Catavasiile Botezului Domnului

 

Glasul al II-lea.

(1-14 ianuarie)

Cântarea I:

Adâncul mării l-a descoperit, și pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru același acoperind pe potrivnici Domnul, Cel tare întru războaie, că S-a preaslăvit.

Altă Catavasie, același glas (acest al doilea rând de Catavasii se cântă după cel dintâi, numai la 1, 6 și 7 ianuarie)

Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciu pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel așternut cu apă cu puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Cântarea a III-lea:

Domnul, Cel ce dă cârmuitorilor noștri tărie și înalță fruntea unșilor Săi, S-a născut din Fecioară și vine către botez. Deci credincioșii să-I cântăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Alta:

Câți ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinții, să ne bucurăm și să împletim cuvânt din cuvintele cântării, cu care de la noi de daruri se îndulcește.

Cântarea a IV-lea:

Auzitu-s-a, Doamne, glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustie, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de față, iar prin Duhul a strigat: Tu ești Hristos, Înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu.

Alta:

Curățindu-se cu lumina privirii celei tainice, cântând prorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit, mișcat fiind de Duhul, arătând întruparea Cuvântului celui negrăit, de Care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

Cântarea a V-lea:

Iisus, Începătorul vieții, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi-zidit; iar curățire, ca unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curățește în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruiește pacea, care covârșește toată mintea.

Alta:

Cei ce ne-am spălat, prin curățirea Duhului, de veninul spurcatului și întunecatului vrăjmaș, plecat-am pe calea cea nouă, fără rătăcire, care duce la bucuria cea neapropiată, apropiată numai celor împăcați cu Dumnezeu.

Cântarea a VI-lea:

Glasul Cuvântului, sfeșnicul Luminii, Luceafărul, Mergătorul-înaintea Soarelui, în pustie strigă tuturor popoarelor: Pocăiți-vă și mai înainte vă curățiți, că de față stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.

Alta:

Pe Cel dorit L-a mărturisit cu preafericit glas Tatăl, pe Care din pântece L-a născut. Adevărat, zice, Acesta de o fire fiindu-Mi Fiu, luminat a ieșit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu viu și om după rânduială.

Cântarea a VII-lea:

Pe tinerii cei binecredincioși, care au intrat în cuptorul cel de foc, suflând Duhul cel răcoritor, și pogorârea dumnezeiescului Înger, nevătămați i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriți fiind, cu mulțumire cântau: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Alta:

Ars-a cu apă capetele balaurilor Cel ce a potolit văpaia cea înălțată a cuptorului, în care erau tinerii cei binecredincioși. Negura cea grea, care este din păcat, toată o spală cu roua Duhului.

Cântarea a VIII-lea:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul cel netrupesc și îngăduie pe Ziditorul, Cel ce Se botează cu trupul; pe Care Îl binecuvintează popoarele și Îl preaînalță întru toți vecii.

Alta:

Slobodă făptura se cunoaște și fiii luminii sunt cei mai înainte întunecați. Singur domnul întunericului suspină. Acum toată moștenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvinteze pe Pricinuitorul.

Cântarea a IX-lea:

Mărește, suflete al meu, pe cea mai cinstită și mai preamărită decât oștile cele de sus.

Nu izbutește nicio limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă și mintea cea mai presus de lume să cânte ție, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind bună, primește credința; că știi dumnezeiasca noastră dragoste; că tu creștinilor ești ocrotitoare, pe tine te mărim.

Alta:

Mărește, suflete al meu, pe cea mai cinstită și mai preamărită decât oștile cele de sus, pe Preacurata Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

O, minunile nașterii tale celei mai presus de minte, Mireasă preacurată, Maică binecuvântată, prin care dobândind desăvârșit mântuire, cântăm după vrednicie făcătoarei de bine, aducând ca dar cântare de mulțumire.