mințit sfîntul. Căci după patruzeci de ani a ajuns egumenul nostru. Iarăși altă dată, luînd pe același Ioan, povățuitorul lui, Ava Martirie s-a dus la marele Ioan Savaitul, care petrecea atunci în pustiul Gudda. Cînd i-a văzut pe ei bătrînul, sculîndu-se a luat apă și a spălat picioarele lui Ava Ioan și i-a sărutat mîna. Iar lui Ava Martirie nu i-a spălat picioarele. Întrebîndu-l ucenicul lui, Ștefan, de ce a făcut așa, îi zise lui : «Crede, fiule, cine este tînărul, nu știu. Dar știu că am primit pe egumenul Muntelui Sinai și am spălat picioarele egumenului». Dar și Ava Stratighie, în ziua în care a fost tuns Ava Ioan, avînd douăze

  C are patrie și cetate a odrăslit și a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceștile lui nevoințe, cu siguranță nu pot spune - zice Daniil monahul, scriitorul vieții acestuia. Care loc îl are acum pe acest dumnezeiesc și minunat bărbat și cu ce dulceți de hrană fără de moarte îl hrănește, este adeverit, că într-acea patrie se află el acum, pentru care Sfîntul Pavel, privighetoarea cea minunat glăsuitoare, a strigat: "Petrecerea noastră este în ceruri", unde cu nematerialnică simțire, cu negrăită dulceață săturîndu-se de necheltuitele bunătăți, primește răsplătirile cele vrednice de sudorile sale și pentru dureri are cinstea cea fără durere, moștenind cereasca Împărăție cu aceia al căror picior a stat întru dreptate. I ar cum s-a ostenit pentru fericirea cea nematerialnică întru materialnicul trup, voi spune arătat. De șaisprezece ani fiind cu vîrsta trupească, iar de o mie de ani cu istețimea înțelegerii, acest fericit, singur pe sine ca p

  F ăclie luminoasă pe Muntele Sinai S trălucind cu dumnezeiască lumină E ste Ioan Scărarul, sfântul stareț al Muntelui. E l trupul desăvârșit și-a supus, asemenea Ș i gândurile. C ătre desăvârșita biruință E l treizeci de trepte a aflat că sunt. O , minunată strategie, T actică desăvârșită! E l moștenire obștii monahicești a lăsat T actică de aur a războiului duhovnicesc. E l tuturor o a lăsat, C elor ce în războiul duhovnicesc D e suflet mântuitor V oiesc să pășească Ș i să învingă. T ainica Scară prin Duhul Sfânt scrisă I oan a alcătuit-o D upă ce însuși din acest cumplit război B iruitor a ieșit. C ând Sfântul Ioan din această lume a ieșit, E l moștenire a lăsat-o fraților săi, D ar neprețuit. U n mare poem epic - acesta este sufletul omenesc, C ând din praful tinei către cer voiește să se înalțe; U n poem epic răscolitor al luptei și suferinței; U n poem epic strălucitor al credinței și speranței. P e acesta Sfântul loan de Dumnezeu înțelepțitul N ouă

  N umele acestui mare și slăvit sfânt vine de la titlul faimoasei cărți de el scrisă, Scara dumnezeiescului urcuș sau simplu, Scara . I oan a sosit la muntele Sinai pe când avea vârsta de șaisprezece ani și a rămas acolo, mai întâi ca frate începător sub ascultare, apoi ca sihastru, iar în cele din urmă ca stareț al Sinaiului până la înaintata vârstă de optzeci de ani. S fântul Ioan a trecut la Domnul cam pe la anul 563 după Hristos. D espre el biograful lui, monahul Daniil, zice: „Trupul său s-a urcat la înălțimile Sinailui, în vreme ce sufletul său s-a înălțat la înălțimile cele cerești. " S fântul Ioan Scărarul a stat în ascultare față de părintele său duhovnicesc, Martirie, timp de nouăsprezece ani. S fântul Anastasie de la muntele Sinai, văzându-l pe tânărul Ioan, a prorocit despre el că va fi stareț al Sinaiului. D upă moartea duhovnicescului său părinte, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră unde a dus viețuire aspră timp de douăzeci de ani. U cenicul său Moise a

  Tot în această zi, pomenirea sfintei Euvula, maica sfântului Pantelimon, care în pace s-a săvârșit.

  Ingrediente: 150 g ciocolata amaruie 2 linguri sirop de zahar sau miere 2 linguri de cacao 100 g margarina 1/2 coaja de portocala rasa (eventual tinuta in prealabil in zahar si coniac) 200 g biscuiti stafide sau fructe confiate taiate bucatele sau visine din visinata, nuci, alune. Mod de preparare: Se pune pe foc mic si se amesteca: ciocolata rupta bucatele, siropul (mierea), cacao si margarina. Se mai adauga coaja de portocale, stafidele sau fructele confiate si biscuitii sfaramati, nucile sau alunele preferate. Dupa ce se racoreste putin, se modeleaza in forma rotunda si se tavalesc prin cacao, fulgi de cocos, nuca macinata sau fulgi de ciocolata. Cand am posibilitatea, pun in mijloc si cate o visina din visinata. Le asez pe o farfurie, una langa alta si le las in congelator cca 30 minute dupa care pot fi lasate si in frigider, la temperatura obisnuita. Carmina

 Ah, Paris, Paris...                Ieri m-am bucurat de o zi superbă,plină de soare şi căldură. O parte din drum l-am parcurs cu maşina,  dar frumuseţea  şi zgomotul vieţii de metropolă l-am simţit în toată splendoarea.      Bucuria eliberării după doi ani de restricţii severe, m-a purtat pe cele mai frumoase culmi ale bătrânului oraş al Luminilor, acolo unde legenda lui Edith Piaf plutea deasupra norilor, iar râsul suav al copiilor şi plimbatul căţeilor devine parte a vieţii cotidiene. M-am întrebat de multe ori de unde începe civilizaţia lumii occidentale, dar şi unde se sfârşeşte... Care este diferenţa între Est şi Vest,  de ce Oamenii se Ucid între ei, de unde atâta Ură şi când se vor sfârşi aceste deziderate ale unora.      O voce din interior îmi spunea: - Măi, lasă-te purtată de partea pozitivă a gândurilor şi farmecului vieţii, ştii, sunt oamenii inteligenţi, buni, altruişti cu simţul răspunderii pe  care ne putem baza, da, chiar aşa, nu contează că eşti francez, român, rus sa

 

29.03.1989: a murit, după ce în 1980 îmbrăcase haina monahală la Rohia, scriitorul şi eseistul N. Steinhardt (n. 1912), fost deţinut politic, autorul Jurnalului fericirii (apărut postum, în 1991).

      Povesteau despre avva Isidor, preotul, că odată a venit un frate să-l invite la masă, dar bătrânul n-a primit, zicând: "Adam a fost alungat din rai fiindcă s-a lăsat înşelat de mâncare". Fratele l-a întrebat: "Ţi-e frică să ieşi din chilie?". El i-a răspuns: "Copile, mi-e frică. Diavolul umbla că un leu răcnind şi căutând pe cine să înghită". Zicea adesea: "Cine se deda băutului de vin nu mai scapă de urzelile gândurilor rele. Lot a fost silit de fiicele sale să se îmbete cu vin şi, din pricina beţiei, diavolul l-a împins uşor spre curvia cea nelegiuita".

  Rugaciunea de Marti Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L

1: "Asemanatu-s'a împărăţia cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via să. 2: Şi învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via să. 3: Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţa fără lucru. 4: Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru. 5: Iar ei s'au dus. Ieşind el iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. 6: Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? 7: Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi ceea ce va fi dreptul vostru. 8: Făcându-se seara, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plată, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi. 9: Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10: Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lu

19 Cel ce umblă după dreptate ajunge la viață, iar cel ce fuge după rău, la moarte. 20 Pe cei cu inima vicleană îi urgisește Domnul; plăcerea Lui este spre cei fără prihană. 21 Încetul cu încetul păcătosul nu va rămâne nepedepsit, iar neamul celor drepți va fi mântuit. 22 Inel de aur în râtul porcului, așa este femeia frumoasă și fără minte. 23 Dorința celor drepți este bine; nădejdea celor fără de lege este mânia lui Dumnezeu. 24 Unul dă mereu și se îmbogățește, altul se zgârcește afară din cale și sărăcește. 25 Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat. 26 Cel ce ține grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se revarsă) peste capul celui ce îl vinde. 27 Cel ce caută binele dobândește bunăvoința Domnului, iar cel ce umblă după rău va da peste el. 28 Cel ce-și pune nădejdea în bogăția lui se veștejește, iar cei drepți ca frunzișul odrăslesc. 29 Cine își tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înțelept. 30 Rodul dreptă

21 Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună și a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: «Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui și nu voi mai pierde toate vietățile, cum am făcut. 22 De acum, cât va trăi pământul, semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea nu vor mai înceta!» 1 Și a binecuvântat Dumnezeu pe Noe și pe fiii lui și le-a zis: «Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți! 2 Groază și frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mișcă pe pământ și toți peștii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. 3 Tot ce se mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca și iarba verde. 4 Numai carne cu sângele ei, în care e viața ei, să nu mâncați. 5 Căci Eu și sângele vostru, în care e viața voastră, îl voi cere de la orice fiară; și voi cere viața omului și din mâna omului, din mâna frat

.  1 Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălța, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate și statornice. 2 Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre și din cetatea cea întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci. 3 Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme. 4 Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă 5 Și ca arșița soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiți. Precum se potolește căldura la umbra unui nor, așa se va domoli cântecul de biruință al stăpânitorilor silnici. 6 Și Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite! 7 Și în muntel

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... L uminați fiind de harul cel adevărat, cu dreaptă credință îndreptați, în chip luminat, marginile pământului, sfințiților și măriților mucenici. Pentru aceasta, cu credință, vă fericim pe voi.

  Troparul Sfinților Sfințiți Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul și al celor împreună cu dânșii, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul 1. Irmosul: L ui Dumnezeu, Celui Ce a ajutat în Egipt lui Moise și printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruință să-I cântăm, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinților Sfințiți Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e luminătorul cel strălucitor al Bisericii lui Hristos să-l lăudăm, credincioșilor, ca pe cel ce cu lumina credinței a luminat pe neamurile care slăvesc pe Făcătorul tuturor. Stih: Sfinților Sfințiți Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. Î n grădina credinței lui Hristos crescut fiind și sporind duh