De ce, Doamne?
Autor Gabriela Cecilia Cioran
24/06/21
Mi-ai dat o inimă curată,
De ce, Doamne, în hăul lumesc...
Cum să o păzesc de lumea toată,
Să-mi fac cu ea raiul pământesc?
De ce, Doamne, pășesc aievea
În lumea asta crudă și nedreaptă?
Am nevoie de o lume a mea...
Te rog, pașii pe drumul bun îmi poartă!
Mă bate vântul tăcerii,
Lumina vieții mă poartă în zare...
De ce, Doamne, aștept mereu
Iubirea Ta ocrotitoare?
Ieri nu știam cât sunt de slabă,
Credeam că tot ce văd îmi aparține.
De ce, Doamne, am fost atât de oarbă?
Ajută-mă să înțeleg ce e cu mine!
Mă-nvață... inima să o păstrez curată,
Să țin în palme vise - curcubeu,
Să dăruiesc și celor oropsiți de soartă,
Din preaplinul sufletului meu!
Îmi pune pe cap, Doamne, coroniță
Împletită din rugăciuni cerești,
Să mă păzească, să fiu ocrotită
De ura lumii celei pământești.
Aveți drptate...eram in pelerinaj la o mănăstire.
RăspundețiȘtergereMă întreb ce ar spune Domnul meu Iisus de furia cu care ați dat mesaj. Eu am învățat să fiu blăndă...să nu dau cu pietre după nimeni.
Domnul să vă lumineze calea!
Era frumos dacă comentați ceva despre poezie...în rest...nimeni nu este fără de păcat...