Marcu 12, 1-12

 

¹ Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o pe seama lucrătorilor și s'a dus departe. ² Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. ³ Iar ei, prinzându-l, l-au bătut și i-au dat drumul fără nimic. ⁴ Și din nou a trimis la ei un slujitor, dar și pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul și l-au izgonit cu ocară. ⁵ Și a trimis un altul. Dar și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. ⁶ Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, și în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-și: De fiul meu se vor rușina. ⁷ Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea a noastră va fi... ⁸ Și au pus mâna pe el, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. ⁹ Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni și pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. ¹⁰ Oare nici scriptura aceasta n'ați citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; ¹¹ de la Domnul s'a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?“ ¹² Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înțeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Și lăsându-L, s'au dus.