REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  24 Acum mă bucur de suferințele mele pentru voi, și'n trupul meu împlinesc lipsurile necazurilor lui Hristos pentru trupul Său, adică Biserica, 25 al cărei slujitor am devenit în virtutea iconomiei lui Dumnezeu ce mi-a fost dată pentru voi, aceea de a plini g cuvântul lui Dumnezeu, 26 taina cea din veci ascunsă și din generații, dar acum descoperită sfinților Săi; 27 lor a vrut Dumnezeu să le arate care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei! 28 Pe El Îl vestim noi, pe tot omul sfătuindu-l și pe tot omul învățându-l întru toată înțelepciunea, pentru ca pe tot omul să-l înfățișăm desăvârșit întru Hristos Iisus. 29 Spre aceasta mă și ostenesc, luptându-mă potrivit lucrării Lui, care'n mine se săvârșește cu putere. 1 Căci vreau să știți cât de mare e lupta mea pentru voi și pentru cei din Laodiceea a și pentru toți câți nu mi-au văzut fața trupească,

  13 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că închideți împărăția cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre. 14 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că mâncați casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veți lua. c 15 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un prozelit; și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. 16 Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneți: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine. 17 Nebuni și orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfințește aurul? 18 Și mai spuneți: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine. 19 Nebuni și orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfințește darul?; 20 deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el și pe toate câte sun

  23 Și venind El în templu, în timp ce învăța s'au apropiat de El arhiereii și bătrânii poporului și I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Și cine ți-a dat această putere?“ 24 Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veți răspunde la el, vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 25 Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?“ Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 26 iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toți îl au pe Ioan ca profet“. 27 Și ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu știm“. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea...

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  22 Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. 23 Și dând drumul mulțimilor, S'a suit în munte, ca să Se roage în deosebi e . Și făcându-se seară, era singur acolo. 24 Iar corabia era la multe stadii departe de țărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. 25 Iar la a patra strajă din noapte f , Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26 Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au înspăimântat, zicând că este nălucă, și de frică au strigat. 27 Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“ 28 Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă“. 29 El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit la Iisus. 30 Dar văzând vântul puternic, s'a înfricoșat și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ 31 Iar Iisus, întinzându-Și îndată mâna, l-a apucat și i-a zis

12 Și a intrat Iisus în templu și i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13 și le-a zis: „Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari c “. 14 Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a vindecat. 17 Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, la Betania, și a rămas acolo peste noapte. 18 Iar dimineața, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; 19 și văzând un smochin lângă drum, S'a dus la el, dar în el n'a găsit nimic decât numai frunze, și i-a zis: „Rod să nu mai porți în veac!“ Și îndată smochinul s'a uscat. 20 Și văzând aceasta, ucenicii s'au minunat, zicând: „Cum de s'a uscat smochinul dintr'o dată?“...

  14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Iar când s'a făcut seară, ucenicii s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și iată că vremea a trecut; dă drumul mulțimilor ca să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare“. 16 Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“. 17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești“. 18 Și El a zis: „Aduceți-Mi-le aici!“ 19 Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor. 20 Și au mâncat toți și s'au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. 21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. d 22 Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilo

  30 Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipește. 31 De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32 Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. 33 Ori spuneți pom bun și roadă bună, ori spuneți pom rău și roadă rea; că după roadă se cunoaște pomul. 34 Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, de vreme ce sunteți răi? Că din prisosul inimii grăiește gura. 35 Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. 36 Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deșartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. c 37 Căci din cuvintele tale te vei îndreptăți d și din cuvintele tale vei fi osândit“.

  1 Și apropiindu-se fariseii și saducheii și, ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer. 2 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Când se face seară, voi ziceți: Va fi timp frumos, că e cerul roșu. 3 Iar dimineața ziceți: Cerul e roșu-posomorât, așa că azi va fi furtună. Fățarnicilor, fața cerului știți s'o tălmăciți, dar semnele vremilor a nu puteți. 4 Neam viclean și desfrânat cere semn, și semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona“. Și, lăsându-i, a plecat. 5 Și mergând ucenicii pe celălalt țărm, uitaseră să ia pâine. 6 Iar Iisus le-a zis: „Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor“.

  27 Și plecând Iisus de acolo, doi orbi se țineau după El și strigau și ziceau: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!“ 28 După ce a intrat în casă, au venit la El orbii și Iisus i-a întrebat: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?“ Ei I-au zis: „Da, Doamne!“ 29 Atunci S'a atins de ochii lor zicând: „Fie vouă după credința voastră!“ 30 Și s'au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: „Luați seama, să nu știe nimeni“. 31 Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. 32 Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. 33 Și scoțându-i-se demonul, mutul a vorbit. Iar mulțimile se minunau, zicând: „Așa ceva niciodată nu s'a arătat în Israel!“ 34 Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni“. 35 Și Iisus străbătea toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor.

  37 Cel ce-și iubește pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-și iubește pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38 Și cel ce nu-și ia crucea sa și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. 39 Cel ce și-a câștigat viața, O va pierde; iar cel ce și-a pierdut viața pentru Mine, acela O va câștiga g . 40 Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M'a trimis pe Mine. 41 Cel ce primește profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; și cel ce primește pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. 42 Și cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceștia mici h , adevăr vă grăiesc: Nu-și va pierde răsplata“. 1 După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să învețe și să propovăduiască prin cetățile lor.

  35 Și cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ținutul acela și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Și-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. 1 Atunci fariseii și cărturarii din Ierusalim au venit la Iisus și I-au zis: 2 „De ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor?: că nu-și spală mâinile când mănâncă“. a 3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre? 4 Că Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. 5 Voi însă spuneți: Cel ce i-ar zice tatălui său ori mamei sale: Darul cu care aș putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu, 6 acela poate să nu cinstească pe tatăl său ori pe mama sa. Așadar, ați desființat porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre. 7 Fățarnicilor, bine a profețit despre voi Isaia, când a zis: 8 Poporul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele

  44 Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care a găsit-o un om și a tăinuit-o; și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Se mai aseamănă împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; 46 și aflând un mărgăritar de mare preț, s'a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. 47 Se mai aseamănă împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești; 48 iar când s'a umplut, l-au tras pescarii la mal și au șezut și au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. 49 Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepțid 50 și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 51 Înțeles-ați toate acestea?“ Zis-au Lui: „Da, Doamne!“ 52 Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi ș

38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

10 Și apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „De ce le vorbești în parabole?“ 11 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s'a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, dar acestora nu li s'a dat. 12 Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are. c 13 De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă și aud fără să audă și nici să înțeleagă. 14 Și se plinește cu ei profeția lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu privirea veți privi, dar nu veți vedea. 15 Căci inima acestui popor s'a împietrit și urechile lor greu aud și ochii lor s'au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să-și revină și Eu să-i vindec. 16 Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. 17 Că adevăr vă grăiesc: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și n'au văzut, și să audă ceea ce auziți voi, și n'au auzit. 18 Așadar,

  28 Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte și atât de înfricoșători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 29 Și iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă și Ție f , Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?“ 30 Și la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păștea. 31 Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci“. 32 Și El le-a zis: „Duceți-vă!“ Iar ei, ieșind, s'au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s'a repezit de pe stâncă'n mare și a pierit în apă. 33 Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus totul, și despre cele întâmplate cu demonizații. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. 1 Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace și a venit în cetatea Sa a .

  3 Și multe lucruri le-a grăit El în parabole b , zicând: „Iată, ieșit-a semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. 5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n'aveau pământ mult, și au răsărit de'ndată, pentru că n'aveau pământ adânc; 6 dar când s'a ridicat soarele s'au ofilit și, neavând rădăcină, s'au uscat. 7 Altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit. 8 Altele au căzut pe pământul cel bun și au dat roadă: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. 9 Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a . 

  14 Iar fariseii, ieșind din sinagogă, au făcut sfat împotrivă-I, ca să-L piardă. 15 Iisus însă, dându-Și seama, a plecat de acolo. Și mulți au venit după El și pe toți i-a vindecat. 16 Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag, 22 Atunci au adus la El un demonizat orb și mut și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. 23 Iar mulțimile toate se mirau, zicând: „Oare nu este Acesta Fiul lui David?“ 24 Fariseii însă, auzind, ziceau: „Acesta nu-i scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor“. 25 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăție care se dezbină în sinea ei se pustiește, și oricare cetate sau casă care se dezbină în sinea ei nu va dăinui. 26 Și dacă Satana îl scoate pe Satana, s'a dezbinat în sinea lui, dar atunci, cum va dăinui împărăția lui? 27 Și dacă Eu îi scot pe demoni cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. 28 Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu, iată că împărăția lui Dumneze

  14 Și venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. 15 Și S'a atins de mâna ei și ea s'a ridicat și Îi slujea. 16 Și făcându-se seară, I s'au adus mulți demonizați și El a scos duhurile prin cuvânt și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, 17 ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul Isaia ce zice: Acesta neputințele noastre le-a luat și bolile noastre le-a purtat. c 18 Și văzând Iisus mulțimea împrejurul Său, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Și apropiindu-se un cărturar, I-a zis: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge“. 20 Dar Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului d nu are unde să-Și plece capul“. 21 Un altul dintre ucenici I-a zis: „Doamne, dă-mi voie ca mai întâi să mă duc și să-l îngrop pe tatăl meu“. 22 Iar Iisus i-a zis: „Tu vino după Mine și lasă-i pe cei morți să-și îngroape morții“. e 23 Și intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au ur