REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

    Un tânăr l-a întrebat pe un bătrân călugăr: - Ce înseamnă, părinte, "mai mare dragoste nu este, decât să îşi pună cineva viaţa pentru prietenul său"? - Fiule, zise bătrânul, dacă auzi ca un altul, aproapele tău, spune despre tine cuvinte de ocară sau te jigneşte şi ai putea să-i răspunzi şi tu la fel, dar nu o faci, ci dimpotrivă, te sileşti să rabzi şi să nu răsplăteşti răul cu rău, atunci îţi pui viaţa pentru aproapele tău.

  16 Și a fost că'n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h și care le aducea stăpânilor ei mult câștig prin ghicit. 17 Aceasta, ținându-se după Pavel și după noi, striga, zicând: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii...“. 18 Și pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s'a întors și i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea!“ Și chiar în ceasul acela a ieșit. 19 Și stăpânii ei, văzând că li s'a dus nădejdea câștigului, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea dregătorilor. 20 Și ducându-i la judecători, au zis: „Acești oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea 21 și vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim și nici să le facem“ i . 22 Și împotriva lor s'a ridicat și mulțimea. Și judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.

  F rați creștini, C auza orbirii din naștere a orbului, despre care ne povestește Sfânta Evanghelie de astăzi, a arătat-o Domnul Iisus, spunând că acesta s-a născut orb, ca să se slăvească Dumnezeu într-însul. Din întrebarea apostolilor: „Cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?“ (Ioan 9, 2), noi vedem că unele suferințe din viața aceasta sunt pedepse de la Dumnezeu, pentru păcatele noastre. Dar asemenea pedepse, prin care vedem că sunt pedepsiți mulți oameni, aruncă în mare îndoială pe cei slabi în credință, încât unii cârtesc împotriva Proniei înțelepte a Preaputernicului Dumnezeu, spunând că ei văd că sunt pedepsiți, deopotrivă și drepții și păcătoșii; că văd murind în liniște, în bună pace și nepedepsiți și pe păcătoși și pe drepți. „O, adânc al bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu, — scrie Pavel Apostolul, către Romani —, cât sunt de nepătrunse judecățile Lui și cât de necunoscute căile Lui. Căci cine a cunoscut gândul Domnului, sau cin

  F rați creștini, D ouă lucruri de seamă cuprinde Sfânta Evanghelie de astăzi; deschiderea ochilor orbului din naștere și cugetul viclean al fariseilor. Domnul Iisus a luminat pe cel orb; invidia a întunecat pe cei ce vedeau. Domnul Iisus a deschis ochii orbului; invidia a orbit pe cei ce vedeau. Binecuvântați creștini, ascultați cu toată luarea aminte tâlcuirea Sfintei Evanghelii de astăzi, ca să vedeți că pe cât Dumnezeu luminează pe om, pe atâta îl întunecă patimile, și să înțelegeți că unii oameni pătimesc în lumea aceasta, pentru ca să se slăvească Dumnezeu. Astfel Sfânta Evanghelie ne spune că: „În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un orb din naștere“. (Ioan 9, 1) D ar, oare, ce fel de orbire avea orbul acesta? Oare, îi erau deschise pleoapele și vătămați ochii? Sau erau închise de tot pleoapele și sănătoși ochii? Sau erau și pleoapele închise și ochii vătămați? Sau nu avea nici pleoape și nici ochi? Din spusele evanghelistului, când zice: "Și a deschis ochii lui&

  Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi (Ioan 9, 39) H ristos a înviat ! I ubiți credincioși, M ulte învățături de tot felul putem scoate din Sfânta Evanghelie de azi, de vom cerceta textul ei cu luare aminte. Una dintre aceste învățături este cea despre orbirea duhovnicească a omului robit de păcate. C âtă orbire spirituală era în mintea cărturarilor și fariseilor, care, nu numai că nu credeau în minunile mai presus de fire făcute de Hristos Domnul, ci și hulă mare aduceau asupra Lui, zicând că, cu Beelzebut, domnul demonilor scoate pe demoni (Marcu 3, 22). Atâta orbire era în mintea lor, încât ochi având, nu vedeau și urechi având, nu auzeau. De aceea Domnul îi numește "farisei orbi" (Matei 23, 26). D espre această orbire spirituală a cărturarilor și fariseilor, a arhiereilor și legiuitorilor iudei și despre pedeapsa ce-i așteaptă pentru aceasta zice proorocul David prin Duhul Sfânt: Să se întunece ochii lor

Glasul al V-lea. (Se cântă în Duminica Orbului și următoarele două zile) Cântarea I: M ântuitorului Dumnezeu, Celui ce a călăuzit pe popor prin mare, cu picioare neudate, și a înecat pe faraon cu toată oastea, Aceluia singur să-I cântăm, că S-a preaslăvit. Cântarea a III-lea: C u puterea Crucii Tale, Hristoase, întărește mintea mea, ca să laud și să slăvesc Înălțarea Ta cea mântuitoare. Cântarea a IV-lea: A uzit-am, Doamne, glasul puterii Crucii Tale, că Raiul s-a deschis prin ea, și am grăit: Slavă puterii Tale, Doamne! Cântarea a V-lea: D is-de-dimineață sculându-ne, strigăm Ție, Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu știm. Cântarea a VI-lea: Î nconjuratu-m-a adâncul, mormânt s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, și dreapta Ta m-a mântuit, Doamne. Cântarea a VII-lea: C el ce ai mântuit, în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei ce-Ți înălțau cântare, binecuvântat ești, Dumnezeul părin

 

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

Odată, avva Isaia, împreună cu ucenicii săi, a venit la aria unui plugar cu o ramură de finic în mâini şi a spus: - Gospodarule, dă-mi grâul acesta! Plugarul îi spuse: - Tu ai secerat, avva? Avva îi răspunse: - Nu. Plugarul îi zice: - Atunci cum vrei să iei grâu, dacă n-ai secerat? Avva a zis: - Oare cel ce nu secera nu primeşte răsplata? Plugarul îi spune: - Tu nu ştii ce spune Domnul: "Vrednic este lucrătorul de plată să"? Iar tu, avva, fără să te trudeşti, ceri răsplata? După aceasta, stareţul s-a îndepărtat. Ucenicii, văzând cele petrecute, au căzut la picioarele lui şi l-au rugat să le spună pentru ce a procedat astfel cu ei. Stareţul le-a spus: - Fiilor, aceasta am făcut-o spre pildă vouă, că cine nu lucrează în veacul acesta, acela nu va primi răsplata în veacul viitor de la Dreptul Judecător.

Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 35 Iar Pavel și Barnaba stăteau în Antiohia, împreună cu mulți alții, învățând și binevestind cuvântul Domnului. 36 Și, după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: „Hai să ne întoarcem și să cercetăm cum se află frații noștri în toate cetățile în care noi am vestit cuvântul Domnului!“ 37 Iar Barnaba voia să-l ia cu ei și pe Ioan cel numit Marcu, 38 dar Pavel cerea să nu-l ia cu ei, fiindcă acela încă din Pamfilia se despărțise de dânșii și nu venise alături de ei la lucru. 39 Deci s'a iscat neînțelegere între ei, așa încât s'au despărțit unul de altul; și Barnaba, luându-

27 Oile Mele glasul Meu îl ascultă, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. 28 Și Eu le dau viață veșnică și ele'n veac nu vor pieri și din mâna Mea nimeni nu le va răpi. 29 Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toți, și din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. 30 Eu și Tatăl Meu una suntem“. 31 Atunci Iudeii au luat iarăși pietre ca să arunce asupra Lui. 32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v'am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncați cu pietre asupra Mea?“ 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu“. 34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei f ? 35 Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - și Scriptura nu poate fi desființată - 36 Celui pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi Îi ziceți: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt F

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... S trălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moștenitor scaunului celui apostolesc, preacuvioase Nichita și ca un soare ai luminat turma ta, părinte, umplând pe toți de dumnezeieștile învățături. Pentru aceasta strigăm Ție: Bucură-te înfrumusețarea Calcedonului.

  Troparul Sfântului Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L uminându-te cu vărsarea luminii celei dumnezeiești, luminezi pe cei ce cu credință săvârșesc adormirea ta cea purtătoare de lumină. Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rin lucrările cele arătătoare de lumină te-ai arătat plin de lumină, luminând pe cei ce sunt în noaptea celor cumplite și i-ai îndreptat cu duhul către lumina cea cerească, Sfințite Părinte Nichita. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. P rimind în locul ostenelilor și durerilor tale de l

    Glasul 4 Î ndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

C uviosul părintele nostru Nichita iubea din tinerețe pe Hristos. El s-a lepădat de lume și de toate cele din lume și, plăcînd lui Dumnezeu prin viața îmbunătățită, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului. Ca arhiepiscop, stătea ca o făclie în sfeșnic, cu care a luminat lumea și a împodobit Biserica lui Hristos. Și era foarte milostiv spre săraci, că hrănea pe cei flămînzi, îmbrăca pe cei goi, primea și odihnea pe cei străini. El era tatăl sărmanilor, apărătorul văduvelor și izbăvitorul năpăstuiților. Î n vremea eresului luptătorilor de icoane de pe vremea împărăției lui Leon Armeanul, Sfîntul Ierarh Nichita s-a arătat mărturisitor al lui Hristos, de vreme ce s-a nevoit mult împotriva credinței celei rele, mustrînd și lepădînd dogmele cele necredincioase, apoi, învățînd și sfătuind cu dreaptă credință a se închina icoanei lui Hristos, a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și a tuturor sfinților. El a pătimit mult pentru dreapta credință de la împăratul cel răucredincios și d

  A cesta încă din tinerețile lui s-a lepădat de toată deșertăciunea lumii și s-a retras în viața cea monahicească plină de nevoințe duhovnicești și trupești. Strălucind precum soarele în virtuți, el a fost ridicat pe tronul de arhipăstor al Calcedonului. C a episcop, mare a fost milostenia lui față de necăjiții vieții și mare grijă lui pentru soarta orfanilor, a văduvelor și a săracilor. C ând răul Leon, armeanul a urcat pe tronul imperial de la Constantinopol și a început prigoana împotriva cinstirii sfintelor icoane, Nichita a stat cu curaj împotriva lui, vădindu-l de păcat, explicând ce înseamnă sfintele icoane și arătând cât de mare și de sfântă este cinstirea lor. P entru aceasta el a îndurat toate umilirile, toate calomniile și falsele încriminări și temniță grea. El la urmă a fost aruncat în surghiun pentru mărturisirea credinței lui, unde prin multe chinuri și nevoințe s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu spre a primi cununa slavei în împărăția Lui cea Sfântă.

  Icoana Maicii Domnului „Nicene” (din Niceea) este prăznuită pe 28 mai. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 304. Î n timp ce orașul Niceea (astăzi Iznik – oraș din nord-vestul Turciei) a fost asediat de către armata lui Amir, un bărbat care se numea Constantin a necinstit icoana Maicii Domnului. Acesta a aruncat cu o piatră în icoana Fecioarei, după care a călcat-o în picioare. În noaptea ce a urmat, Maica Domnului i s-a arătat în vis profanatorului icoanei Sale și i-a spus: „Mi-ai adus o mare insultă! Această faptă a ta îți este spre pierzare” . Dar cuvintele Născătoarei de Dumnezeu nu l-au determinat pe Constantin să se pocăiască. P edeapsa lui a venit repede. Într-una din zile, pe când orașul era atacat, în timpul luptei, Constantin a fost lovit pe neașteptate în cap de o piatră care l-a doborât, ucigându-l pe loc. Istorisirea despre moartea acestui om, la scurt timp după ce lovise icoana Maicii Domnului din Niceea, a fost me

  Trăim într –o  societate secularizată, în care suntem preocupați din ce în ce mai mult de grija lumească a zilei de mâne, ceea ce ne face să nu fim atenți la nevoile semenilor . Printre aceștia numărându - se  și  micuța 𝙄𝙧𝙚𝙣𝙚, fiica Părintelui Arhidiacon Mihail Bucă fondatorul și dirijorul grupului psaltic Tronos al Patriarhiei Române, a fost diagnosticată de curând de către echipa de medici a Spitalului Clinic Fundeni  diagnosticată cu Leucemie acută mieloblastică. Mulți dintre voi ne sunteți alături și vă simțim rugăciunile și încurajările, care înseamnă enorm în această grea perioadă. Mulți dintre voi sunteți „𝘼𝙡𝙖̆𝙩𝙪𝙧𝙞 𝙙𝙚 𝙄𝙧𝙚𝙣𝙚!” iar ea știe. Diagnosticul pus de medicii Institutului Fundeni nu i descurajază pe părinții micuței  pentru că tot ei le-au  transmis că tratamentul o poate reda pe Irene așa cum era înainte. Puterea noastră este Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul și Salvatorul lumii. Așadar, cu toții putem contribui la însănătoșirea Grabnică  a lui  Ire