REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A ceștia au fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mici. S fântul Sila a fost trimis de la Ierusalim la Antiohia împreună cu Pavel și cu Barnabas ca să lămurească disputa ce se ivise între credincioși cu privire la tăierea împrejur: anume, dacă trebuie sau nu ca să se taie împrejur cei care vin la Hristos dintre păgâni (Fapte 15:22). D upă aceasta, Sfântul Sila a călătorit împreună cu Sfântul Apostol Pavel prin toată Asia și prin Macedonia și a fost uns Episcop al Corintului, unde s-a săvârșit cu pace. S fântul Silvan a fost întru ajutor amânduror corifeilor Apostolilor (I Petru 5:12, II Corinteni 1:19). Ca Episcop al Thessalonicului, Sfântul Silvan s-a nevoit mult și a luat multe chinuri, până când la sfârșit a schimbat viața aceasta pământească pentru cea cerească. S fântul Crescens a fost mai întâi împreună-lucrător cu Sfântul Apostol Pavel (II Timotei 4:10), iar apoi Episcop în Galatia și misionar în Galia, unde a și luat mucenicească moarte sub domnia împăratului Tra

  Ce Îți voi răspunde, Doamne, În momentul dureros Când voi trece prin calvarul Judecății lui Hristos?.. Ce Îți voi răspunde, oare, În momentu-îngrozitor  Când, în loc să-mi fii aproape, Îmi vei fi Judecător, Când vei pune în balanță Ce-a fost bun și ce-a fost rău, Ca să vezi de-am fost în viață Al Satanei, sau al Tău?.. Ce Îți voi răspunde, Doamne, Când voi fi în fața Ta Și-mi vei cere socoteală Pentru nepăsarea mea?.. Vai, privirea Ta, Iisuse, Mă va arde ca un foc Dacă rob am fost plăcerii, Iar virtuților deloc, Dacă i-am slujit Satanei, Iar pe Tine nu Te-am vrut, De-am fost plin de fapte rele, Însă bune n-am făcut!.. Mă gândesc și mă cutremur De ideile ce-mi vin: Oare îmi va fi sentința O trimitere la chin?.. Dar și-așa, Îți dau dreptate, Bunule Mântuitor: Tu nu-i poți lua la Tine Pe acei ce nu Te vor! Mi-ai bătut la ușă, Doamne, Dar Te-am amânat mereu; Am deschis la toată lumea, Însă nu lui Dumnezeu.. Motivat fiind de spaima Că voi fi un osândit, Nu-mi rămâne, Milostive, Decât să Î

 

Un "frate “povestea zilnic tuturor celor din obştea sa, că intenţionează să scrie o lucrare filosofică în care să aducă dovezi că omul nu se deosebeşte de animale. Într-o bună zi, un alt frate, exasperat de repetiţia constantă, l-a întrebat: "Părinte, cartea pe care vrei s-o scrii este autobiografică? “. Cu aceasta, discuţia s-a încheiat definitiv.

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a

  29 Și plecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii; și suindu-Se în munte, a șezut acolo. 30 Și mulțimi numeroase au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31 încât mulțimea se minuna văzându-i pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând; și-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

 

  S fîntul Mucenic Calinic s-a născut în părțile Ciliciei și a fost crescut în religia creștină. Venind el în vîrsta bărbatului desăvîrșit, a văzut mulți oameni lepădîndu-se de Stăpînul Hristos și trecînd la religia păgînă. Deci, întunecîndu-se ei de drăceasca înșelăciune, crezînd pietrelor celor fără suflare și aducînd jertfe spurcate idolilor, plîngea pentru pierderea lor. El a început a-i învăța la arătare cunoștința adevărului, întorcînd pe mulți elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, mergînd prin multe cetăți și sate și propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, s-a dus în Ancira, cetatea Galatiei, căutînd mîntuirea sufletelor omenești. P etrecînd el multă vreme acolo și ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a cîștigat lui Dumnezeu pe mulți. Apoi, fiind prins de cei necredincioși, a fost dus la judecată înaintea unui ighemon cu numele Sacherdon, om prea aspru și slujitor aprins al diavolilor, vrăjmașul lui Hristos și cumplit muncitor al creștinilor. Deci, toț

  S fântul Calinic acesta s-a născut în Cilicia. El a fost crescut din cea mai fragedă vârstă întru credința creștină. Lepădând toate, el a ieșit la predicarea Sfintei Evanghelii. L a Ankira l-a arestat păgânul principe Sacerdos. Când Sacerdos l-a amenințat pe Calinic cu torturi și groază dacă nu va cădea să se închine la idoli, Sfântul Calinic i-a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flămând. " O sândindu-l la chinuri și torturi bestiale, principele a încălțat picioarele Sfântului cu încălțări de fier ce aveau cuie scoase pe dinăuntru și așa l-a fugărit pe ulițele cetății Gangra, căci nu a voit să-i facă acestea la Ankira de frica poporului, care văzând răbdarea minunată și puterea mucenicului, se convertea la Hristos în număr foarte mare. P e drumul de surghiun către Gangra soldaților din escortă li s-a făcut sete, dar apă nu era nicăieri. Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a scos apă dulce din stâncă. C ând au sosit la Ga

  Troparul Sfintei Mucenițe Teodota , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Ad âncul Mării Roșii... Stih: Sfântă Muceniță Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. M uceniță a lui Hristos, Sfântă Teodota, ceea ce ești luminată cu strălucirea muceniciei și a fecioriei, roagă-te pentru cei ce te laudă, să fie luminați cu darul dumnezeieștii dări de lumină. Stih: Sfântă Muceniță Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C eea ce te-ai întărit cu Dumnezeiescul Duh și ai rușinat mulțimea duhurilor celor viclene, Muceniță Teodota pr

Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

  T heodotia a fost o văduvă tânără cu trei copii, împreună cu Sfânta Anastasia (care se pomenește la 22 decembrie), Theodotia s-a nevoit întru lucrarea lui Dumnezeu la Thessalonic, ducând o viață a tuturor nevoințelor, cu plăcere de Dumnezeu. Î n timpul prigoanelor lui Dioclețian ea a fost osândită la moarte și aruncată într-un cuptor de foc împreună cu cei trei copii ai ei și așa s-au înălțat fericite sufletele lor către Împărăția Cerurilor.

 

Spunea unul dintre părinţi despre ava Xoie tebeul că a intrat odată în muntele Sinai şi ieşind el de acolo, l-a întâmpinat un frate şi suspinând zicea: ne mâhnim, avvo, pentru neploaie. I-a zis lui bătrânul: şi de ce nu cereţi şi vă rugaţi lui Dumnezeu? L-a zis lui fratele: ne rugăm şi facem litanii dar nu plouă. I-a zis lui bătrânul: negreşit, nu vă rugaţi cu deadinsul. Vrei însă să cunoşti, că aşa este? Şi şi-a întins mâinile la cer cu rugăciune şi îndată a plouat. Şi văzând fratele, s-a temut şi căzând cu faţa la pământ, şi s-a închinat lui, iar bătrânul a fugit. Fratele a vestit la toţi ceea ce s-a făcut şi cei ce au auzit, au slăvit pe Dumnezeu.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 24 Fiecare, fraților, în starea'n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. 25 Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. 26 Socotesc dar că, la trebuința de-acum j , aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel: 27 Ești legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie. 28 Dacă totuși te-ai însurat, n'ai păcătuit. Numai că unii ca aceștia vor avea suferință în trupul lor, și eu aș vrea să vă cruț. 29 Și pe aceasta v'o spun, fraților: Că de-acum vremea se scurtează, așa că și aceia care au femei să fie ca și cum n'ar avea; 30 și cei ce plâng, ca și cum n'ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum n

  12 Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „Știi că fariseii, auzind acest cuvânt, s'au scandalizat?“ 13 Iar El, răspunzând, a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsați-i; sunt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă“. 15 Și Petru, răspunzând, I-a zis: „Lămurește-ne parabola aceasta“. 16 Iar El a zis: „Chiar și voi sunteți nepricepuți? 17 Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și iese afară? 18 Dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, și acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. 19 Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoții, mărturii mincinoase, defăimări. 20 Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-și fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om“. 21 Și ieșind de acolo, Iisus a plecat în părțile Tirului și ale Sidonului.

  Icoana Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk este prăznuită pe 28 iulie. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este cunoscută și sub numele „Cea care arată calea” deoarece Maica Domnului ne arată calea mântuirii, indicând cu mâna dreaptă spre Fiul ei, Fiul lui Dumnezeu. Conform Tradiției Bisericii, icoana a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în timpul vieții pământești a Fecioarei Maria. S fântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, sugerează că icoana „Hodighitria” din Smolensk a fost pictată la cererea lui Teofil, prefectul Antiohiei. Din Antiohia, icoana sfântă a fost mutată la Ierusalim. De acolo, împărăteasa Evdochia a adus icoana la Constantinopol, iar Sfânta Împărăteasă Pulheria (sora împăratului) a așezat-o în biserica din Vlaherne, acolo unde era păstrat și Veșmântul Născătoarei de Dumnezeu (prăznuit pe 2 iulie). În 1046, împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1054) a căsătorit-o pe fiica sa Ana cu cneazul

  I coana Maicii Domnului „Umilenie” de la Diveevo este prăznuită pe 2 ianuarie (în ziua adormirii în Domnul a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov), pe 19 iulie (în ziua prăznuirii aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov) și pe 28 iulie . Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a aparținut Sfântului Serafim de Sarov (prăznuit pe 2 ianuarie). El se ruga zilnic înaintea sfintei icoane ce se afla în chilia sa. C uviosul Serafim îi vindeca pe bolnavi prin ungerea cu ulei din candela ce o ținea mereu aprinsă înaintea icoanei Maicii Domnului „Umilenie”. A ceastă icoană era numită de către Sfântul Serafim de Sarov „Bucuria tuturor bucuriilor”. S fântul Serafim a adormit în Domnul pe 2 ianuarie 1833 , în timp ce se ruga înaintea icoanei „Umilenie”. Părintele Nifon, egumenul mănăstirii, a dat icoana Maicii Domnului surorilor de la Mănăstirea Diveevo (pe care chiar Sfântul o întemeiase). Maicile au ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint și i-au construit un

  I coana Maicii Domnului „Grebenskaia” este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni pe vremea când se afla în biserica din orașul Grebensk (situat pe râul Chira, un afluent al Donului). Icoana a fost scoasă în întâmpinarea marelui cneaz Dimitrie Donskoi, pe când se întorcea din bătălia de la Kulikovo (1380). Î n anul 1471, după o campanie de succes împotriva orașului Novgorod, marele cneaz Ivan al III-lea Vasilievici a ctitorit Catedrala „ Adormirea Maicii Domnului” din Moscova, la Lubianka și a așezat în ea icoana Maicii Domnului „Grebenskaia”, pe care o avusese cu el în campanie. E l a ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint bătut cu pietre prețioase și a poruncit ca să se scrie un acatist în cinstea acesteia. Î n anul 1617, când biserica a ars, icoana a rămas, în mod miraculos, întreagă și nevătămată. I coana Maicii Domnului „Grebenskaia” este considerată ca fiind o imagine inversă (în oglindă) a icoan

  I coana Maicii Domnului „Kostromskaia” este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost zugrăvită în anul 1672 pe peretele turnului de sud-vest al Mănăstirii Botezul Domnului ‒ Kostromskaia (Kostroma). Icoana Maicii Domnului „Kostromskaia” este o copie făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk. Î n ziua de 8 mai a anului 1779, Mănăstirea Kostromskaia a fost cuprinsă de un foc mare, fiind învăluit de flăcări și tot turnul de sud-vest. Deși focul atingea icoana, aceasta a rămas întreagă și nevătămată. D upă săvârșirea acestei minuni, în mănăstire a început să se prăznuiască anual icoana Maicii Domnului . Î n anul 1824, a fost zidită o biserică cu hramul icoanei Maicii Domnului „Kostromskaia”, chiar în turnul de sud-vest. Î n semn de recunoștință pentru minunile săvârșite înaintea icoanei, aceasta a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase . Î n anul 1920, Mănăstirea

  I coana Maicii Domnului din Lavra „Sfânta Treime” ‒ Serghiev este prăznuită pe 28 iulie . A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află pe catapeteasma Bisericii „Smolenskaia” (așezată în partea stângă a ușilor împărătești) din cadrul Lavrei „ Sfântul Serghie de Radonej ”. I coana s-a proslăvit prin minuni în anul 1730, atunci când un cântăreț căruia îi paralizaseră mâinile a primit vindecare după ce s-a rugat înaintea acesteia. Însăși Maica Domnului i s-a arătat bolnavului și l-a vindecat. Această vindecare minunată a fost confirmată de medici . I coana Maicii Domnului din Lavra „Sfânta Treime” ‒ Serghiev este o copie făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk.

  Glasul 1 Mormântul Tău... D iaconi cinstiți, singuri văzători ai Cuvântului și vase alese v-ați arătat prin credință, Sfinților Nicanor și Prohor, Parmena și Timon Mărite. Pentru aceasta, astăzi a voastră sfințită pomenire prăznuim întru veselia inimii, pe voi fericindu-vă.

  Troparul Sfinților Apostoli și Diaconi Prohor, Nicanor, Timon și Parmena, dintre cei șaptezeci, glasul al 3-lea: S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii, cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. F ăcându-vă, preaînțelepților lumină cu împărtășirea cea către Dumnezeu, mântuiți din negura patimilor pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină și cinstită pomenirea voastră și-i învredniciți luminii. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. Î ndulcitu-v-ați de dragostea cea preadulce a lui Hristos, fericiților și cu dreapta credință lepădând cele veselitoare ale vieții celei pieritoare, ați urmat Lui, făcându-vă cu adevărat ucenici. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. P

  Glasul 3 S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

  Î n zilele Sfinților Apostoli, după Înălțarea Domnului și după primirea Sfîntului Duh, pe cînd încă nu se despărțiseră ei prin toată lumea la propovăduirea lui Hristos, bisericile creștinilor din Ierusalim se înmulțiseră. Deci, s-au ales spre slujba diaconiei acești șapte bărbați mărturisiți, plini de Sfîntul Duh și de înțelepciune: Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae Antiohianul. Sfinții Apostoli, rugîndu-se, și-au pus mîinile peste dînșii și i-au făcut diaconi. Dintre aceștia, pomenirea Sfîntului Întîiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan se cinstește la 27 decembrie, iar a Sfîntului Filip la 11 octombrie. Sfînta Biserică îi prăznuiește pe toți împreună, afară de pomenirea Sfîntului Nicolae, care nu este scris în numărul sfinților în ziua de astăzi. Ei s-au sfîrșit prin pătimire, propovăduind apostolește pe Hristos în diferite locuri. S fîntul Prohor a urmat mai întîi Sfîntului Mare Apostol Petru, împreună cu ceilalți ucenici, mai înainte de Adormirea Preasfint

  T oți acești patru Sfinți sunt din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici și din al celor șapte Diaconi. Ceilalți trei Diaconi sunt Ștefan, Filip și Nicolae. Sfântul Ștefan, întâiul Mucenic, se pomenește aparte în douăzeci și șapte de zile ale lunii decembrie, iar Filip în unsprezece zile ale lunii octombrie. Nicolae, din pricină de erezie, nu s-a numărat în rândurile sfinților. A cești patru sfinți pe care îi pomenim astăzi nu au prăznuiri aparte în calendar, ci li se face astăzi împreună-sărbătoare. S fântul Prohor a fost sfințit de către Sfântul Apostol Petru, episcop în Nicomidia. Un timp el a fost ajutător al Sfântului Ioan Teologul, în Insula Patmos. El a scris Cartea Apocalipsei, pe care a ascultat-o din gura Sfântului Ioan. După aceea, el s-a întors la Nicomidia, unde s-a nevoit mult ca să întoarcă poporul la Hristos. El a luat moarte mucenicească la Antiohia, unde a fost omorât de necredincioși. S fântul Nicanor a luat mucenicia la Ierusalim în aceeași zi ca și Sf

 

Vorbesc părinţii despre unul dintre ucenicii lui Avva Pavel care, trimis fiind spre a culege nişte ierburi din jurul mănăstirii, pe unde îşi avea culcuşul şi o leoaică, ar fi spus bătrânului: - Dar dacă vine leoaica? Avva Pavel, văzând simplitatea ucenicului, i-a încercat şi ascultarea, zicând: - Leag-o şi adu-mi-o! Ucenicul a plecat spre a culege ierburile cele de trebuinţă, iar în timp ce făcea aceasta, leoaica s-a apropiat de locul acela. Văzând-o el, fără a se speria câtuşi de puţin, s-a ridicat şi s-a îndreptat spre ea, pentru a o lega. Speriat de încrederea ucenicului, animalul a fugit. Văzând el că leoaica fuge, i-a spus: - Stai! Părintele meu a poruncit să te leg şi să te duc la el! În acel moment, pentru curăţia ucenicului, ca şi cum i-ar fi înţeles cuvântul, leoaica s-a oprit. Ucenicul a legat-o şi a dus-o la Avva Pavel. Avva Pavel s-a bucurat mult de ascultarea şi curăţia ucenicului său dar, nevrând că ucenicul să se mândrească şi să se smintească, i-a strigat: - Vai mie, ce

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto