REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  AJUNUL BOTEZULUI DOMNULUI ESTE UNA DINTR -E SĂRBĂTORILE DIN CURSUL ANULUI BISERICESC ÎN CARE NU  SE FACE SÂNTA LITURGHIE CI SE CITESC CEASURILE LITURGICE ACESTEA SUNT:                      CEASUL  1                          Prorocia lui Isaia 35, 1-10 1 Veselește-te, pustie însetată! Să se bucure pustia și precum crinul să'nflorească! a 2 Vor înflori pustiile Iordanului și se vor bucura; slava Libanului i s'a dat și cinstea Carmelului; poporul Meu va vedea slava Domnului și măreția lui Dumnezeu. 3 Întăriți-vă, voi, mâini slabe, și voi, genunchi slăbănogiți! 4 Alinați-vă, voi, cei lipsiți de curaj; fiți tari, nu vă fie teamă; iată că Dumnezeul nostru cu judecată răsplătește și tot cu ea va răsplăti. b 5 Atunci ochii orbilor vor vedea și urechile surzilor vor auzi. 6 Atunci va sări șchiopul ca un cerb și limpede va fi limba gângavilor, c că apă a țâșnit în pustie și pâraie în pământ însetat. 7 Țarina uscată se va face bălți, pământul însetat va fi izvor de

  7 Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. 8 Bătrânețea cinstită nu e cea dată de lungimea vieții, ea nu se măsoară cu numărul anilor; 9 la om, înțelepciunea e căruntețea lui și viața ne'ntinată îi este bătrânețea; 10 plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr'o lume a celor păcătoși; 11 răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nțelepciunea, ca nu cumva'nșelarea să-i amăgească sufletul; 12 căci vraja răutății întunecă ce-i bun și amețeala poftei subjugă mintea clară; 13 desăvârșit devreme, plinirea lui e lungă. 14 Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic și nici că-și bat ei capul cu astfel de nimicuri, 15 că harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi, iar cercetarea, pentru sfinții Săi.

      .     ,  21 Că spre aceasta ați fost chemați, pentru că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă spre a călca pe urmele Lui, 22 El, Cel ce păcat n'a săvârșit și'n a Cărui gură nici că s'a aflat vicleșug; 23 Cel ce, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în seama Celui ce judecă cu dreptate; 24 El, Cel ce pe lemnh a purtat în trupul Său păcatele noastre, pentru ca noi, morți fiind păcatelor, să-i viețuim dreptății; El, cu a Cărui ranăi v'ați vindecat. 25 Că erați ca niște oi rătăcite, dar v'ați întors la Păstorul și la Veghetorulj sufletelor voastre. 1 Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântuluia, ei în afara cuvântuluib să fie câștigați prin felul de a fi al femeilor lor, 2 prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru fricăc. 3 Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununițe de aur sau purtare de

    1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei aleși, aflați în trecere prin Diaspora a - în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia și în Bitinia, 2 după preștiința lui Dumnezeu-Tatăl [aleși] întru sfințirea Duhului spre a I se supune lui Iisus Hristos și a fi stropiți b cu sângele Său: Harul și pacea să vi se'nmulțească! 3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce după marea Sa milă ne-a născut din nou prin învierea din morți a lui Iisus Hristos, spre nădejde vie, 4 spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 cei ce cu puterea lui Dumnezeu sunteți păziți prin credință pentru o mântuire gata să se descopere în vremea de apoi. 6 Întru aceasta bucurați-vă, cu toate că acum pentru scurtă vreme ar trebui să fiți întristați prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinței voastre - mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc - să se afle spre laudă, mărire și cinste la

    14 Iată, al Domnului, Dumnezeului tău, este cerul și cerul cerului, pământul și toate câte sunt într'însul; 15 dar numai pe părinții voștri i-a ales Domnul ca să-i iubească, și pe urmașii lor de după ei, pe voi v'a ales El mai mult decât toate neamurile, așa [cum este] în ziua de azi. 16 Tăiați-vă'mprejur învârtoșarea inimii voastre c , și cerbicea voastră n'o mai întăriți d . 17 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, El este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare și puternic și temut e , Cel ce nu caută la față f și nici nu primește daruri g , 18 Cel ce face dreptate străinului h și orfanului și văduvei, Cel ce iubește pe străin dându-i pâine și haină. 20 De Domnul, Dumnezeul tău, să te temi, Lui să-I slujești, de El să te lipești și pe numele Lui să te juri. 21 El e fala ta și El e Dumnezeul tău, El, Cel ce'n mijlocul tău a făcut acele lucruri mari și slăvite pe care le-au văzut ochii tăi.

  8 Iată, datu-v'am țara pe mână: intrați într'însa și luați în stăpânire pământul pe care Domnul li S'a jurat părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacob, să li-l dea, lor și urmașilor lor de după ei. 9 În vremea aceea v'am zis: Nu pot să vă duc singur. 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v'a înmulțit și iată-vă astăzi numeroși ca stelele cerului. 11 Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă înmulțească de o mie de ori mai mult decât sunteți acum și să vă binecuvinteze după cum v'a grăit! 15 Și am luat dintre voi bărbați înțelepți, pricepuți și încercați și i-am pus peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci, și condeieri judecătorilor voștri g . 16 Și le-am poruncit atunci judecătorilor voștri, zicând: Să ascultați ceea ce se întâmplă'n mijlocul fraților voștri și să judecați drept între un om și fratele lui și străinul din casa lui. 17 În judecată să nu cauți la fața omului: pe cel mic să-l judeci ca și pe cel mare; d

  14 Auzind Avram că Lot, nepotul său, a fost dus în robie, i-a ridicat pe oamenii săi cei mai încercați, născuți în casa lui, în număr de trei sute optsprezece, și i-a urmărit pe vrăjmași până la Dan. 15 Și năvălind asupra lor în timpul nopții, el și oamenii săi, i-a bătut și i-a alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. 16 Și a adus înapoi toate bunurile din Sodoma; și l-a adus înapoi și pe Lot, nepotul său, precum și averea lui, femeile și oamenii. 17 Și'n timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer și a regilor uniți cu acela, regele Sodomei l-a întâmpinat în valea Șave, care astăzi se cheamă Valea Regelui. 18 Și Melchisedec c , regele Salemului, i-a adus pâine și vin; el însă era preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt. 19 Și l-a binecuvântat Melchisedec pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de către Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! 20 Și binecuvântat să fie Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe vrăjmașii tăi în m

7 Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. 8 Bătrânețea cinstită nu e cea dată de lungimea vieții, ea nu se măsoară cu numărul anilor; 9 la om, înțelepciunea e căruntețea lui și viața ne'ntinată îi este bătrânețea; 10 plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr'o lume a celor păcătoși; 11 răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nțelepciunea, ca nu cumva'nșelarea să-i amăgească sufletul; 12 căci vraja răutății întunecă ce-i bun și amețeala poftei subjugă mintea clară; 13 desăvârșit devreme, plinirea lui e lungă. 14 Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic și nici că-și bat ei capul cu astfel de nimicuri, 15 că harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi, iar cercetarea, pentru sfinții Săi.

  31 Dreptul niciodată nu se va clinti, dar necredincioșii nu vor locui pământul. 32 Din gura celui drept picură înțelepciune, dar limba nedreptului va pieri. 1 Cântarele înșelătoare sunt urâciune'n fața Domnului, dar cumpăna dreaptă Îi e bineplăcută. 2 Oriunde intră trufia, acolo va fi și disprețul, dar gura celor smeriți cugetă înțelepciune. 3 Când drepții mor, lasă'n urmă păreri de rău, dar pieirea necredinciosului e grabnică și veselește. 4 În ziua mâniei averile nu vor folosi la nimic, dar dreptatea va izbăvi din moarte. a 5 Dreptatea nevinovatului îndreaptă căile, dar necredința se prăbușește în nedreptate. 6 Dreptatea oamenilor drepți îi va face liberi, dar nelegiuiții se prind în propria lor nimicnicie. 7 La moartea omului drept nu-i piere și nădejdea, dar lăudăroșenia necredinciosului îl va face să piară. 8 Omul drept scapă din capcană, iar necredinciosul îi ia locul. 9 Gura necredinciosului e un laț pentru cetățeni, dar priceperea drepților aduce spor. 10 În bunăs

  7 Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept, iar gura necredincioșilor acoperită va fi cu plângere timpurie. 13 Fericit e omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut știința; d 14 că mai bine e să negustorești cu ea decât cu vistierii de aur și argint; 15 mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie și nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. 16 În dreapta ei stau îndelunga'nzilire și anii vieții, în stânga ei stau bogăția și slava; e din gura ei se rostește dreptatea, ea legea și mila pe limbă le poartă. 6 Ascultați-mă pe mine, că lucruri de mare preț voi grăi și cuvinte drepte voi scoate din buze. 7 Cerul gurii mele adevărul îl va vesti, fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase. 8 Drepte sunt toate graiurile gurii mele, nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit; 9 toate sunt deschise celor ce le înțeleg și drepte celor ce au aflat cunoașterea.

7 Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept, iar gura necredincioșilor acoperită va fi cu plângere timpurie. 13 Fericit e omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut știința; d 14 că mai bine e să negustorești cu ea decât cu vistierii de aur și argint; 15 mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie și nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. 16 În dreapta ei stau îndelunga'nzilire și anii vieții, în stânga ei stau bogăția și slava; e din gura ei se rostește dreptatea, ea legea și mila pe limbă le poartă. 6 Ascultați-mă pe mine, că lucruri de mare preț voi grăi și cuvinte drepte voi scoate din buze. 7 Cerul gurii mele adevărul îl va vesti, fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase. 8 Drepte sunt toate graiurile gurii mele, nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit; 9 toate sunt deschise celor ce le înțeleg și drepte celor ce au aflat cunoașterea.

7 Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. 8 Bătrânețea cinstită nu e cea dată de lungimea vieții, ea nu se măsoară cu numărul anilor; 9 la om, înțelepciunea e căruntețea lui și viața ne'ntinată îi este bătrânețea; 10 plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr'o lume a celor păcătoși; 11 răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nțelepciunea, ca nu cumva'nșelarea să-i amăgească sufletul; 12 căci vraja răutății întunecă ce-i bun și amețeala poftei subjugă mintea clară; 13 desăvârșit devreme, plinirea lui e lungă. 14 Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic și nici că-și bat ei capul cu astfel de nimicuri, 15 că harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi, iar cercetarea, pentru sfinții Săi.

     7 Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. 8 Bătrânețea cinstită nu e cea dată de lungimea vieții, ea nu se măsoară cu numărul anilor; 9 la om, înțelepciunea e căruntețea lui și viața ne'ntinată îi este bătrânețea; 10 plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr'o lume a celor păcătoși; 11 răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nțelepciunea, ca nu cumva'nșelarea să-i amăgească sufletul; 12 căci vraja răutății întunecă ce-i bun și amețeala poftei subjugă mintea clară; 13 desăvârșit devreme, plinirea lui e lungă. 14 Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic și nici că-și bat ei capul cu astfel de nimicuri, 15 că harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi, iar cercetarea, pentru sfinții Săi.

   D in gura dreptului picură înțelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepți picură daruri. Gura celor înțelepți grăiește înțelepciune. Iar dreptatea îi izbăvește pe ei din moarte. Săvârșindu-se bărbatul drept, nu-i piere nădejdea; că fiu drept se naște spre viață și întru bunătățile lui va culege roadă dreptății. Lumina drepților este pururea și de la Domnul vor afla har și mărire. Limba înțelepților picură cele bune și în inima lor odihnește înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără prihană în cale. Înțelepciunea Domnului luminează fața celui priceput; că întâmpină pe cei ce o doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va obosi și degrab fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă împrejur căutându-i, și în cărări se arată lor cu bună voință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumusețea ei și am iubit-o și am căutat-o din

        P omenirea dreptului cu laude și binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât visteriile de aur și de argint. Și mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț; și tot ce este de preț nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile și anii vieții sunt în dreapta ei și în stânga ei bogăție și mărire. Că din gura ei iese dreptatea; legea și mila pe limbă le poartă. Deci ascultați-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi grăi; și fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieșirile mele sunt ieșiri de viață și vrerea se gătește de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi și pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înțelepciunea, am tocmit sfatul și știința și gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul și statornicia, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar cei ce mă caută vor afla

   11 Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini și călători e , să vă feriți de poftele cele trupești care se războiesc împotriva sufletului. 12 Purtați-vă cu cinste'ntre păgâni, pentru ca'n timp ce ei vă pârăsc f ca pe niște făcători de rele, la o mai apropiată privire spre faptele voastre cele bune să preamărească pe Dumnezeu în Ziua cercetării. 13 Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduieli omenești: fie împăratului, fiindcă este înalt stăpânitor, 14 fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el să-i pedepsească pe făcătorii de rele și să-i laude pe făcătorii de bine; 15 căci așa este voia lui Dumnezeu: voi, făcând binele, să'nchideți gura necunoștinței g proștilor. 16 Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. 17 Tuturor dați-le cinstire, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți-l pe împărat. 18 Slugilor, supuneți-vă cu toată frica stăpânilor voștri, nu numai celor buni și blân

     13 De aceea, încingeți-vă coapsele cugetului e , fiți treji, nădăjduiți pe de-a'ntregul în harul pe care-l veți primi la arătarea lui Iisus Hristos. 14 Ca fii ai ascultării, nu vă potriviți poftelor de-odinioară, din vremea neștiinței voastre; 15 ci așa cum Cel ce v'a chemat pe voi e sfânt, fiți și voi sfinți în întreaga voastră purtare. 16 Că scris este: Voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt. 17 Și dacă-L chemați ca pe un Tată pe Cel ce cu nepărtinire judecă după lucrarea fiecăruia, trăiți-vă întru frică zilele vremelniciei voastre f , 18 știind voi că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur ați fost răscumpărați din deșarta voastră viață moștenită de la părinți, 19 ci cu sângele cel scump - ca al unui miel nevinovat și neprihănit - al lui Hristos,

    3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce după marea Sa milă ne-a născut din nou prin învierea din morți a lui Iisus Hristos, spre nădejde vie, 4 spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 cei ce cu puterea lui Dumnezeu sunteți păziți prin credință pentru o mântuire gata să se descopere în vremea de apoi. 6 Întru aceasta bucurați-vă, cu toate că acum pentru scurtă vreme ar trebui să fiți întristați prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinței voastre - mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc - să se afle spre laudă, mărire și cinste la arătarea lui Iisus Hristos 8 pe Care-L iubiți fără să-L fi văzut; întru Carele crezând fără ca încă să-L vedeți, bucurați-vă cu bucurie de negrăit și preamărită, 9 dobândind sfârșitul c credinței voastre: mântuirea sufletelor.

  Evanghelia de la Ioan (In 7, 37-53; In 8, 12) 37 Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. 38 Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. 39 Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. 40 Deci din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. 41 Iar alții ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alții ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? 42 N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din Betleem, cetatea lui David? 43 Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El. 44 Și unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. 45 Deci slugile au venit la arhierei și farisei, și le-au zis aceia: De ce nu L-ați adus? 46 Slugile au răspuns: Nicio

  F rați creștini, A ȚI auzit toate cele cu privire la îngroparea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Ați auzit cum Iosif s-a făcut slujitor îngropării, iar mironosițele, întâiele vestitoare ale Învierii Lui. Este de mare folos să cercetăm partea cea bună pentru care oamenii aceștia s-au învrednicit de atât de mare har. Vedem cum pentru o astfel de ispravă curajul era atât de trebuincios, căci fără el astfel de lucruri nu puteau să se săvârșească. Dacă ar fi fost fricoși, frica i-ar fi împiedecat. Curajul însă este puterea multor fapte bune. Când spunem acest lucru, nu ne gândim la curajul dat de puterea trupească, ci la cel dat de puterea sufletească, care se mai numește și mărinimie sufletească. Puterea trupească o naște firea, iar pe cea sufletească o naște voința omului. De aceea nu se poate face nimeni viteaz, când trupul lui este slab, „dar mare la suflet se face ori cine voiește. Această mărinimie sufletească o avea Iosif cel cu bună vază și sfintele femei mironosițe.