REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Evanghelia de la Ioan (In 11, 1-45) 1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. 4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. 5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? 9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; 10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina n

  Glasul al VIII-lea. Cântarea I: A pa trecând-o ca pe uscat și, din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumenezeului nostru să-I cântăm! Cântarea a III-lea: D oamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește în dragostea Ta, că Tu ești culmea doririlor și credincioșilor întărire, unule iubitorule de oameni. Cântarea a IV-lea: T u ești întărirea mea, Doamne, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai lăsat sânurile părintești și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Prorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni! Cântarea a V-lea: P entru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești Lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, mă întoarce și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele. Cântarea a VI-lea: C urățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și, Te rog,

  Î n sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor prăznuim învierea Sfântului și Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos. Biserica a rânduit ca să se sărbătorească în această zi învierea lui fiindcă „sfinții și de Dumnezeu purtători Părinții noștri, sau, mai bine spus, Sfinții Apostoli, voind să pună, pentru curățire după postul cel de patruzeci de zile, Sfintele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, au pus această minune mai presus de fire. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos și a trăit din nou, tot așa și noi, deși am murit, la trâmbița cea din urmă vom învia și vom trăi veșnic”, se menționează în Sinaxarul Triodului din această zi. P ărintele Alexander Schmemann ne atrage atenția că toată săptămâna a șasea a Postului Mare ne invită să devenim martorii celor întâmplate cu Lazăr și să ne identificăm cu el. Astfel, luni ni se spune: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr...”, marți: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr...”, miercuri: „Astăz

Un frate a întrebat pe un stareţ, zicând: "Cum se cuvine a săvârşi măsură postului?". Şi a zis stareţul: "Nimic peste cea poruncita; căci mulţi, voind mai presus de puterea lor să postească, mai pe urmă, nici puţin nu au putut săvârşi".

 Iartă-ne Doamne Maică Sfântă, Regină peste îngeri Cu sufletul curat, tu plângi și sângeri Că Prea iubitul Fiu va fi răstignit, De fariseii ce-l judecă cumplit. De chinul răstignirii plâng pietrele, Se cutremură pământul și cerurile Dar, fariseii nu s-au înduplecat Iar Pilat s-a spălat pe mâini, de păcat. Doamne, calvarul tău însângerat, Pentru noi nevrednicii ai îndurat Prin păcate multe făcute zi de zi, Noi nu-ncetăm, a te mai răstigni. Iartă-ne Doamne, nevolnicia, Toate relele și netrebnicia Când suntem presați de un negru nor În genunchi cădem, și-ți cerem ajutor. Doamne fii cu noi, iartă ignoranța, Apără ce ne-ai dat de preț - Viața! Drepturi rezervare de autor Petraru Valentina

 

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a c

  Facere 46, 1-7 1 Sculându-se deci Israel cu toate câte avea, a mers la Beer-Șeba și a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. 2 Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea în vis: «Iacove, Iacove!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!» 3 Și Dumnezeu a zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare. 4 Am să merg cu tine în Egipt Eu Însumi și tot Eu am să te scot de acolo, iar Iosif îți va închide ochii cu mâna sa!» 5 După aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Șeba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatăl lor, și pe copiii lor și pe femeile lor în căruțele pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă. 6 Luând deci Iacov averile sale și toate vitele ce agonisise în pământul Canaan, el a mers în Egipt împreună cu tot neamul lui. 7 Și a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii și nepoții săi, pe fiicele, nepoatele sale și tot neamul său.  Pilde 23, 15-35; 24, 1-5 15 Fiul meu, dacă inima ta e plină de înțelepciune și inima mea se

    Prorocia lui Isaia 66, 10-24 10 Bucură-te, Ierusalime, și voi, cei care îl iubiți, săltați de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeați! 11 Astfel ca voi să fiii alăptați și să vă săturați la pieptul mângâierilor sale, să sorbiți și să vă desfătați la sânul slavei sale! 12 Acestea zice Domnul: «Vărsa-voi pacea peste el ca un râu și slava popoarelor ca un șuvoi ieșit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtați în brațe și dezmierdați pe genunchi. 13 După cum mama își mângâie pe fiul ei și Eu vă voi mângâia pe voi, și voi veți fi mângâiați în Ierusalim. 14 Când veți vedea, inima voastră va tresări de bucurie și oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Și mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmașii Săi. 15 Căci Domnul vine în văpaie și carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănțuie cu fierbințeală mânia Lui și certarea Lui cu văpăi de foc. 16 Domnul va judeca cu foc și cu sabie pe tot omul și mulți vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului! 17

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... B iruind porunca împăratului, ai câștigat Împărăția Cerească, Sfințite Mucenice Vasilevs, întru care dănțuind, adu-ți aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, sfințite mucenice.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniți popoare... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î naintea Împăratului Puterilor Celor Cerești stai purtând cunună, Sfinte Vasilevs purtătorule de Dumnezeu, har și milă cerând pentru toți cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î mpărățit-ai peste patimile trupului și ai călcat pe împăratul cel fără de Dumnezeu, care poruncea să te lepezi de Împăratul Cel Ceresc, Fericite Vasilevs. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  D upă pieirea lui Maxențiu tiranul, necuratul împărat al Romei, pe care l-a biruit ca pe un vrăjmaș dreapta lui Dumnezeu prin arma Crucii ce a arătat-o marelui Constantin și pe care, afundîndu-l în repeziciunile apelor, l-a înecat ca pe un alt Faraon, împărăția Romei cea de la Apus a avut ușurare de sub jugul tiraniei; iar cea de la Răsărit era încă în prigonire, pentru că un alt vrăjmaș al lui Dumnezeu, Maximin tiranul care stăpînea la Răsărit, grăia nedrept asupra adevăratului Dumnezeu și în chinuri cumplite ucidea pe cei ce credeau cu bună credință. A tunci marele Constantin, împăratul cel binecredincios, însoțind pe sora sa cu Liciniu, cel primit la împărăție, l-a trimis la Răsărit împotriva lui Maximin, iar Liciniu ducîndu-se cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, în Care credea atunci, a biruit puterea lui Maximin, încît de-abia el singur și cu puțini ostași au putut scăpa. Dar deși au scăpat de mîna lui Liciniu, însă n-au putut scăpa de mîna lui Dumnezeu, pentru că ascu

  S fântul Vasile în temniță zace, P entru Cinstita Cruce și S fânta Credință în Hristos C hinuri suferind. E l în Psalmi aduce cântare de laudă Domnului, C are pentru dragostea dreptății s ă sufere l-a învrednicit. T ribunul împăratului către Vasile zice: „Ascultă, bătrâne, împăratul Liciniu, a l zeilor protector, Ț ie îți poruncește ca zeilor să jertfești, I ar de Hristos să te lepezi. D e nu, te-așteaptă amară moarte. " S fântul Vasile, de bucurie cu totul luminat, T ribunului i-aduce minunat răspuns: „Astfel să zici răului împărat: î mpărăția ta toată la picioare de mi-ai pune-o, D ar mi-ai lua pe Hristos al meu Cel înviat, M i-ai oferi mult mai puțin D ecât mi-ai lua. T u, vânzător de Hristos Dumnezeu, V oiești și pe mine scârnav trădător să mă faci?! O , dătătorule de moarte, mie de moarte nu mi-e frică! C ăci rob sunt al Domnului meu Hristos, Dătătorul Vieții!"

  L iciniu, cumnatul marelui Constantin, soțul surorii împăratului, se prefăcea înaintea feței lui a fi mare creștin. Dar când a luat putere de la împărat să stăpâneasca întregul Răsărit, el a început, mai întâi în ascuns, dar mai apoi pe față, să-i prigonească pe creștini și să înalțe Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Vasile, episcopul Amasiei  închinarea la idoli. Soția lui suferea cumplit pentru aceasta, dar nu putea nicicum să-și convingă soțul să se îndepărteze de la rușinea acestei nelegiuiri. D ându-se însuși pe sine idolatriei, Liciniu s-a dedat pe lângă aceasta și la toate patimile cele necurate ale desfrânărilor, dar mai cu seamă la brutalitatea împotriva femeilor. B ântuit fiind de duhurile necurate, Liciniu voia să o necinstească pe fecioara Glafira, care se afla în serviciul împărătesei, soția lui. Glafira atunci a alergat și i-a spus totul împărătesei, care văzând acestea, a trimis-o în taină departe de curtea imperială de la Nicomidia, în provincia Pontus. G l

  Sărbătoarea de Florii sosește, Natura toată se pregătește Cu straiul verde catifelat, Pădurea toată s-a îmbrăcat. Câmpia-i galbenă de păpădie, Ca niște bănuți pe tipsie, Grădinile zâmbesc la soare, Pline de miros și culoare. Salcia cu ramuri curgătoare, Se pregătește de sărbătoare, Se-nclina până la pământ, În semn de umilință plângând!  Să ne pregătim sufletul și noi Să ne spălăm de griji și de nevoi, Cu Domnul Hristos să -ne-ntâlnim, Salcie și flori să-i dăruim! Drepturi rezervate de autor Petraru Valentina

  Oameni informați:   364 Preotul Ionel Rusu, cunoscut pentru contribuțiile sale în literatura română contemporană și în teologie, aduce în atenția publicului volumul său de poezii intitulat „Sfinte simplități”. Acesta este al șaptelea volum semnat de poetul-teolog, care explorează teme profunde precum spiritualitatea, cumpănirea și credința. Născut la Tecuci și actualmente preot la parohia „Sfânta Ana” din Galați, Ionel Rusu a debutat în lumea editorială în 2017 și de atunci și-a continuat activitatea literară cu volumele „Cădind miresme”, „Un râu pe bolta rusalimă”, „La noi acasă”, „Stări de urgență”, „Întoarce-te!”, și „Din lacrimile cerului. Neadormiri”. În noul său volum, consăteanul  explorează viața rurală și tradițiile autentice ale satului românesc, subliniind importanța păstrării valorilor și obiceiurilor strămoșești într-o lume bulversată și tot mai deculturalizată. Prin poezia sa, el îndeamnă la întoarcerea la rădăcinile noastre și la redescoperirea bucuriei simplității. Ca