REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A cest mare ascet, teolog, organizator de mânăstiri, dascăl, apologet și scriitor bisericesc de renume al Bisericii lui Hristos, din secolele IV–V, era de neam daco-roman. El s-a născut pe la anul 360 d. Hr. în Dacia Pontică (Scythia Minor – Dobrogea de azi), anume în Eparhia Tomisului, la 40 km nord-vest de orașul Constanța, în „hotarele Casienilor și al (districtului) Peșterilor”. P ărinții săi, creștini evlavioși și cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian (adică „din părțile Casienilor”) o educație creștinească aleasă, deprinzându-l de mic cu citirea Sfintei Scripturi și practicarea unei înalte trăiri duhovnicești, în rugăciune, asceză, feciorie și râvnă pentru cele dumnezeiești. Fiind însetat pentru învățătura cărții, a fost dat din copilărie la una din școlile timpului său, ce funcționau la Tomis, Histria, Axiopolis sau la una din mânăstirile apropiate. Aici a studiat operele marilor clasici și filosofi greci și latini, iar mai târziu și scrierile patristice din secolele II

  Glasul al 4-lea T oți ne bucurăm cuvioase de nașterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, Întâiul Chemat împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; și lepădând grijile cele lumești viață sihăstrească ai dus, cununa biruinței ai luat și de brațele părintești te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce ești vas ales al sfințeniei, cu umilință alergăm către tine, să dodândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.

  Troparul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea: C u ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune și post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; și curgerile harului preoțesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăție de daruri duhovnicești din Țara Sfântă, prin osârdie ai agonisit și prin aceasta pe mulți ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Tropar către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea: T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește

  Glasul al 8-lea T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește pe robii tăi, rugămu-ne.

  Glasul al 8-lea C u ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune și post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; și curgerile harului preoțesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăție de daruri duhovnicești din Țara Sfântă, prin osârdie ai agonisit și prin aceasta pe mulți ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Glasul al 8-lea T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește pe robii tăi, rugămu-ne.

  A cest sfînt și purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din același sat și contemporan cu Sfîntul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinți daco-romani de la gurile Dunării. P ărinții și strămoșii lor erau creștini din primul secol, fiind botezați în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfîntul Apostol Andrei și de ucenii lui, care au semănat cuvîntul Evangheliei lui Hristos în jurul Mării Negre și în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. D upă ce a învățat carte în satul natal și pe lîngă Episcopia Tomisului, împreună cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten și împreună-viețuitor pînă la moarte, s-a dus să deprindă învățătura Sfinților Părinți în părțile Constantinopololului. Apoi, tot împreună, au intrat în viața monahală, la una din mănăstirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde străluceau mari ierarhi și purtători de Du

  C uviosul Gherman era rudă și prieten din copilărie al Sfântului Ioan Casian, născut pe la jumătatea secolului IV, probabil, tot în „hotarele Casienilor și ale Peșterilor”, din Eparhia Tomisului. Fiind mai vârstnic decât compatriotul său, Gherman a intrat din tinerețe în nevoința călugărească la una din mânăstirile existente în Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. Întrucât mulți asceți „sciți” se nevoiau în peșteri, cum atestă numeroasele toponime paleocreștine de „Peștera”, „Peșteri”, „Bisericuța”, „Biserica Omului” etc., se crede că și Cuviosul Gherman s-a nevoit la început într-una din aceste peșteri. A cest ascet tomitan a fost primul părinte duhovnicesc al Sfântului Ioan Casian și cel dintâi dascăl al său, care l-a inițiat pe calea mântuirii spre Hristos. După o scurtă nevoință împreună cu prietenul său la una din mânăstirile din Dacia Pontică, Cuviosul Gherman se nevoiește un timp cu Sfântul Ioan Casian la Betleem (380–385), aproape de Peștera Nașterii Domnului. Apoi plea

 

 Se spune despre Avva Ştefan, că era odată foarte bolnav şi doctorii l-au silit să mănânce carne. El avea un frate, foarte evlavios, care trăia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a întâmplat să vină fratele acesta chiar atunci când bătrânul mânca din carne. Când l-a văzut, s-a întristat foarte tare, zicându-şi că, după atâta asceza şi înfrânare, a mâncat, spre sfârşitul vieţii, carne. Dar îndată a căzut fratele în extaz şi a văzut pe cineva, care i-a spus: - Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai văzut mâncând carne ? Nu ştii că el a mâncat de nevoie şi pentru ca să facă ascultare ? Nu trebuie să te superi. Iar dacă vrei să vezi în ce slava este fratele tău, întoarce-te şi uită-te ! Când s-a întors fratele, a văzut pe preotul Ştefan alături de Hristos. Şi i-a mai spus cel ce i s-a arătat: - Iată în ce slava este ! Slăveşte, aşadar, pe Cel ce slăveşte pe cei ce Îl iubesc cu adevărat.

  Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scuti

  S fântul nostru părinte Rafail s-a născut în Siria în anul 1860 din părinți ortodocși evlavioși, Michael Hawaweeny și cea de-a doua soție a lui, Mariam, fiica unui preot din Damasc. Nu se știe data exactă a nașterii sale dar este undeva în jurul zilei lui onomastice, Sinaxarul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil împreună cu toate Puterile cele fără de trup ale cerului (prăznuiți în 8 noiembrie).  Datorită persecuțiilor violente împotriva creștinilor, în care au pierit martirizați și preotul de parohie, Sf. Iosif al Damascului împreună cu tovarășii săi, familia Hawaweeny a fost obligată să fugă în Beirut ca să se salveze. Acolo a văzut viitorul sfânt lumina zilei și nu în orașul părinților săi. Într-adevăr, după cum decurgea copilăria sfântului, el nu avea să-și găsească locul lui în lume, căutând permanent un loc ce avea să-i fie hărăzit. (Evrei 13:14). D e Bobotează, în 1861, a fost botezat cu numele de Rafla, iar mai târziu în acea primăvară familia s-a putut reîntoarce în Damasc.

  S fântul Leandru (n. Cartagena, cca. 534 – m. Sevilla, 13 martie 600/601) a fost Arhiepiscop al Sevillei. A avut o contribuție foarte importantă la răspândirea credinței sobornicești în Apus, lui datorându-i-se convertirea de la arianism la ortodoxie a vizigoților ce stăpâneau Spania în acele vremuri. A avut o vocație monahală autentică și i-a îndemnat spre monahism și pe ceilalți frați ai săi – la rândul lor sfinți ai Bisericii lui Hristos: Isidor al Sevillei, Fulgențiu și Florentina. A scris multe lucrări, dar nu au mai supraviețuit decât două: un tipicon pentru mănăstirile de maici - „Despre rânduiala fecioarelor și disprețuirea celor lumești” și o „Omilie despre biruința Bisericii”. S fântul Isidor spune despre Sfântul Leandru: „Leandru a fost monah și ca monah a fost înălțat la treapta de episcop al Bisericii Sevillei, din provincia Baetica. Era un bărbat care încânta prin cuvânt, de o inteligență extraordinară; era foarte vestit atât pentru chipul viețuirii sale, dar și pe

 De astăzi timp de 10 săptămâni creștinii ortodocși intră în postul Păresimilor sau postul MARE al Sfintelor Paști.Acest post este al doilea ca mărime din timpul anului bisericesc după postul Nașterii Domnului și este la fel de lung însă mult mai sărac în dezlegări față de cel al Nașterii Domnului.Postul Marea al Sfintelor Paști are două dezlegări la Pește în data de 25 martie adică Ziua Bunei Vestiri și cu o duminică înainte de Paști in Duminica Floriilor.

  S fântul Talaleu a fost un mare nevoitor sirian. La început el a viețuit în Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim, dar mai apoi el s-a sălășluit într-un cimitir păgânesc, binecunoscut pentru bântuirile diavolești care se petreceau acolo, și pentru alte lucruri înfricoșătoare. S pre a-și dobândi frica cea sfântă prin credința în Dumnezeu, Talaleu s-a sălășluit în acest cimitir, unde timp de mulți ani zi și noapte a îndurat nenumărate atacuri și loviri ale duhurilor necurate. D atorită marii sale credințe și iubirii față de Dumnezeu, El i-a dăruit lui Talaleu harul facerii de minuni, prin care mult i-a folosit pe bolnavi și pe cei aflați în suferință. S fântul Talaleu s-a sălășluit în Împărăția Cerurilor pe la anul 460 după Hristos.

  u S fântul Talaleu a fost un mare nevoitor sirian. La început el a viețuit în Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim, dar mai apoi el s-a sălășluit într-un cimitir păgânesc, binecunoscut pentru bântuirile diavolești care se petreceau acolo, și pentru alte lucruri înfricoșătoare. S pre a-și dobândi frica cea sfântă prin credința în Dumnezeu, Talaleu s-a sălășluit în acest cimitir, unde timp de mulți ani zi și noapte a îndurat nenumărate atacuri și loviri ale duhurilor necurate. D atorită marii sale credințe și iubirii față de Dumnezeu, El i-a dăruit lui Talaleu harul facerii de minuni, prin care mult i-a folosit pe bolnavi și pe cei aflați în suferință. S fântul Talaleu s-a sălășluit în Împărăția Cerurilor pe la anul 460 după Hristos.

  Glasul al 4-lea P odobie: Arătatu-Te-ai astăzi... L uceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipește toată negura relei credințe, învrednicindu-te pe tine de cele Cerești, Învățătorule Procopie, pururea Mărite.

  Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 6-lea. Irmosul: C a pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind cuprins de dragostea dreptei credințe și de Dumnezeiască dorire, ai alungat de la tine, cuvioase, întreitele valuri lumești, cântând lui Dumnezeu cântare de biruință. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. V iața ta cea purtătoare de lumină, curăția și tăria sufletului, amestecându-se cu dreapta credință, au lucra

  Glasul al 8-lea C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  Ț ara Decapoliei, care se numește astfel după numărul celor 10 cetăți, este lîngă marea Galileii. Despre ea se pomenește în Evanghelia Sfîntului Marcu, că a venit Iisus la marea Galileii, care este între hotarele Decapoliei. Din acele părți era de fel Cuviosul Procopie Mărturisitorul, care, petrecînd mai întîi în viața monahicească și cercînd toată pustnicia cu dinadinsul și împodobindu-se cu desăvîrșită curăție, era vestit între cuvioșii părinți. Iar cînd s-a ivit eresul luptării contra sfintelor icoane, al cărui iscoditor a fost Leon Isaurul, nelegiuitul împărat al grecilor, care pe sfintele icoane și pe cei ce le cinsteau și se închinau lor îi numea închinători de idoli și pe mulți din credincioșii împărați și arhierei și pe popoarele cele numite cu numele lui Hristos, care au fost mai înainte de el și păzeau cu dreaptă credință închinarea icoanelor le da anatemei, singur fiind blestemat de toți. A tunci acest mare și nemișcat stîlp și tare apărător al dreptei credințe a stat c