REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fîntul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminția lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, din părinți cinstiți, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cetățeni romani, pentru care Pavel s-a și numit roman. El era rudenie cu Sfîntul întîiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. A fost dat de părinții săi în Ierusalim la învățătura cărții și a toată legea lui Moise și a fost ucenic al slăvitului dascăl Gamaliel. El avea un prieten la învățătură, cu care împreună era ucenic, pe Varnava, care s-a făcut după aceea apostol al lui Hristos și se deprinsese bine la legea părintească, era foarte rîvnitor după ea și se lipise de farisei. P e vremea aceea, în Ierusalim și în cetățile dimprejur, precum și prin sate, se răspîndise buna vestire a lui Hristos, de către sfinții apostoli. Și ei aveau multă întrebare cu fariseii, cu saducheii și cu toți cărturarii și învățătorii legii evreiești,

  „Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10) Cuvânt de laudă Apostolului Pavel C e este omul, cât de mare este noblețea firii noastre și de câte virtuți mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel. E l stă acum de față cu glas mare spre a răpune pe toți pârâșii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună și spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, și, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalți oameni. M ai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună și pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor și le-a numit pe acestea „vremelnice și ușoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă

  D ușmanii creștinismului iubesc mult să scoată în față pilde de minuni lucrate de păgâni, ca astfel să-i înșele pe cei ușor de înșelat, să bârfească Credința Creștină și să preaslăvească păgânismul, vrăjitoria, descântecele, satanismul, și toate celelalte șarlatanii. N u încape îndoială că Satan, prin ale lui slugi, încearcă și el să se dea făcător de minuni, dar minunile lui nu pornesc din dragostea de oameni, din împreună pătimire cu ei și din credința în Dumnezeu, ci ele pornesc din sataniceasca mândrie, egoism, iubire de sine, și ură față de oameni. C itind Sfintele Scripturi și mai cu seamă Faptele Apostolilor, creștinul trebuie să-și dea seama de diferența ca de la cer la pământ care există între minunile cele dumnezeiești și înșelăciunile și șarlataniile satanice, care vor să treacă drept minuni, în această privință, creștinul trebuie să-și aducă întotdeauna aminte de Simon Petru și de Simon Magul. E l trebuie să compare minunile pe care le făcea Apostolul Petru, și așa-n

  P etru a fost fiul lui lona și fratele lui Andrei Cel întâi Chemat. - El era din tribul lui Simeon, și din orașul Betsaida. - El a fost pescar și s-a numit mai întâi Simon, dar Domnul a binevoit să îl numească Chefa, sau Petru (Ioan 1:42). - El a fost primul dintre Ucenici care a mărturisit limpede credința lui în dumnezeirea lui Hristos lisus, când a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16:16). D ragostea lui Petru pentru Mântuitorul era foarte mare, iar credința lui în El s-a făcut din ce în ce mai puternică. Când Domnul a fost dus la judecată însă, Petru s-a lepădat de El de trei ori: dar la o singură privire a Domnului, sufletul lui Petru s-a umplut de remușcare, de rușine, și de plâns cu amar. D upă Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, Petru s-a arătat Apostol neînfricat și puternic în propovăduirea Evangheliei. Urmând predicării lui în Ierusalim la Ziua Cincizecimii, că la trei mii de suflete au primit Sfântul Botez. E l a predicat cuvântul lui Dumnez

  Î nvățați și neînvățați, dar aceiași în duhul, P uternici ca îngerii în a Domnului iubire, P etru cel simplu și Pavel cel mult învățat, E rau amândoi luminați de al Duhului har. E i două lumânări aprinse au fost, C andele nestinse, Î nalte și preafrumoase, ca stelele strălucind. E le pământul au străbătut cu a lor lumină, D e la oameni nimic cerând și pe veci îmbogățindu-i. E i mai săraci erau decât cei mai săraci, D ar au îndestulat lumea; E i robi și întemnițați au fost, dar lumea au biruit. C u învățătura lui Hristos ei au îmbogățit lumea, Ș i cu arme noi pe ea desăvârșit o au biruit. E i o au biruit cu smerenia și dumnezeiasca pace, C u fericita blândețe, cu rugăciunea, postirea Ș i cu milostivirea cea de necuprins. C ând a vieții lor zbuciumată zi S -a plecat spre zbuciumata seară, S ângerosul Nero năpraznic capăt i-a pus. D ar când Nero, al lumii dement conducător P oruncit-a a Apostolilor moarte, L umea nu mai era a lui, ci a lor. I ar ei prin moarte a

  P etru a fost fiul lui lona și fratele lui Andrei Cel întâi Chemat. - El era din tribul lui Simeon, și din orașul Betsaida. - El a fost pescar și s-a numit mai întâi Simon, dar Domnul a binevoit să îl numească Chefa, sau Petru (Ioan 1:42). - El a fost primul dintre Ucenici care a mărturisit limpede credința lui în dumnezeirea lui Hristos lisus, când a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16:16). D ragostea lui Petru pentru Mântuitorul era foarte mare, iar credința lui în El s-a făcut din ce în ce mai puternică. Când Domnul a fost dus la judecată însă, Petru s-a lepădat de El de trei ori: dar la o singură privire a Domnului, sufletul lui Petru s-a umplut de remușcare, de rușine, și de plâns cu amar. D upă Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, Petru s-a arătat Apostol neînfricat și puternic în propovăduirea Evangheliei. Urmând predicării lui în Ierusalim la Ziua Cincizecimii, că la trei mii de suflete au primit Sfântul Botez. E l a predicat cuvântul lui Dumnez

   autor: Enache Ramona Elena                          Dumnezeule, folosește-mă să fiu o lumină în lume. Doamne, Tu știi ce faci și știi ce-i mai bine pentru mine. De acum încolo, pentru că m-ai salvat din focul iadului și mi-ai dat a doua șansă la viață îmi pun toată speranța și încrederea în Tine.          Vreau să fiu o lumină, dar este atât de mult întuneric. De parcă... Am inima așa de grea și o povară deloc ușoară stă așezată pe umerii mei, dar mai ales pe ancora inimii mele și pe fereastra sufletului meu. E ceva în mine ce mă face să vreau să plâng... Și nu știu ce e!               Pot doar presupune ce ar putea fi și anume: neputința, vulnerabilitatea, slăbiciunile, limitele mele și ignoranța, falsitatea, lașitatea, dualitatea, măștile oamenilor.              Nu pot suporta cum oamenii privesc pe alți oameni în cifre și procente, când de fapt și de drept suntem cu toții suflete. De ce majoritatea aleg să fie suflete deșarte? Așa cred că scapă de durere, de singurătate, dar ce n

  A ceastă icoană a Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini” , Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa” . C onform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin (4 decembrie), păstrată cu mare cinste în casa din Damasc. Î n secolul al IX-lea, în timpul iconoclaștilor, Sfântul Ioan, ținea cuvântări și scria apologii pentru apărarea icoanelor. D in acest motiv, împăratul iconoclast, Leon III Isaurul (717-740), a uneltit astfel încât Califul Damascului să creadă că Sfântul Ioan comitea acte de trădare împotriva lui. Aflând Califul, umplându-se de mânie, l-a înlăturat din funcție și a poruncit să i se taie mâna dreaptă consilierului său Ioan, iar mai apoi să fie spânzurată în piața din mijlocul cetății. D upă ce a fost împlinit ordinul Califului, Sfântul Ioan a fost condus la casa sa. Îndrăznind, el a cerut de la tiran mâna cea tăia

  Andrei Saguna 28.06.1873 - A murit prelatul si omul politic roman Andrei Saguna, episcop al romanilor ortodocsi din Transilvania; a intemeiat si a fost primul presedinte a “Astrei” (Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman);

 

 Ingrediente: 250g grâu decorticat sau arpacaş, 100g stafide, 150g nuci mărunţite, câteva linguri cu miere după gust, coaja rasă (lămâie, portocale), zahăr vanilat. Instrucţiuni: 1) Spălam în mai multe ape reci grâul. 2) Punem grâul într-o oală mai mare, adăugăm apa ca să acopere grâul cam un laţ de palmă şi fierbem la foc mic, până s-a fiert grâul. 3) După ce s-a fiert, adăugăm mierea sau zahărul, nucile, stafidele şi mirodeniile. 4) Dăm oala jos de pe foc şi o acoperim cu un şervet curat, apoi o învelim cu o pătură, sau ceva gros, ca să-şi menţină căldură cât mai mult. Se pregăteşte în mod special pentru Ajunul Crăciunului sau al Bobotezei.

28.06.1914: s-a născut, la Campeni-Alba, teologul şi publicistul Valerian Trifa (m. 1987, la Estoril, în Portugalia), episcop şi arhiepiscop în America din 1951 până în 1984, pe nedrept prigonit pentru luptă să naţională din vremea studenţiei în România.

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se i

Un frate l-a întrebat pe Avva Moise: - Ce fac posturile şi ce rost au privegherile? Bătrânul îi răspunse, zicând: - Acestea fac sufletul smerit, pentru că este scris: "Uită-te la smerenia mea şi la osteneala mea şi iartă-mi toate păcatele." (Psalm 24, 19) Dacă sufletul da asemenea roade, şi Dumnezeu se apleacă spre el, datorită lor.

1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere a asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 5 Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeți și'n cetate de Samarineni să nu intrați b ; 6 ci mai degrabă mergeți la oile cele pierdute ale casei lui Israel c . 7 Și mergând, propovăduiți grăindu-le: S'a apropiat împărăția cerurilor! 8 Pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși curățiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați.

 

  Glasul 3 Fecioara astăzi... D in harul cel dumnezeiesc dar de minuni luând, sfinților, faceți minuni în lume, toate patimile noastre cu doctorie nevăzută, le tăiați, Sfinte Mucenice Chir, de Dumnezeu înțelepțite, împreună cu măritul Mucenic Ioan; că voi după adevăr sunteți doctori dumnezeiești.

  Troparul aducerii moaștelor Sfinților Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan, glasul al 5-lea: M inunile sfinților Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule; pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipește și sceptrurile Împărăției le întărește, ca un bun și de oameni iubitor. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C u harul cel tare al Mângâietorului risipind puterea vrăjmașului, fericiților de Dumnezeu, vă rugăm să ne întăriți pe toți împotriva patimilor celor ce ne tirănesc. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C a niște nevoitori ați omorât pe vrăjmașul, primind har a tămădui patimi de nevindecat. Pentru aceea, vindecați acum patimile inimii mele, înțelepților. Slavă Tatălui și