REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Dumnezeu Prea Bunul, Ne -a dăruit Crăciunul. Să se nască Prunc, Cu Duh bun și Sfânt. Fecioara Maria, merge înfrigurată, Nu găsește loc,pe Iisus să- L nască. Și întrebă din casă în casă, Dar nimeni nu vrea să-I primească. Sorocul a venit, Și 'ntr- un grajdi  a poposit. Printre dobitoace, Se Naște smerit, Fiul Domnului Cel Sfânt. Hai cu toții să vestim, Nașterea din Betleem, Să- L primim și noi cu drag, Și în acest an.! La toată casa e lumină, Să -L primim la noi in inimă, Sufletul curat să avem, Pe Hristos să- L întâmpinăm!! Bucuroși cu toții să fim  Și mereu să- L Slăvim. Să avem pace în case, La multi ani cu sănătate!!  Și Sărbătoari  binecuvântate!!! 19 Decembrie 2020--  Liliana Olariu  💜

    Blând fulg de nea!... mi te-ai schimbat deodatã Mi-ai oferit sublime vii petale De pe-ale crucii roze mii sepale Din cer Floare,...fii binecuvântatã!     Lumina sfântã, spiral, ne-nconjoarã Ne dansezã cristalele, drãgãstos, Cânţi icosaedru din viu luminos, Când sufletu-ţi de cuvânt se-nfioarã!     Ca magia-n sunete sã nu piarã Din vraja iernii noi cristale inspir, Din stropi tetraedre de gheaţã respir, Fiece fulg e-un fractal nins de cearã.     Tipar ce-mi spune: cum e sus e si jos, Iţi semãn, oglinda ce simt strop frumos!    Autor Salomeea Romanescu

  Ducându-ne în spate crucea demn, Când bolta-n noi lumina și-o scobește, Părtașu-n drumeții e iarăși semn Că Dumnezeul nostru ne iubește. Orbiți de beznă și-al ei brici trufaș Ades găsim lucind la căpătâie Cel felinar, născut a fi sălaș Al steblei înfrățite cu tămâie. Târându-ne, zvântați, pe brânci zăcând, S-ar îndura noi creste să ne-nțepe, Dar spintecați de uri, făr’ dor în gând, Des apucăm nimica a pricepe. Cât creștetul mai simte mângâieri Cu brațul ce-i stăpân și al luminii, Mai credem în dulceața lașei fieri, Și-n mirul ce ni-l varsă pururi spinii. Neostenit, purtăm strai efemer, Dar pieritoare-s toate! Doar cuvântul Își sapă-n mădularele de fier, Doar el răstoarnă cerul și pământul. Și, pururi agățați de vis, fugari, Uitând de ea – Icoana Fecioriei, Ajunși a fi doar robi,  din vechi stegari, Ne mântuim de patima mâniei. Ducându-ne în spate crucea demn, Sub cer de, prin lumina-i, dezrobește, O rază, cât de mică, -i iarăși semn Că Dumnezeul nostru ne iubește. Autor: Geta Lipovan

  Frumoasă mai este sinceritatea fără minciună ori ascunsă viață, urcând pe podium doar realitatea, ridica-vei soarele din deasa ceață! Îndoielii de-i lași virtutea s-o ucidă, față de care îndelung tu ai greșit, de lași sordidul viața să ți-o decidă, știi bine, niciodată fi-vei fericit! În deznădejde și disperare, se știe, pe tine însuți, grav te vei răni! A te hrăni numai din vis și reverie, îngerii, de-a pururea ți-i vei goni! Camelia Pulbere

  Vă colind în iarna asta Cu rapsozii ei pe fond, Cu povești curse-n colastra Mamelor, pe rând, de rond. Vă colind cu gânduri bune, Cu imensități de zbor, Cu trăirile străbune, Cu tradiții în decor. Vă colind cu împăcare În căldura mâinii mele, O împart la fiecare Prin aroma din cafele. Vă colind întru lumină, Cu tot raiul interior, Gândurile vi se-nchină Pe un fir tors de fuior. Vă colind obligatoriu Cu urări de sănătate, Cu-ndrăgitul repertoriu De belșug și simplitate. Vă colind cu bucuria Din nădejdea de mai bine, Cu dor de copilăria, Ce se-ascunde sub cortine. Vă colind c-o stea de sfoară În decoruri diafane, Cu parfum de scorțișoară Scurs în vinul din stacane. Fănica Tănase

 Zbor sublim... nu pot să cad din infinit. Sufletu-mi făr de timp prin veșnicie. A vieţii Floare-n statornicie Sămânţa-i din romboid nemărginit.     Sufletul meu în acest cub captiv Zburând în nopţi prin vis, din colivie Nu ştie să piară, e stea solie Ce poartă-n cerc tor din realul naiv.     Sorb din sfera eternă dulce veste, Din spiralat vis dansez şi cânt, cu dor Prin al meu prezent, trecut din viitor, Spre sursa unde timp şi loc nu este.     Am sorbit din Sunetul creator viu gând, Venus cu Soare-n inimi, ochi respirând!

  Se-adună lumini la marginea timpului, Se-apropie sfârşitul de an, E talpa şlefuită de crucea drumului, Culeg lumină şi duc lumină in dar! Mă reculeg din tot ce a trecut Cu mine-n pas şi rău şi bun Şi retrăiesc tot ce s-a petrecut, Emoții când am plâns în greul drum! Bucuriile mici îmi par mai mari Le trec în revistă făcând inventar, Iar pierderi de suflete nicicând n-au egal Rămân pe veci în al inimii galantar! Plecat-au tineri, mult prea tineri, Nu ştim, nu vom ştii de ce au plecat, Rămas-au dureri, tristețe şi chinuri, Pmântul e tot mai plin de păcat! Vin sărbători şi-nchinăm zile, Sub rugă lumini aprindem la sfinți, Privim sus la cer, vrem zile senine, Lumini în colinde şi rugăminți! Maria Boştină (Pica) Țara România Limba Română Continent Europa Drepturi de autor rezervate 14 decembrie 2022 R

      Nota autorului     „Versul romanescian aduce energia primordială din adâncul sufletesc, cu ajutorul unui elixir salomeesc, un nectar al zeilor, numit lumina sunetului divin, o soma pe care o întâlnim pe parcursul celor trei volume de poeme dramatice.”Teoria totului  încriptată în aceste poeme ilustrează metaforic adevărul că Unicosul este rodul cununiei dintre lumina văzută și cea nevăzută, dansul celor două raze divine primordiale ce au creat sfera plasmatică spiralată, Unicosul e chiar Dumnezeu, potir -strop din somma nemuririi: Azi Pământu-și Bea din Boluri cu portative povestea: Mithra e Inima Gaiei în zbor, soare-i Isis. sau stea? Omul, iubite, e necoapta floare, O parte, din ea. Divinul, Duh, Sinele creator și–a pitit dragostea,   Iubirea, Sufletul, fractal ceresc, I-ascunsă-n toate. Viu, matricea divină, morfică, Val a-nvia poate, Etern izvor de apă vie infinit Este, ce scoate Rugina vremii ce Rădăcina crunt, viu ne-o tot roade.   Felurite Specii cu Sufletele-n tot veșnic