REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul al 4-lea U cenic preaales al Sfinților Mitropoliți Varlaam și Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost, Ierarh Sfânt și minunat, Episcop al Hușilor și Arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credință, ai păstorit turma lui Hristos și, în sfințenie viețuind, ai binecuvântat sfintele mănăstiri Râșca și Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

  Î ntre sfinții primelor veacuri creștine se află și mulți ierarhi, vrednici conducători spirituali ai credincioșilor și, totodată, pilde pentru ei de curăție a vieții. Însă nu toți ierarhii cu viață îmbunătățită ai acelor vremuri au rămas cunoscuți până astăzi. Așa este cazul, la români, cu Ioan de la Râșca - numit de către mitropolitul Dosoftei „Arhiepiscopul cel sfânt și minunat” 1 . Nici unul din documentele grăitoare, din vremea arhipăstoriei sale, nu a ajuns până la noi, pierzându-se din pricina vitregiei vremurilor. Icoana vieții lui sfinte și minunate însă s-a păstrat în inima și în sufletele credincioșilor 2 . „Frumoasa mănăstire Râșca” 3 a fost o adevărată grădină în care au crescut și s-au format bărbați însemnați în viața Bisericii Ortodoxe Române din Moldova 4 . Î n acest locaș al lui Dumnezeu, cu sobor de oameni înțelepți și cu mare rîvnă de cele sfinte, a poposit din plaiurile Fălticenilor de atunci - după 1560 - un tinerel ager la minte și cu multă dragoste pentru

  a. Viața A cest ierarh sfânt al Bisericii Ortodoxe Române era de loc din ținutul Sucevei. Părinții săi se numeau Gheorghe și Anastasia. El a intrat în obștea Mănăstirii Râșca, ajungând mai târziu egumen la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Cetatea Neamțului și la Mănăstirea Secu. Între anii 1667–1674 a fost episcop de Huși; apoi episcop de Roman, până în anul 1685, când trece la cele veșnice, fiind înmormântat lângă biserica Mănăstirii Secu. Viața sa, atât de sfântă, ne rămâne în mare parte necunoscută, fiind ascunsă în Hristos. Cel dintâi care l-a făcut cunoscut și l-a cinstit ca sfânt a fost Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei. b. Fapte și cuvinte de învățătură 1. Cuviosul Ioan de la Râșca, „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”, cum l-a numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tinerețe la viața călugărească, având ca dascăl și povățuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen și duhovnic. De la el a învățat cunoștința cărții, iar de la cuvioșii d

 ! Vino, inimă, cu mine, să-ți arăt tot ce nu știi Și să plângem împreună timpul care a trecut. Îți voi spune ce să faci, mai bună de vrei să fii, Și te voi cuprinde-n brațe pentru tot ce te-a durut. Îți voi arăta că luna încă mai trăiește-n zori Și nici soarele nu moare când din ceruri a apus, Te voi face să-nțelegi că de dincolo de nori Îți trimite câte-o rază, să te-ndrume, chiar Iisus. Vino să-ți arăt cum cântă sufletul când e curat, Cum e inundat de Soare, cum tresare și se închină, Și ce fericiți sunt ochii ce păcatul n-au gustat, Ci trăiesc doar să privească zi de zi către Lumină. Vino, inimă, să-ți cumpăr și o traistă de bumbac, Să îți pui în ea o cruce, iar apoi, când mergi prin lume, Să îți țină adăpost de suspinul fără leac Și de toată răutatea care-ar vrea să te sugrume. Mergi în pace și închide în tine și-o rugăciune Și să-ți amintești mereu că, oriunde ai păși, Te păzește de aproape și-ți șoptește gânduri bune Îngerul trimis de Domnul, sprijin de-a te mântui. Vino, inimă,

 

  În Pateric ni se spune că la un moment dat satana făcea bilanţul activităţii dracilor. "Şi a venit unul din draci şi i s-a închinat. Iar el l-a întrebat, zicând: de unde vii şi ce ai făcut? Răspuns-a dracul şi a zis: iată, în cutare parte am fost şi am ridicat sfada, război mare şi multă vărsare de sânge am făcut între oameni şi am venit să-ţi spun. Zis-a lui satana: în câte zile ai făcut acestea? Răspuns-a dracul: în treizeci de zile. Mâniindu-se a poruncit şi l-a bătut pe el, zicând: numai această slujbă mi-ai făcut în atâtea zile? Apoi a venit un altul, inchinandu-i-se, iar el l-a întrebat şi pe acela, zicând: de unde ai venit? Răspuns-a: am fost pe mare şi am ridicat furtuna asupra unei corăbii cu mulţime de oameni şi s-au înecat toţi şi am venit să-ţi spun. Apoi l-a întrebat, zicând: în câte zile ai făcut acestea? Răspuns-a: în douăzeci de zile. Şi a poruncit de l-au bătut şi pe el, zicând: pentru ce numai aşa puţin lucru şi aşa puţină slujba mi-ai făcut în atâtea zile? Iat

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

14 Și a auzit regele Irod - fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut - și zicea că Ioan Botezătorul s'a sculat din morți, și de aceea se fac minuni prin el. 15 Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții că este profet sau ca unul din profeți. 16 Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat...“. 17 Că Irod, trimițând, îl prinsese pe Ioan și-l legase și-l întemnițase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. 18 Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit s'o ai pe femeia fratelui tău“. 19 Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, ascultându-l, rămânea'ndelung pe gânduri și bucuros îl asculta. 21 Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naștere le-a făcut ospăț dregătorilor săi și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, 22 și intrând fiica Irodiadei și jucând, a plăcut

   25 Iar pe când Ioan își împlinea călătoria h , zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor! 26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri i . 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au suit din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii Lui către popor. 32 Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților, 33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Ii

  Glasul 5 M ărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică.

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă

  Glasul 2 P omenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.

  S fîntul Ioan, Înaintemergătorul Mîntuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pămînt, zicînd: Vine Cel mai tare decît mine, în urma mea... Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum s-a arătat în lume Mesia cel așteptat. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod. D eci, aceasta s-a început astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odraslă rea a rădăcinii celei rele, care a stăpînit în Galileea, a luat mai întîi de soție pe fiica lui, Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astf

  O , Sfinte Părinte Ioane, a l Domnului minunat Botezător, T u ești înaintemergătorul Mântuirii. C urăția sufletului tău s ufletul omenesc atinge, E a este trâmbița cea înfricoșată de la Iordan. E a pe trândavi trezește, d in păcat îi mișcă, E i aud că securea la rădăcina copacului stă. Ț ie mă plec, ție mă rog: A jută-mi mie să birui p e toți dușmanii mei! Ț ie mă închin, Puternice P rorocule al Domnului, î naintea ta genunchii ființei toate îmi plec; î naintea ta plâng și te rog, S finte Părinte Ioane, D ăruiește-mi și mie a inimii tale tărie de leu! D ăruiește-mi și mie a duhului tău curăție. D ăruiește-mi și mie putere din puterea ta, C a și eu să mă nevoiesc și ție să urmez î ntru supunere Domnului și stăpânire A supra trupului și duhului meu. C a și eu să mă botez ca tine, Î ntru postiri adevărate Ș i întru privegheri să mă curățesc. C a și eu să gust rugăciunea C e descoperă luminări cerești. C a și eu fără frică la mucenicie să merg, C a tine, fă

 AMBASADORI PENTRU O ZI  Fără 𝗳𝗮𝗽𝘁𝗲, 𝘃𝗼𝗿𝗯𝗲𝗹𝗲 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝘇𝗮𝗱𝗮𝗿𝗻𝗶𝗰𝗲. Cont donații: RO04BRDE340SV89290463400 Așadar, prieteni dragi, pentru 24 de ore, am ales să fiu ambasador pentru un proiect tare drag sufletului meu: Casă pentru Iulia Biriș, să ajutăm un copil instituționalizat să aibă propria casă. Datorită vouă Iulia își poate regăsi bucuria, tihna și prietenii. Pentru că misiunea mea să fie încununată cu succes, trebuie să colectez, în campania mea de ambasador, bani ce vor fi folosiți integral la construirea acestui loc de poveste, un tărâm al copilăriei în care cred cu tărie și despre care știu, încă de pe acum, că va vindeca rănile sufletești ale Iuliei. Timp de 24 de ore, inima mea va bate în ritmul inimilor copilului instituționalizat.  Va bate cu teamă, cu speranță, cu emoție continuă. Voi lua asupra mea o parte din durerea, neputințele, amăraciunea și disperarea ce îl încearcă, pentru că am curaj să fiu OM și voi încerca să îi înăbuș tristețe