LIBERTATE

Sufocantă este viața fără aripi care ne ridică în spațiul cosmic. Sunt confuz cu sentimentul când trag cu ochiul departe căutând ceea ce inima mea plictisitoare a tânjit dintotdeauna, iar asta nu dă loc speranței. Sunt confuz de iluzie și, dezarmant de gând, văd; și tot ce găsesc este o singurătate teribilă care mă strigă de departe:
- Iată-mă!... - este atunci când o răcoare îmi invadează corpul dorind ca sufletul să evadeze într-o altă destinație, dar un nou țipăt îl oprește:
- La ce te așteptai... micuț om și profan!... dacă ai tranzacționa libertatea pentru ambiție... ai schimbat paradisul în Paradis!... - Nu, nu, nu.
A fost în acel moment când sufletul meu nu mai putea, și s-a ridicat căutând mântuirea peste tot prin urmare, ochii mei, tremură, privesc orizontul și văd mereu distrugerea, plânsul, frica, falsitatea; iar noaptea acoperită de plâns, strigă de asemenea tare, Corupție n!
Obtuzie, soartă neagră, sumbră și îngrozitoare, pe care te așteaptă cărând ca scut la rău, și cânți victorios și în mâna ta ridici o falsă torță a libertății, îngrijind viitorul nostru țintind spre moartea finală noroioasă întotdeauna a consumerismului aberant.
Și departe, în frumoasa mea limbă maternă, aud cu tristețe strigătul unui copil care plânge de milă; deși lamentările se aud și pe ton african, în limba estică și chiar anglo-saxonă și toate celelalte limbi dar, ce nauba! Suspinele mexicane mă dor mai mult din cauza apropierii lor.
Când în sfârșit îl văd, în fața lui înfricoșată, infantilă, poartă o încruntare a suferinței, moștenirea răutății noastre în timp ce, departe, marea de argint vestește un rezultat fatal pentru întreaga omenire.
Micșorându-mi pieptul și închizând ochii, apoi, transcriu durerea pe care o port înăuntru; și într-o carte de poezii, îmi încui strigătul ce-mi răsună în ureche.
Unde ești, tânjind după libertate?

Autor: Ma. Gloria Carreón Zapata
Nuevo León, Mexic
Data, 11.11.2021