CEASURILE: I, III,VI, ȘI IX.

 

 CEASUL 1

 

Prorocia lui Zaharia 11, 10-13

¹⁰ Și voi lua toiagul Meu cel frumos și-l voi arunca jos, ca să rup legământul pe care l-am făcut cu toate popoarele. ¹¹ Și rupt va fi în ziua aceea; și Canaaneenii, oile păzite pentru Mine, vor cunoaște că e cuvântul Domnului. ¹² Și le voi zice: Dacă socotiți că-i bine, dați-Mi prețul; dacă nu, nu Mi-l dați! Iar ei au dat prețul Meu: treizeci de arginți“. ¹³ Iar Domnul a zis către mine: „Aruncă-i în cuptorul de topit, și voi vedea dacă-i [argint] curat, în ce chip adică M'am lăsat Eu pus la încercare de dragul lor“. Iar eu am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în cuptorul de topit din casa Domnului.                                                                                                              Galateni 6, 14-18

¹⁴ Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume. ¹⁵ Că în Hristos Iisus nici tăierea'mprejur este ceva, nici netăierea'mprejur, ci făptura cea nouă. ¹⁶ Și toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta, pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu! ¹⁷ De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus^h. ¹⁸ Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.

Matei 27, 1-56

¹ Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. ² Și, legându-L, L-au dus și L-au predat guvernatorului Ponțiu Pilat. ³ Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte și cuprins fiind de căință, le-a înapoiat arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, ⁴ zicând: „Greșit-am vânzând sânge nevinovat“. Iar ei i-au zis: „Ce ne privește pe noi? De-acum e treaba ta!...“.^{a 5} Și el, aruncând arginții în templu, a plecat de acolo; și ducându-se, s'a spânzurat. ⁶ Iar arhiereii, luând arginții, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge“. ⁷ Și ținând sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. ⁸ Pentru aceea i s'a spus acelei țarine, până'n ziua de astăzi, țarina Sângelui. ⁹ Atunci s'a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui Prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel, ¹⁰ și i-au dat pe țarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul. ¹¹ Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Și L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui“. ¹² Și la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei și bătrâni, nimic nu răspundea. ¹³ Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?“ ¹⁴ Și nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, așa încât guvernatorul se mira foarte. ¹⁵ Iar la sărbătoarea Paștilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulțimii un întemnițat, pe care-l voiau ei. ¹⁶ Și aveau atunci un întemnițat vestit, care se numea Baraba. ¹⁷ Deci, adunați fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreți să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?“ ¹⁸ Fiindcă știa că din invidie i L-au dat în mână. ¹⁹ Și pe când ședea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui“. ²⁰ Iar arhiereii și bătrânii au înduplecat mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. ²¹ Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreți voi să vi-l eliberez?“ Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!“ ²² Și Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?“ Toți au răspuns: „Să fie răstignit!“ ²³ Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?“ Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!“ ²⁴ Și văzând Pilat că nimic nu folosește,^b ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile în fața mulțimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă privește!“ ²⁵ Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!“... ²⁶ Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. ²⁷ Atunci ostașii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta; ²⁸ și dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roșie; ²⁹ și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și trestie în dreapta Lui; și îngenunchind înainte-I, își băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!“... ³⁰ Și, scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. ³¹ Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. ³² Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea. ³³ Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii, ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și gustând, n'a voit să bea.^{c 35} Iar după ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui prin aruncare de sorți, ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul: Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți. ³⁶ Și șezând, Îl păzeau acolo. ³⁷ Și deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor. ³⁸ Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. ³⁹ Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-și capetele ⁴⁰ și zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!“ ⁴¹ Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El împreună cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: ⁴² „Pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce și vom crede în el; ⁴³ s'a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“. ⁴⁴ În același chip Îl ocărau și tâlharii cei răstigniți împreună cu El. ⁴⁵ Iar de la ceasul al șaselea, întuneric mare s'a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. ⁴⁶ Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“ ⁴⁷ Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta“. ⁴⁸ Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, umplându-l cu oțet și punându-l într'o trestie, Îi da să bea. ⁴⁹ Iar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!“... ⁵⁰ Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. ⁵¹ Și iată, catapeteasma templului^d s'a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s'a cutremurat și pietrele s'au despicat; ⁵² mormintele s'au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat, ⁵³ și ieșind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s'au arătat multora. ⁵⁴ Iar sutașul și cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul și cele întâmplate, s'au înfricoșat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!“ ⁵⁵ Și erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, ⁵⁶ între care erau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeu.

CEASUL AL III Lea

Prorocia lui Isaia 50, 1-11

¹ Așa zice Domnul:^a
Ce fel de carte de despărțire este aceea
prin care Eu am lăsat-o pe mama voastră?
sau cărui cămătar^b v'am vândut Eu pe voi?
Iată, voi pentru păcatele voastre sunteți vânduți
și pentru nelegiuirile voastre am lăsat-o Eu pe mama voastră. ² Ce poate fi?: că am venit, și nici un om nu era,
că am chemat, și nimeni nu era să audă?
Oare mâna Mea nu e atât de tare încât să mântuiască?
sau nu sunt Eu în stare să eliberez?
Iată, cu mustrarea Mea voi usca marea
și râurile le voi face pustiuri
și peștii lor se vor usca din lipsă de apă
și vor muri de sete. ³ Voi îmbrăca cerul cu întuneric
și acoperământul i-l voi face ca o haină de sac.^{c 4} Domnul, chiar Domnul Mi-a dat limbă învățătoare^d,
ca să știu când e bine să spun un cuvânt;
El dis-de-dimineață M'a rânduit,
ureche Mi-a dat ca să aud; ⁵ și învățătura Domnului,
chiar a Domnului, Îmi deschide urechile,
iar Eu nu Mă împotrivesc și nici nu întorc vorba. ⁶ Spatele Mi l-am dat spre bătăi
și obrajii Mei spre pălmuiri
și fața nu Mi-am întors-o dinspre rușinea scuipărilor^e; ⁷ dar Domnul, chiar Domnul, Mi S'a făcut ajutor,
fapt pentru care Eu nu M'am dat de rușine;
ci fața Mi-am făcut-o ca de cremene
și știu acum că niciodată nu voi fi rușinat, ⁸ fiindcă Cel ce M'a îndreptățit este aproape.
Cine este cel ce se judecă cu Mine?:
alături de Mine să-Mi stea împotrivă!
Cine este cel ce se judecă cu Mine?:
să se apropie de Mine! ⁹ Iată, Domnul, Domnul Îmi va ajuta:
cine-Mi va face rău?
Iată, voi ca o haină vă veți învechi
și molia cum știe ea o să vă mănânce. ¹⁰ Cine'ntre voi este cel ce se teme de Domnul?
Să audă glasul Servului Său:^f
Voi, cei ce umblați în întuneric
și nu aveți lumină,
nădăjduiți întru numele Domnului,
și bizuiți-vă pe Dumnezeu! ¹¹ Iată, voi toți aprindeți un foc
și întrețineți o flacără,
umblați întru lumina focului vostru
și'n flacăra pe care ați aprins-o!
Din pricina Mea vi s'a făcut aceasta,
în întristare veți adormi.           Romani 5, 6-10

⁶ Că'n timp ce noi eram încă neputincioși, la vremea cuvenită Hristos a murit pentru cei nelegiuiți ⁷ - căci cu greu va muri cineva pentru un drept; și pentru cel bun poate că'ndrăznește cineva să moară -; ⁸ dar Dumnezeu Își arată iubirea față de noi prin aceea că Hristos a murit pentru noi pe când noi eram încă păcătoși. ⁹ Cu atât mai mult acum, prin urmare, când suntem îndreptățiți întru sângele Lui, prin El ne vom mântui de mânie^c. ¹⁰ Că dacă'n timp ce eram vrăjmași ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, odată împăcați, prin viața Lui ne vom mântui.                                            Marcu 15, 16-41

¹⁶ Iar ostașii L-au dus înlăuntrul curții, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta ¹⁷ și L-au îmbrăcat în purpură^a; și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. ¹⁸ Și au început să I se închine, zicând: „Bucură-te, împăratul Iudeilor!...“. ¹⁹ Și-L băteau peste cap cu o trestie și-L scuipau și, punându-I-se în genunchi, I se închinau. ²⁰ Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură și L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Și L-au dus afară ca să-L răstignească. ²¹ Și au silit pe un trecător care venea din țarină, pe Simon Cireneul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, să-I ducă crucea. ²² Și L-au dus la locul Golgota, care se tâlcuiește Locul Căpățânii. ²³ Și I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n'a luat^b. ²⁴ Și L-au răstignit și și-au împărțit hainele Lui, aruncând sorți pe ele, care ce să ia. ²⁵ Și era ceasul al treilea când L-au răstignit. ²⁶ Și vina Lui era scrisă deasupra: împăratul Iudeilor. ²⁷ Și împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul de-a dreapta Lui și altul de-a stânga. ²⁸ Și s'a plinit Scriptura care zice: Și cu cei fără de lege a fost socotit. ²⁹ Iar cei care treceau pe-acolo Îl defăimau clătinându-și capetele și zicând: „Huo! tu, cel ce dărâmi templul și'n trei zile îl zidești, ³⁰ mântuiește-te pe tine însuți coborându-te de pe cruce!“ ³¹ Tot așa și arhiereii, batjocorindu-L între ei împreună cu cărturarii, ziceau: „Pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască; ³² Hristos, regele lui Israel, coboară-se acum de pe cruce, ca să vedem și să credem...“. Și-L ocărau și cei răstigniți împreună cu El. ³³ Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. ³⁴ Și la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi^c, lama sabahtani?“, care se tălmăcește: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“ ³⁵ Și auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie...“. ³⁶ Și alergând unul, a umplut cu oțet un burete și l-a pus într'o trestie și I-a dat să bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-l coboare...“. ³⁷ Iar Iisus, strigând cu glas mare, Și-a dat duhul. ³⁸ Și catapeteasma templului s'a sfâșiat în două, de sus până jos. ³⁹ Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Și-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“ ⁴⁰ Și erau și femei care priveau de departe, între care și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic și a lui Iosif, și Salomeea, ⁴¹ care Îl urmau și-I slujeau pe când El era în Galileea, și altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim.         

CEASUL AL VI Lea

Prorocia lui Isaia 52, 13-15; 53, 1-12; 54, 1

¹³ Iată, Fiul Meu va cunoaște^b și Se va înălța
și foarte Se va preamări. ¹⁴ Așa cum mulți se vor mira de Tine -
tot astfel chipul Tău lipsit va fi de slavă de la oameni
și slava Ta lipsită va fi de cinste din partea fiilor oamenilor -, ¹⁵ tot astfel multe neamuri se vor mira de El
și regi vor sta cu gurile închise;
fiindcă tocmai cei ce n'au știut de El,
aceia vor vedea
și cei ce n'au auzit, aceia vor cunoaște.^c

¹ Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru?
și cui i s'a descoperit brațul Domnului?^{a 2} Noi ca pe un copil L-am vestit înainte-I,
ca pe-o rădăcină în pământ însetat:
nu are chip și nici mărire;
noi L-am văzut,
dar El n'avea nici chip, nici frumusețe.^{b 3} Ci Îi era chipul nevrednic de cinstire
și mai prejos decât acela al fiilor oamenilor.
El era un om în suferință
și obișnuit să rabde slăbiciune;
că fața Și-a întors-o:
defăimat a fost, iar nu'mbrăcat în cinste. ⁴ El păcatele noastre le poartă
și pentru noi rabdă durere,^c
dar noi Îl socoteam că de la Dumnezeu se află El
întru durere, chinuri și necaz. ⁵ El însă pentru păcatele noastre a fost rănit
și pentru fărădelegile noastre a pătimit;
pedeapsa păcii noastre asupra Lui era
și noi prin rana Lui ne-am vindecat.^{d 6} Noi toți ca niște oi ne-am rătăcit,
fiecare în calea lui s'a rătăcit,
iar Domnul pe El L-a dat pentru păcatele noastre. ⁷ Din pricina chinului El nu-Și deschide gura;^e
ca o oaie la'njunghiere S'a adus
și ca un miel fără de glas în fața celui ce-l tunde,
așa El nu-Și deschide gura^f. ⁸ Întru smerenia Lui I s'a răpit dreptatea.^g
Neamul Său cine-l va spune?^h
Că viața I se ia de pe pământ;
pentru fărădelegile poporului Meu a fost El dus la moarte. ⁹ În schimbul îngropării Sale Eu da-voi pe cei răi
și pe bogați în schimbul morții Sale;
că El fărădelege nu a săvârșit
și nici vicleșug în gura Lui nu s'a aflat. ¹⁰ Domnul va vrea să-L curețe de rană.
Dacă veți da prinos pentru păcat,
sufletul vostru va vedea sămânță cu viață'ndelungată. ¹¹ Și Domnul va vrea ca El, cu mâna Lui,
să ia din osteneala sufletului Său
ca să-I arate lumină
și cunoaștere să plăsmuiască
și să-L îndreptățească pe Cel-Drept
Care pe mulți îi slujește
și ale căror păcate le va purta. ¹² De aceea El pe mulți îi va moșteni
și va împărți prăzile celor puternici,
pentru că sufletul Său a fost dat spre moarte
și cu cei fără de lege fost-a socotitⁱ
și păcatele multora le-a purtat
și pentru fărădelegile lor pe Sine S'a dat.^j

¹ Veselește-te, tu, cea stearpă, care nu naști,
dă glas și strigă, tu, cea care n'ai cunoscut durerile facerii,
că mai mulți sunt fiii celei pustii
decât ai celei ce are bărbat;
căci Domnul a zis:                           Evrei 2, 11-18

¹¹ Că și Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc, dintru Unul sunt toți; din care pricină nu se rușinează să-i numească pe ei frați, ¹² zicând: Vesti-voi fraților Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îți voi cânta laudă. ¹³ Și încă: Eu voi fi încrezător în El; și încă: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. ¹⁴ Așadar, de vreme ce pruncii își aveau părtășie în sânge și în trup, tot astfel și El: acelorași li S'a făcut părtaș, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, ¹⁵ și să-i elibereze pe cei ce de frica morții erau toată viața ținuți în robie. ¹⁶ Fiindcă e de la sine'nțeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmașii lui Avraam i-a luat. ¹⁷ Pentru aceea era El dator să li Se asemene'ntru totul fraților, ca să devină El Arhiereu milostiv și credincios în slujba lui Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. ¹⁸ Că El Însuși fiind încercat prin ceea ce a pătimit, și celor ce sunt în încercări poate să le ajute.                                                     Luca 23, 32-49

³² Și alți doi erau duși, făcători de rele, ca să fie omorâți împreună cu El. ³³ Și când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpățânii, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. ³⁴ Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!“ Și și-au împărțit hainele Lui prin aruncare la sorți. ³⁵ Și sta poporul privind. Iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a mântuit; mântuiască-se și pe sine însuși dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“. ³⁶ Și Îl luau în râs ostașii, apropiindu-se și aducându-I oțet ³⁷ și zicându-I: „Dacă tu ești împăratul Iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți!...“. ³⁸ Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este împăratul Iudeilor. ³⁹ Iar unul din răufăcătorii răstigniți Îl defăima, zicând: „Nu ești tu Hristosul?; Mântuiește-te pe tine și pe noi!...“. ⁴⁰ Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești în aceeași osândă? ⁴¹ Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n'a făcut“. ⁴² Și-I zicea lui Iisus: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!“ ⁴³ Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îți spun Eu ție: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“ ⁴⁴ Și era acum ca la al șaselea ceas, și întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; ⁴⁵ și s'a întunecat soarele; și catapeteasma templului s'a sfâșiat prin mijloc. ⁴⁶ Și Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Și aceasta zicând, Și-a dat duhul. ⁴⁷ Iar sutașul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ ⁴⁸ Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. ⁴⁹ Și toți cunoscuții Lui, ca și femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.          

 

CEASUL AL IX Lea

  Prorocia lui Ierem

 ia 11, 18-23; 12, 1-5, 9-11, 14-15

¹⁸ Doamne, învață-mă, și voi ști! Atunci am văzut eu uneltirile lor. ¹⁹ Dar eu, ca un miel nevinovat pe care-l duc la'njunghiere, n'am știut că ei împotriva mea gândeau cu gânduri rele, zicând: „Veniți să-i punem lemn în pâine^h și să-l isprăvim de pe pământul celor vii, iar numele lui șteargă-se din amintire!“ ²⁰ Doamne, Tu, Cel ce judeci cu dreptate,
Tu, Cel care cerci inimile și rărunchii,
dă-mi să văd răzbunarea Ta asupră-le,
căci pricina mea Ție Ți-am înfățișat-o. ²¹ De aceea, așa grăiește Domnul împotriva oamenilor din Anatotⁱ - cei ce umblă după viața mea și-mi zic: „Nu vei profeți în numele Domnului!; altfel, de mâinile noastre vei muri!“ -; ²² de aceea, așa zice Domnul: „Iată, ochii Mei vor fi asupra lor: tinerii lor vor muri de sabie, fiii și fiicele lor se vor stinge de foame; ²³ și rămășiță'n urma lor nu va rămâne, fiindcă Eu voi aduce rele asupra celor ce locuiesc în Anatot, în anul cercetării lor“.

¹ Drept ești Tu, Doamne, pentru ca eu în fața Ta să-mi pot face apărarea; da, despre judecăți Îți voi grăi.Cum se face că tocmai calea necredincioșilor sporește?,
că toți cei ce se poartă ca niște trădători,
tocmai ei înfloresc? ² Tu i-ai sădit, ei au prins rădăcină,
au odrăslit și roadă au făcut;
aproape le ești de gură,
dar departe de rărunchii lor.^{a 3} Dar Tu, Doamne, mă cunoști,
Tu inima mi-ai cercat-o chiar în fața Ta:
Curățește-i pentru ziua'njunghierii lor^b! ⁴ Până când oare va plânge pământul
și până când iarba câmpului se va usca
de răutățile celor care-l locuiesc?
Și animalele și păsările-au pierit cu totul,
fiindcă ei au zis:
„Dumnezeu nu va vedea căile noastre“. ⁵ Dacă picioarele tale, alergând, te istovesc,
cum o să te'ntreci cu cei de pe cai?^c
în țara păcii tale te simți încrezător;
ce te vei face însă în freamătul Iordanului^d?

⁹ Oare nu-mi este moștenirea mea culcuș de hienă
sau peșteră ce-o'mpresoară rotund?
Mergeți!, adunați toate fiarele câmpului,
ele să vină și s'o mănânce! ¹⁰ Mulțime de păstori mi-au stricat via,
partea mea au spurcat-o,
partea mea cea dorită
au prefăcut-o'n pustie lipsită de urme; ¹¹ în plină dărâmătură s'a prefăcut;
pentru mine'ntreaga țară s'a prăbușit,
că nu-i nimeni care s'o pună la inimă.

¹⁴ „Așa grăiește Domnul despre toți vecinii răi care se ating de moștenirea Mea, pe care Eu am împărțit-o poporului Meu Israel: Iată, Eu îi voi smulge din țara lor, iar pe Iuda îl voi scoate din mijlocul lor. ¹⁵ Și va fi, după ce îi voi scoate, că Eu Mă voi întoarce și voi avea milă de ei și voi face ca fiecare să locuiască pe moșia sa și fiecare în țarina sa.                 Evrei 10, 19-31

¹⁹ Prin urmare, fraților, având noi îndrăznire să intrăm în altar^b prin sângele lui Hristos, ²⁰ pe calea cea nouă și vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmă^c, adică prin trupul Său, ²¹ și având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, ²² să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinței, stropindu-ne inimile spre curățire de toată conștiința cea rea și spălându-ne trupul cu apă curată; ²³ să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit; ²⁴ și unii către alții să luăm seama spre a ne îndemna la iubire și la fapte bune; ²⁵ să nu ne părăsim propria noastră adunare, așa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeți că Ziua aceea se apropie. ²⁶ Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate, ²⁷ ci o'nfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici. ²⁸ Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori; ²⁹ cu cât mai aspră credeți voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și I-a nesocotit^d sângele testamentului prin care s'a sfințit, și a batjocorit Duhul harului? ³⁰ Căci noi Îl cunoaștem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Și încă: Domnul va judeca pe poporul Său. ³¹ Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu!                   Ioan 19, 28-40; 19, 1-37

²⁸ După aceea, știind Iisus că de-acum toate s'au săvârșit, ca să se plinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete“. ²⁹ Și era acolo un vas plin cu oțet; atunci ei, punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oțet, I l-au dus la gurăⁱ. ³⁰ Deci, când a luat oțetul, Iisus a zis: „Săvârșitu-s'a!...“. Și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul. ³¹ Apoi Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce - că era mare ziua acelei sâmbete -, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor^j și să-i ridice. ³² Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și pe ale celuilalt, care erau răstigniți împreună cu El. ³³ Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ³⁴ ci unul din ostași cu sulița coasta I-a împuns-o și îndată a ieșit sânge și apă^k. ³⁵ Și cel ce a văzut^l a mărturisit, și adevărată este mărturia lui; și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. ³⁶ Căci s'au făcut acestea ca să se plinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. ³⁷ Și iarăși altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns. ³⁸ După acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus - dar într'ascuns, de frica Iudeilor -, l-a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Și Pilat i-a dat voie. Deci a venit și I-a ridicat trupul. ³⁹ Și a venit și Nicodim - cel care venise la El mai înainte, noaptea -, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe. ⁴⁰ Deci ei au luat trupul lui Iisus și l-au înfășurat în giulgiu cu miresme, așa cum este obiceiul de îngropare la Iudei.

¹ Drept aceea, Pilat L-a luat atunci pe Iisus și L-a biciuit. ² Și ostașii, împletind cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină purpurie^a. ³ Și veneau la El și-I ziceau: „Bucură-te, împăratul Iudeilor!...“. Și-I dădeau palme. ⁴ Și Pilat a ieșit din nou afară și le-a zis: „Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că eu nu găsesc în el nici o vină“. ⁵ Deci a ieșit Iisus afară purtând cununa de spini și haina purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată Omul!“ ⁶ Când L-au văzut atunci arhiereii și slujitorii, au strigat, zicând: „Răstignește-l!, răstignește-l!...“. Zisu-le-a Pilat: „Luați-l voi și răstigniți-l, că eu nici o vină nu găsesc în el“. ⁷ Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, și după legea noastră trebuie să moară, pentru că s'a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu“. ⁸ Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s'a temut. ⁹ Și din nou a intrat în pretoriu și i-a zis lui Iisus: „De unde ești Tu?...“.^b Dar Iisus nu i-a răspuns. ¹⁰ Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că putere am să te eliberez și putere am să te răstignesc?“ ¹¹ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n'ai avea nici o putere dacă nu ți-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M'a dat în mâna ta, mai mare păcat are“. ¹² Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi, nu ești prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului“^c. ¹³ Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreiește Gabbata. ¹⁴ Și era Vinerea Paștilor, ca la al șaselea ceas^d; și le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!“ ¹⁵ Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstignește-l!...“. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?“ Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul...“. ¹⁶ Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Și L-au luat pe Iisus și L-au dus. ¹⁷ Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă Al-Căpățânii, căruia pe evreiește i se zice Golgota, ¹⁸ unde L-au răstignit; și împreună cu El pe alți doi, de-o parte și de alta, iar la mijloc pe Iisus. ¹⁹ Iar Pilat a scris și titlu^e și l-a pus pe cruce. Și era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. ²⁰ Deci mulți dintre Iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Și era scris în evreiește, latinește și grecește. ²¹ Atunci arhiereii Iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: împăratul Iudeilor, ci că el a zis: Eu sunt împăratul iudeilor“. ²² Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am scris!“ ²³ Iar după ce L-au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș câte o parte, și cămașa. Dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime. ²⁴ Deci au zis între ei: „Să n'o sfâșiem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie“; ca să se plinească Scriptura care zice: Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorți. Așadar, ostașii asta au făcut^f. ²⁵ Și lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena. ²⁶ Atunci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie^g, iată, fiul tău!“ ²⁷ Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!“ Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine^h. ²⁸ După aceea, știind Iisus că de-acum toate s'au săvârșit, ca să se plinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete“. ²⁹ Și era acolo un vas plin cu oțet; atunci ei, punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oțet, I l-au dus la gurăⁱ. ³⁰ Deci, când a luat oțetul, Iisus a zis: „Săvârșitu-s'a!...“. Și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul. ³¹ Apoi Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce - că era mare ziua acelei sâmbete -, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor^j și să-i ridice. ³² Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și pe ale celuilalt, care erau răstigniți împreună cu El. ³³ Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ³⁴ ci unul din ostași cu sulița coasta I-a împuns-o și îndată a ieșit sânge și apă^k. ³⁵ Și cel ce a văzut^l a mărturisit, și adevărată este mărturia lui; și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. ³⁶ Căci s'au făcut acestea ca să se plinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. ³⁷ Și iarăși altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns.