Aerul divin al vieții


 

Când mă plec să sărut florile,

Îmi pun iubirea prin petale până la rădăcină .

Dacă florile nu ar avea ferestre deschise

nu vor încolți niciodată!


O secundă in timp sau un pas in spațiu 

Același dans: ieri , azi , maine...

Va împrăștia umbra ce dănțuiește printre nori?

Va umple albia vieții  cu flori?


Când zâmbesc la lună,

Îmi pun  zâmbetul printre stelele până la Tine.

Dacă luna nu ar fi un colț  de rai

nu va putea  auzi șoapta unui murmur!

 

In sărutul florilor si zâmbetul lunii;

Sufletul - rază de soare intr-un smarald ,

Inima - foc arzător născut din lumină,

Viața- respirănd aer Divin!( mb)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta