REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  P e cei mai mari stâlpi ai ortodoxiei, pe focul cel viu al Serbiei care arde orice patimă, pe uriașii întru Hristos ai credinței ortodoxe, pe Sfinții Simion și Sava, astăzi să-i cinstim cântându-le: Bucurați-vă, Sfinților Simion și Sava, slava Serbiei!

  Glasul 4 D umnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

  Glasul 2 Căutând cele de sus... D e zbuciumul cel lumesc ați fugit și la limanul cel lin v-ați mutat, prin sângiurile muceniciei; și cu ostenelile pustniciei v-ați încununat. Pentru aceasta v-ați și arătat cu mucenicii și cuvioșii împreună locuitori.

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... L uminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroșit în sângiurile tale și ca o frumoasă porumbiță, către cer ai zburat, Sfântă Muceniță Tatiana. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.

  Troparul Sfintei Mucenițe Tatiana, diaconița, glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniți popoarelor să cântăm... Stih: Sfântă Muceniță Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind înfrumusețată cu lumini mucenicești, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviți de greșelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine. Stih: Sfântă Muceniță Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. N icidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuția cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea nestrică

  Glasul 4 L uminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce nu te-ai mohorât în schingiuirile tale, ci ca o frumoasă porumbiță către cer ai zburat, Tatiana! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine! Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

  N oi plângem după tinerețea trupului, O de ne-am înțelepți! D upă tinerețea cea trecătoare oare merită să plângem? A devărata tinerețe este doar una, cea din veșnicie, A ceea este adevărata tinerețe, cea fără de moarte. P e aceea deci să o căutăm, să o cerem, p entru ea să plângem, C hiar de va trebui să plătim pentru ea c u moartea trupului acestuia trecător. T atiana cu cele mai mici, p e cele mai mari și le-a cumpărat. A dat țarină și apă, ș i a luat în schimb vin Dumnezeiesc. Ș i-a dat trupul stricăcios, ș i a luat tinerețea cea veșnică. A dat lacrimi de puțină vreme, ș i bucuria îngerilor a dobândit. M ireasa lui Hristos împăratul cel veșnic, A rămas credincioasă Mirelui ei; P rin puterea duhului celui mai curat a zdrobit ispitele Ș i cu vitejie a îndurat cele mai crunte schingiuiri. Î n jurul ei se auzeau pașii îngerilor; T rupul și l-a lepădat ca pe un strai vechi, Ș i cu sufletul eliberat din legături, S -a înălțat în cămara de nuntă a împărăției

  Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodosie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  D oar cei care stau cu frică înaintea lui Dumnezeu, D oar cei care au frică doar de Dumnezeu, D oar ei pot vedea C ă dreptul totdeauna primește c eea ce cere de la Dumnezeu. P rin rugăciune Domnul plinește dreptului toate - C ăci răsăritul luminează pe cel c are-și întoarce fața către răsărit. S fântul Teodosie, cu rugăciunile sale A ajutat multora și ne-a ajutat și nouă. C ăci el viu este, acum ca și atunci, Ș i lucrează minuni acum, ca și atunci - C ăci Domnul i-a dăruit putere pentru credința lui Ș i pentru dragostea lui pentru El o dragoste fără măsură. O , prea minunate Teodosie, zelotule al adevărului, P rea minunate rânduitor al vieții monahicești, P e tine te cântăm, cel ce ești slăvit de Dumnezeu, Ș i acum în slava cetățenilor împărăției lui Hristos te veselești.

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... S tăpânul, plecându-Și capul în Iordan, a sfărâmat capetele diavolilor; iar capul purtătorului de biruință tăindu-se, pe cel înșelător a rușinat.

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Polieuct, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  Glasul 6 D e venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; și slujba cea duhovnicească plinind-o Proorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngerești s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul botezându-Te și toți cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat și ai luminat toate.

  T reizeci de ani de post și rugăciune! A cestea nici fiarele munților nu le pot îndura. L eul își potolește foamea și răcnetul său străbate pustia F runzele copacilor plâng la adierea vântului D ar tu, nici plângi, nici răcnești, nici suspini I ar plângerea ta pustia nu o aude. S pune-mi, oare om ești? Și numele tău care este? C u oamenii vreodată vei dori să grăiești? E u sunt glasul, glasul, glasul ce vestește pre Cuvântul F iilor lui Israel; fost-am trimis să strig P ocăiți-vă, popoare, căci iată, Stăpânul vine, A duceți roadă bună, fiecare după puterile voastre. I ată-L că vine! O Minune a minunilor, î n mijlocul apelor, din cer, un foc ascuns! I ată Mielul lui Dumnezeu pășește printre lupi! L upilor, al vostru suflet lupesc curățiți-l în ape! T reizeci de ani de post și rugăciune. D in trupul tău, în afară de glas, ce mai rămâne? T rupul tău topit e doar umbra glasului tău C are vestește: Iată Dumnezeu vine la noi! T rupul tău uscat ca trestia, Irod l-a uci

  Glasul al II-lea. (1-14 ianuarie) Cântarea I: A dâncul mării l-a descoperit, și pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru același acoperind pe potrivnici Domnul, Cel tare întru războaie, că S-a preaslăvit. Altă Catavasie, același glas (acest al doilea rând de Catavasii se cântă după cel dintâi, numai la 1, 6 și 7 ianuarie) U mblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciu pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel așternut cu apă cu puterea cea tare a dreptei Stăpânului. Cântarea a III-lea: D omnul, Cel ce dă cârmuitorilor noștri tărie și înalță fruntea unșilor Săi, S-a născut din Fecioară și vine către botez. Deci credincioșii să-I cântăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept, afară de Tine, Doamne. Alta: C âți ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinții, să ne bucurăm și să împletim cuvânt din cuvintele cântării, cu care de la noi de daruri se

  D oamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Care luminezi toate, Care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta în luminata zi a dumnezeieștii Tale Arătări ai venit la Iordan, la păcătoși și la vameși, ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi, ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum T

  Glasul 4 A rătatu-Te-ai astăzi lumii și Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată.

  Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Sinclitichia, duhul tău.

  A ceste nevinovate fecioare, de dragul lui Dumnezeu ș i al mântuirii sufletelor lor, S -au făcut credincioase următoare lui Hristos. L epădat-au plăceri, râsete și luxuri Ș i sufletele și-au ridicat către lumea puterilor celor de sus. T rupurile lor slabe ca niște torțe aprinse s-au făcut D in care prin Duhul Sfânt sufletele lor au luminat minunat. E le au luminat veacul și veacurile de după ele, A rătând calea spre bucuriile cerești, împreună cu sfinții îngeri. O , Apolinario și Sinclitichio! î n inimile voastre strălucește Duhul Sfânt C are vă întărește; El vă poartă și vă povățuiește, E l v-a făcut mirese ale lui Hristos. R ugați-vă lui Dumnezeu pentru noi O ! Preaminunatelor luptătoare, O , bravelor femei, O , nemuritoarelor fecioare!

  Glasul 2 Căutând cele de sus... S ă lăudăm astăzi Dumnezeiește și să prăznuim, credincioșilor, ceata celor șaptezeci de ucenici ai lui Hristos, că printr-înșii toți ne-am învățat a cinsti Sfânta Treime Cea Nedespărțită; că ei sunt luminători ai Dumnezeieștii credințe.