Aerul divin al vieții
Când mă plec să sărut florile,
Îmi pun iubirea prin petale până la rădăcină .
Dacă florile nu ar avea ferestre deschise
nu vor încolți niciodată!
O secundă in timp sau un pas in spațiu
Același dans: ieri , azi , maine...
Va împrăștia umbra ce dănțuiește printre nori?
Va umple albia vieții cu flori?
Când zâmbesc la lună,
Îmi pun zâmbetul printre stelele până la Tine.
Dacă luna nu ar fi un colț de rai
nu va putea auzi șoapta unui murmur!
In sărutul florilor si zâmbetul lunii;
Sufletul - rază de soare intr-un smarald ,
Inima - foc arzător născut din lumină,
Viața- respirănd aer Divin!( mb)
Comentarii
Trimiteți un comentariu