REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Pe 30 iulie 2007, a trecut la cele veşnice Teoctist, al V-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (n. 1915).

  „Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, căutând la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19) Despre binefacerea către săraci S ocotește milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câștig, căci tu dobândești prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine și dobândești viața cea veșnică; tu dai haină și dobândești veșmântul nemuririi; tu îngăduiești locuirea sub acoperământul tău și dobândești împărăția cerului; tu dai cele trecătoare și primești în locul lor cele ce trăiesc în veci. C ând este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământești, cu preț ieftin, atunci noi suntem sârguitori și râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim așa de ușor cele netrecătoare și veșnice, întârziem și ne trândăvim. C ând omul de la țară pune sămânța în pământ, și prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuși nu se întristează și nu socotește aceasta o pierdere, ci folos și câștig. Dar tu, care tre

 

29.07.1912: s-a născut, în comună Pantelimon de lângă Bucureşti, Nicolae [Nicu-Aurelian] Steinhardt (m. 1989), autorul Jurnalului fericirii (postum, 1991), botezat în închisoare de ierom. Mâna Dobzeu (1960) şi mai târziu călugărit la Rohia (1980).

 Se spune despre un mare demnitar cum, într-o zi oarecare, trecând pe lângă o casă din satul din apropiere, văzu cum cei ai casei locuiau toţi la un loc: părinţi, copii, nepoţi, gineri şi nurori, cu toţii trăiau în cea mai bună înţelegere. Chemându-l pe tatăl familiei, un bătrân cu chip luminos, îl întrebă: - Cum se face că, atâţia fiind la un loc, de la mic şi până la mare, puteţi trăi în înţelegere ? Atunci, bătrânul îi zise: - Răbdare, răbdare, răbdare !

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

  Glasul 2 Cele de sus căutând... C ele de sus frumoase, după vrednicie, acum le-ai moștenit, căci, de dragostea lui Hristos aprinzându-te, Sfinte Calinic, asupra focului prin aceasta bărbătește ai îndrăznit. Aceluia și acum stându-I înainte, nu înceta să te rogi pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Mucenic Calinic, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A rmele lui Faraon și puterea lui le-a aruncat în mare Cel Tare întru războaie; să-I cântăm cântare nouă, căci cu slavă S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P unându-te pe căruță înțelegătoare, cu adevărat ai înecat cetele egipteanului celui înțelegător, în Marea Roșie cea din sângiuirile tale, Sfinte Calinic, Lauda mucenicilor. Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u dumnezeiască haină îmbrăcându-te, înțelepte, te-ai dezbrăcat de podoaba cea pământească și ai alergat în priveliște și în chip vădit și pe vrăjmașul l-ai biruit, pr

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  S fîntul Mucenic Calinic s-a născut în părțile Ciliciei și a fost crescut în religia creștină. Venind el în vîrsta bărbatului desăvîrșit, a văzut mulți oameni lepădîndu-se de Stăpînul Hristos și trecînd la religia păgînă. Deci, întunecîndu-se ei de drăceasca înșelăciune, crezînd pietrelor celor fără suflare și aducînd jertfe spurcate idolilor, plîngea pentru pierderea lor. El a început a-i învăța la arătare cunoștința adevărului, întorcînd pe mulți elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, mergînd prin multe cetăți și sate și propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, s-a dus în Ancira, cetatea Galatiei, căutînd mîntuirea sufletelor omenești. P etrecînd el multă vreme acolo și ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a cîștigat lui Dumnezeu pe mulți. Apoi, fiind prins de cei necredincioși, a fost dus la judecată înaintea unui ighemon cu numele Sacherdon, om prea aspru și slujitor aprins al diavolilor, vrăjmașul lui Hristos și cumplit muncitor al creștinilor. Deci, toț

  S fântul Calinic acesta s-a născut în Cilicia. El a fost crescut din cea mai fragedă vârstă întru credința creștină. Lepădând toate, el a ieșit la predicarea Sfintei Evanghelii. L a Ankira l-a arestat păgânul principe Sacerdos. Când Sacerdos l-a amenințat pe Calinic cu torturi și groază dacă nu va cădea să se închine la idoli, Sfântul Calinic i-a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flămând. " O sândindu-l la chinuri și torturi bestiale, principele a încălțat picioarele Sfântului cu încălțări de fier ce aveau cuie scoase pe dinăuntru și așa l-a fugărit pe ulițele cetății Gangra, căci nu a voit să-i facă acestea la Ankira de frica poporului, care văzând răbdarea minunată și puterea mucenicului, se convertea la Hristos în număr foarte mare. P e drumul de surghiun către Gangra soldaților din escortă li s-a făcut sete, dar apă nu era nicăieri. Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a scos apă dulce din stâncă. C ând au sosit la Ga

  S fântul Eustatie acesta a fost persan, născut în satul Arbuket. La vârsta de treizeci de ani el a sosit în cetatea [georgiană] Mtskheta. Văzând cum cred și viețuiesc creștinii în ea, el a primit cu râvnă Sfântul Botez. E l a fost schingiuit pentru Hristos și decapitat la Tbilisi în anul 589. Sfintele lui moaște odihnesc în biserica catedralei din Mtskheta, dând vindecări tuturor celor care se ating de ele cu credință.

  30 Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipește. 31 De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32 Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. 33 Ori spuneți pom bun și roadă bună, ori spuneți pom rău și roadă rea; că după roadă se cunoaște pomul. 34 Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, de vreme ce sunteți răi? Că din prisosul inimii grăiește gura. 35 Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. 36 Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deșartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. c 37 Căci din cuvintele tale te vei îndreptăți d și din cuvintele tale vei fi osândit“.

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 1 Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. 2 Ca atare, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotrivește. Iar cei ce se împotrivesc își vor atrage osândă. 3 Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b . Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire?: Fă binele și vei avea laudă de la ea; 4 căci ea ție îți este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare

  Troparul Sfintei Mucenițe Teodota , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Ad âncul Mării Roșii... Stih: Sfântă Muceniță Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. M uceniță a lui Hristos, Sfântă Teodota, ceea ce ești luminată cu strălucirea muceniciei și a fecioriei, roagă-te pentru cei ce te laudă, să fie luminați cu darul dumnezeieștii dări de lumină. Stih: Sfântă Muceniță Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C eea ce te-ai întărit cu Dumnezeiescul Duh și ai rușinat mulțimea duhurilor celor viclene, Muceniță Teodota pr

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

  T heodotia a fost o văduvă tânără cu trei copii, împreună cu Sfânta Anastasia (care se pomenește la 22 decembrie), Theodotia s-a nevoit întru lucrarea lui Dumnezeu la Thessalonic, ducând o viață a tuturor nevoințelor, cu plăcere de Dumnezeu. Î n timpul prigoanelor lui Dioclețian ea a fost osândită la moarte și aruncată într-un cuptor de foc împreună cu cei trei copii ai ei și așa s-au înălțat fericite sufletele lor către Împărăția Cerurilor.

 

Cum ne descurcăm cu oamenii care o ţin pe a lor, cu care greu o scoţi la capăt! Ce facem după ce am încercat să fim buni şi iubitori, înţelegători şi iertători? Ce facem după ce am mers cu ei şi a doua milă de loc? Ce facem când, în ciuda tuturor silinţelor noastre de împăcare, stăruie în îndărătnicia şi vrăjmăşia lor? Sfântul Pavel spune că după ce am „mustrat” un astfel de om de două ori, adică am încercat din răsputeri să comunicăm cu el, şi el stăruie în îndărătnicia lui, să-l „lepădăm”. Să-i dăm de înţeles că păstrăm o atitudine deschisă şi iubitoare faţă de el, dar dacă stăruie să se poarte ca un arici, înţepând pe oricine se apropie, atunci să păstrăm o distanţă respectuoasă. Sfântul Pavel se explică în continuare atunci când scrie în Rom. 12, 18; „De este cu putinţă, cât ţine de voi, cu toţi oamenii să aveţi pace”. Deci, în ce te priveşte, trăieşte în pace cu toţi dacă e cu putinţă. Dar nu întotdeauna depinde de tine şi, pentru aceea, nu e totdeauna cu putinţă. Deci „după una ş

  Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a

  10 Și ucenicii L-au întrebat, zicând: „Pentru ce dar spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?“ 11 Iar El, răspunzând, a zis: „Ilie, într'adevăr, va veni, și pe toate le va așeza din nou la locul lor; 12 Eu însă vă spun vouă că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte-au vrut; tot așa va pătimi și Fiul Omului de la ei“. 13 Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit de Ioan Botezătorul. 14 Și mergând ei spre mulțime, s'a apropiat de El un om căzându-I în genunchi 15 și zicând: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, că deseori cade în foc și deseori în apă; 16 și l-am adus la ucenicii Tăi și ei n'au fost în stare să-l vindece“. 17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?... Aduceți-Mi-l aici!“ 18 Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s'a vindecat din ceasul acela.

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 8 - pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat, 9 și pentru că nu bărbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru bărbat e -. 10 De aceea femeia este datoare să aibă văl f pe capul său, de dragul îngerilor g . 11 Totuși, întru Domnul nici femeia fără bărbat și nici bărbatul fără femeie, 12 fiindcă așa cum femeia este din bărbat, tot astfel și bărbatul este prin femeie; și toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecați voi înșivă: E cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14 Oare nu însăși firea vă învață că pentru bărbat e rușinos dacă-și poartă părul lung, 15 în timp ce dacă femeia-și poartă părul lung e spre slava ei? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. 16 Iar dacă i se pare cuiva că pentru a

  Icoana Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk este prăznuită pe 28 iulie. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este cunoscută și sub numele „Cea care arată calea” deoarece Maica Domnului ne arată calea mântuirii, indicând cu mâna dreaptă spre Fiul ei, Fiul lui Dumnezeu. Conform Tradiției Bisericii, icoana a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în timpul vieții pământești a Fecioarei Maria. S fântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, sugerează că icoana „Hodighitria” din Smolensk a fost pictată la cererea lui Teofil, prefectul Antiohiei. Din Antiohia, icoana sfântă a fost mutată la Ierusalim. De acolo, împărăteasa Evdochia a adus icoana la Constantinopol, iar Sfânta Împărăteasă Pulheria (sora împăratului) a așezat-o în biserica din Vlaherne, acolo unde era păstrat și Veșmântul Născătoarei de Dumnezeu (prăznuit pe 2 iulie). În 1046, împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1054) a căsătorit-o pe fiica sa Ana cu cneazul

  I coana Maicii Domnului „Umilenie” de la Diveevo este prăznuită pe 2 ianuarie (în ziua adormirii în Domnul a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov), pe 19 iulie (în ziua prăznuirii aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov) și pe 28 iulie . Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a aparținut Sfântului Serafim de Sarov (prăznuit pe 2 ianuarie). El se ruga zilnic înaintea sfintei icoane ce se afla în chilia sa. C uviosul Serafim îi vindeca pe bolnavi prin ungerea cu ulei din candela ce o ținea mereu aprinsă înaintea icoanei Maicii Domnului „Umilenie”. A ceastă icoană era numită de către Sfântul Serafim de Sarov „Bucuria tuturor bucuriilor”. S fântul Serafim a adormit în Domnul pe 2 ianuarie 1833 , în timp ce se ruga înaintea icoanei „Umilenie”. Părintele Nifon, egumenul mănăstirii, a dat icoana Maicii Domnului surorilor de la Mănăstirea Diveevo (pe care chiar Sfântul o întemeiase). Maicile au ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint și i-au construit un

  I coana Maicii Domnului „Grebenskaia” este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni pe vremea când se afla în biserica din orașul Grebensk (situat pe râul Chira, un afluent al Donului). Icoana a fost scoasă în întâmpinarea marelui cneaz Dimitrie Donskoi, pe când se întorcea din bătălia de la Kulikovo (1380). Î n anul 1471, după o campanie de succes împotriva orașului Novgorod, marele cneaz Ivan al III-lea Vasilievici a ctitorit Catedrala „ Adormirea Maicii Domnului” din Moscova, la Lubianka și a așezat în ea icoana Maicii Domnului „Grebenskaia”, pe care o avusese cu el în campanie. E l a ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint bătut cu pietre prețioase și a poruncit ca să se scrie un acatist în cinstea acesteia. Î n anul 1617, când biserica a ars, icoana a rămas, în mod miraculos, întreagă și nevătămată. I coana Maicii Domnului „Grebenskaia” este considerată ca fiind o imagine inversă (în oglindă) a icoan

  I coana Maicii Domnului „Kostromskaia” este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost zugrăvită în anul 1672 pe peretele turnului de sud-vest al Mănăstirii Botezul Domnului ‒ Kostromskaia (Kostroma). Icoana Maicii Domnului „Kostromskaia” este o copie făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk. Î n ziua de 8 mai a anului 1779, Mănăstirea Kostromskaia a fost cuprinsă de un foc mare, fiind învăluit de flăcări și tot turnul de sud-vest. Deși focul atingea icoana, aceasta a rămas întreagă și nevătămată. D upă săvârșirea acestei minuni, în mănăstire a început să se prăznuiască anual icoana Maicii Domnului . Î n anul 1824, a fost zidită o biserică cu hramul icoanei Maicii Domnului „Kostromskaia”, chiar în turnul de sud-vest. Î n semn de recunoștință pentru minunile săvârșite înaintea icoanei, aceasta a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase . Î n anul 1920, Mănăstirea