REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  D espre pătimirea Cuviosului Marcu, Episcopul Aretusiei, Sfîntul Grigorie de Nazianz scrie în întîiul său cuvînt asupra urîtului de Dumnezeu Iulian Paravatul (Apostatul) astfel: M inunatului Marcu Aretusianul, cine nu știe ce i s-a întîmplat? Și povestirile cele despre dînsul, cine nu le pomenește? Acela, în împărăția marelui Constantin, după stăpînirea cea dată atunci creștinilor, a stricat o capiște idolească și mulțime de popor de la rătăcirea păgînească la calea cea dreaptă a mîntuirii a povățuit, nu numai prin chipul cel fără de prihană al vieții, cît și prin frumoasa grăire a vorbei. P entru aceasta a fost de demult în multă ură și mînie la aretusienii cei iubitori de diavoli. După aceea, schimbîndu-se stăpînirea creștinească, iar puterea păgînească începînd iarăși a crește și a se înviora, în acea vreme cumplită n-a scăpat de mîinile muncitorilor. Pentru că mulțimea poporului cel iubitor de diavoli, deși o vreme și-a stăpînit mînia, după asemănarea focului ascuns în materi

  D espre suferințele Sfântului Marcu pentru credință ne scriu Sfântul Grigorie Teologul și fericitul Teodorit. După cum ne spun acești minunați sfinți, în timpul împăratului Constantin cel Mare acest Marcu a dărâmat la pământ un templu idolesc și a adus pe mulți la Sfânta credință a lui Hristos. C ând pe tronul imperial de la Constantinopol a urcat răul Iulian, nepotul marelui Constantin, care după puțină vreme de la investitura lui s-a și lepădat de Sfânta credință și s-a numit apostat, s-a întâmplat ca și unii din Aretusele Siriei să se lepede de Hristos și să se întoarcă la păgânism. A cela a fost momentul când s-au ridicat împotriva cetățeanului Marcu, care distrusese acel templu, pretinzându-i ca fie să reclădească templul, fie să plătească cetății o sumă mare de bani. Cum bătrânul Marcu a respins ambele pretenții, el a fost biciuit, batjocorit, defăimat și târât pe străzile cetății. După aceea i-au tăiat urechile cu un fir de ață tare. Apoi l-au despuiat de haine, l-au uns c

  Este o prăjitură foarte gustoasă, chiar dacă de post. Pentru a o pregăti, avem nevoie de următoarele ingrediente: - 2 kg mere - 350 gr. zahăr - 500 gr faina - 1 pachet margarină (unirea) - Zahăr vaniliat - Coajă de la o lamie - 1 praf de copt - 1 praf sare - 1 linguriţă scorţişoară măcinată - 2-3 linguri gris - 2-3 linguri gem caise (sau alte fructe). Mod de preparare Pentru aluat: amestecăm faină cu praful de copt, şi praful de sare apoi frecam cu pachetul de margarina, zahărul vaniliat, coajă de lamie şi apă minerală cât cuprinde, adică să obţinem o cocă nici prea tare nici prea moale. O punem la frigider pentru jumătate de oră. Curăţăm merele de coajă, le dăm prin razătoare şi apoi împreună cu zahărul, şi scorţişoară le punem la călit către final adăugăm cele 2-3 linguri de gris pentru ca să absoarbă bine sucul pe care-l lăsă merele. Luăm o tavă de copt potrivit de mare o ungem puţin şi punem hârtie pt. copt (pe fundul ei). Luăm aluatul şi-l împărţim întindem o foie şi o aşezăm în

Un ucenic a slujit învăţătorului său timp de doisprezece ani. Deşi şi-a împlinit fără cârtire datoria, învăţătorul nu i-a spus niciodată un cuvânt de mângâiere. Dimpotrivă, îl trata foarte aspru. Când s-a apropiat ceasul morţii învăţătorului, acesta a zis către asceţii veniţi în jurul lui: - Ucenicul meu nu este om, ci înger, căci deşi doisprezece ani de-a rândul m-a ascultat şi nu i-am zis nici un cuvânt blând, el m-a slujit cu credinţă.

.Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţ

24 Juratu-S-a Domnul Savaot și a zis: «Cum am hotărât, așa va fi, precum M-am sfătuit, așa se va întâmpla! 25 Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu și o voi călca în picioare pe munții Mei. Și robii vor fi liberați de jugul lor și umerii de povara lor». 26 Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile! 27 Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Și dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc? 28 În anul morții lui Ahaz, fost-a această proorocie: 29 «Nu te veseli, toată țara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o viperă și din urmașii lui un șarpe zburător. 30 Cei sărmani vor paște pe pășunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide. 31 Tu, poartă, urlă! Și tu, cetate, țipă! Cutremură-te tu, țară a Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum și șirurile vrăjmașilor sunt

  Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului , glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: Î ntru adânc a așternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Dom

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  C uviosul Ilarion din tinerețe s-a călugărit, purtîndu-și crucea și urmînd lui Hristos Cel răstignit, patimile trupești supunîndu-și cu înfrînare. El pe toți monahii i-a covîrșit cu fapta bună și, într-o chilie întunecoasă închizîndu-se, fără tulburare a petrecut mulți ani și s-a luminat cu nepătimirea. Pentru aceea și de rînduiala preoțească s-a învrednicit și a fost egumen al mînăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Și a făcut minuni alese, că jivinele care vătămau semințele roditoare le certa și le izgonea cu cuvîntul din țarini și din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea și pămîntul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea rîului, ca și Elisei proorocul, a despărțit-o; mîna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă și șchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu pești mulți le-a umplut mrejele. D espre dînsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cîntări, în a opta

  C uviosul Ilarie a fost starețul mânăstirii Pelekit din Helespont. Plin fiind de Duhul Sfânt, el a strălucit ca un soare printre oameni, vindecându-i pe ei de boli și curățindu-i de duhurile cele necurate. A cest bărbat dumnezeiesc a luat mai apoi mucenicia în timpul lui Leon Armeanul care pornise din nou prigonirile contra apărătorilor sfintelor icoane. Î mpreună cu alți patruzeci de monahi Cuviosul Ilarie a fost alungat în surghiun la Efes și acolo a pierit în temniță, strămutându-se la locașurile cerești din împărăția lui Hristos la anul 754 de la întrupare.

 

 

  Ingrediente 2 kg mere 1 cana de zahar 2 cani de faina 2 cani de pesmet 150 ml ulei putina sare 3 lingurite scortisoara macinata zahar pudra pentru decor Optional: 1 mana de nuci prajite 150 g zahar Mod de preparare Se toaca merele (cu tot cu coaja,dar fara cotor), se amesteca cu faina, pesmetul, zaharul, uleiul, putina sare si scortisoara. Se amesteca toate foarte bine cu lingura de lemn dupa care se toarna toata cantitatea intr-o tava mare tapetata cu hartie de copt si se da tava la cuptor pentru 60 minute la 170 grade.  Optional: Se caramelizeaza 150 g zahar dupa care se lasa 3-4 minute, iar apoi se pune miezul de nuca, bucati mari si prajite putin. Se scot pe o farfurie si se lasa la racit(grija mare eu mi-am rezolvat un deget bine de tot cu zaharul ars) Se decoreaza bucatile de prajitura. Cand prajiturica e gata se lasa la racit dupa care se pudreaza cu zahar pudra si nuci caramelizate. Pofta buna !

 Sfântul Antonie cel Mare spune că: "De la aproapele vine şi viaţa şi moartea. Căci, dacă aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobândim şi, dacă greşim fratelui, lui Hristos greşim"; iar Cuviosul Ioan Colov spunea că: "Nimeni nu clădeşte o casă de la acoperiş în jos, ci de la temelie în sus". Şi întrebat fiind ce înseamnă acest cuvânt, a zis: "Temelia este aproapele, că pe el mai întâi să-l folosesc, pentru că de el atârna toate poruncile lui Hristos". Deci îndreptarea noastră, înaintarea noastră, depăşirea de noi înşine este în măsura în care relaţiile noastre cu cei din jurul nostru, cu cei apropiaţi ai noştri sunt bune (Părintele Teofil Paraian).

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

 

 

  Glasul I. Cântarea I: D umnezeiescul Moise a însemnat mai înainte, de demult, în Marea Roșie Crucea Ta, când a trecut pe Israel, tăind marea cu toiagul, cântându-Ți cântare de ieșire, Hristoase Dumnezeule. Cântarea a III-lea: Î ntărește-mă, Stăpâne Hristoase, cu Crucea Ta, pe piatra credinței, ca să nu se clatine gândul meu de năvălirile vrăjmașului celui rău; că Tu singur ești sfânt. Cântarea a IV-lea: P e Cruce văzându-Te pe Tine, Puternice, luminătorul cel mare de cutremur fiind cuprins, și-a strâns și și-a ascuns razele; iar toată zidirea a lăudat cu frică îndelunga Ta răbdare, că s-a umplut pământul de lauda Ta. Cântarea a V-lea: D is-de-dimineață Te lăudăm pe Tine, Mântuitorul lumii, aflând pace prin Crucea Ta, prin care ai înnoit neamul omenesc, ducându-ne către lumina cea neînserată. Cântarea a VI-lea: C hipul dumnezeieștii Cruci, Iona mai înainte l-a însemnat, în pântecele chitului, prin palmele întinse, și a ieșit din fiară, mântuindu-se cu puterea Ta, Cuvâ

  F rați creștini, D omnul Isus a ridicat la mare înălțime vrednicia și cinstea sufletului omenesc. Arătându-l mai de preț decât toată lumea, a zis că nici un lucru din cele ce sunt în lume nu este vrednic de schimbat cu sufletul. Dar, oare, ce este sufletul, care este așa de prețios, atât de scump și cu totul de neprețuit? De unde este adus? Care este ființa și firea lui, și cât timp trăiește el? Mulți dintre păgânii închinători la idoli, cu sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, s-au ostenit să înțeleagă acestea, dar neavând lumina descoperirii dumnezeiești ca povățuitoare ostenelilor lor, s-au ostenit în zadar. Dintre aceștia, unii s-au înălțat prin lumina minții lor până aproape de treapta înțelegerii, dar neputând fi ridicați de lumina aceasta până la treapta cea mai înaltă, au căzut în greșeli cu totul necuviincioase. Alții, nefiind atât de luminați de lumina minții, au grăit despre suflet, ca niște nepricepuți. D in mărturiile lor însă vedem că cea mai mare parte dintr

  F rați creștini, C u ajutorul lui Dumnezeu am ajuns aproape la jumătatea căii postului, unde aflăm două ajutoare tari și puternice în ostenelile noastre. Unul dintre acestea este Preasfânta Cruce, lemnul cel de viață dătător, bucuria lumii, puterea credincioșilor, întărirea drepților, nădejdea păcătoșilor. Pentru aceasta, Sfânta Biserică a lui Hristos o pune astăzi pe dânsa înaintea noastră, ca, în evlavie închinându-ne ei, să luăm har și putere în greutățile luptei dumnezeiești a postului. Celălalt ajutor este glasul Domnului din Evanghelia de astăzi, care ne îndeamnă pe noi să ne ridicăm crucea noastră și să mergem după Hristos, Care ne cheamă să ne mântuim sufletele noastre. Pentru aceasta a pus să se citească astăzi glasul acesta din Sfânta Evanghelie, ca să pice în inimile noastre puterea dumnezeiescului har și printr-însul, cu osârdie, să săvârșim nevoința cea sfântă a postului. Sfânta Cruce fiecare creștin o vede și fiecare, sărutând-o cu credință și cu evlavie, ia har de l

  Zis-a Domnul către iudei: „Cine dintre voi Mă vădește pre Mine pentru păcat ?” (In. 8, 46) Conștiința noastră ne pârăste pe noi D umnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit și priveghetor necontenit – conștiința. Într-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie așa de treaz, precum conștiința noastră. Dintre judecătorii omenești, unii se mituiesc, alții se câștigă prin măguliri, alții se intimidează prin frică, și încă multe altele îi împiedică de la judecata cea dreaptă, însă tribunalul conștiinței nu se biruiește prin toate acestea, ci poți să măgulești, să dai daruri, să ameninți sau să faci orice, această judecătorie pururea va rosti hotărârea cea dreaptă, chiar și asupra gândurilor tale celor păcătoase. Și tocmai cel ce a săvârșit păcatul se osândește pe sine, chiar când nu-l părăsesc alții. Și aceasta nu se întâmplă o dată sau de două ori, ci foarte adeseori, în toată viața. De ar fi trecut oricât de mult timp, conștiința niciodată nu uită cele p

  25 martie 1882 (acum 140 ani): Mitropolitul primat al Ungrovlahiei, Calinic Miclescu , săvârșește în premieră la București sfințirea marelui mir, pas care a însemnat autocefalia (independența) Bisericii Ortodoxe Române față de Patriarhia de Constantinopol . Patriarhia de Constantinopol a recunoscut explicit autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 25 aprilie 1885 . (Calendarul Istoric https://goo.gl/TDME3p )

  26.03.1977 : a murit, la Bucuresti,  Justinian [Ioan] Marina  (n. 1901), Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane intre 1948 si 1977, inmormantat la Biserica Radu-Voda din Bucuresti, pe care a rectitorit-o.