REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 1 D e Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povățuitorul călugărilor, preoților și credincioșilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești. Cu aceștia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă.

  S fântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luând din tinerețe jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiți eremiți meșteșugul luptei duhovnicești. Apoi, curățindu-și mintea de cugetele cele rele și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obște și a ajuns vestit povățuitor de suflete, întemeind o obște de monahi aleși. Î n tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta L

  M ânăstirea Râmeț din Munții Apuseni, una din cele mai vechi mânăstiri românești, a fost întemeiată pe la începutul secolului XIII de vestiții eremiți ce se nevoiau în peșteri pe valea pârâului cu același nume. În secolele următoare, Mânăstirea Râmeț avea o obște destul de numeroasă și egumeni devotați, care apărau cu multă putere credința ortodoxă în satele românești transilvănene. C uviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen cunoscut al Mânăstirii Râmeț, cinstit ca sfânt în satele din Munții Apuseni. Era originar din partea locului. Luând din tinerețe jugul lui Hristos, mai întâi s-a nevoit ca sihastru pe valea pârâului Râmeț, deprinzând de la cei mai iscusiți eremiți meșteșugul luptei duhovnicești. Apoi, curățindu-și mintea de cugetele cele rele și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obște și a ajuns vestit egumen al Mânăstirii Râmeț. Î n tradiția locului se spune că Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici, cu care împreună se ruga și î

I coana Maicii Domnului „Balikinskaya” este prăznuită pe 30 iunie . Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu își are numele de la satul Balykina , din provincia Cernigov. În unele sinaxare rusești mai este numită și icoana Maicii Domnului „Volyn”. P otrivit tradiției, icoana a fost adusă în Rusia în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Mihail Romanov, de refugiații ortodocși din Galicia. În timpul războiului cu suedezii, icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” a lăcrimat . În acea perioadă, icoana se afla în casa lui Dulskogo Pan, cel care a adus-o pe tărâmul rusesc. Văzând minunea, acesta a promis că va construi o biserică în care va așeza icoana Fecioarei Maria. Nedorind să se despartă de icoana făcătoare de minuni, el a întârziat zidirea bisericii . Însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat în vis lui Dulsky și i-a poruncit să construiască biserica în care a promis că va așeza icoana sa. D upă acest vis, el a zidit biserica cu hramul Sfântului Nicolae

 

Povestit-a Avva Iosif că a zis Avva Isaac: Şedeam odată cu Avva Pimen şi l-am văzut uimindu-se. Şi fiindcă aveam multă îndrăzneală către dânsul, am pus lui metanie şi m-am rugat, zicând: Spune-mi, unde erai? Iar el, fiind silit, a zis: Gândul meu era unde a stat Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi plângea la Crucea Mântuitorului; şi eu voiam pururea aşa să plâng.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

13 Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ 14 Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul dintre profeți“. c 15 Și le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt?“ 16 Răspunzând Simon Petru, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!“ 17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. 18 Și Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea d și porțile iadului nu o vor birui. 19 Și-ți voi da cheile împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri“. e

21 O spun spre rușinea noastră, ca și cum noi am fi fost slabi... Dar în orice ar îndrăzni cineva - o spun în nebunie -, voi îndrăzni și eu!: 22 Sunt ei Evrei?: și eu sunt! sunt ei Israeliți?: și eu sunt! sunt ei sămânța lui Avraam?: și eu sunt!; 23 slujitori ai lui Hristos? - nebunește vorbesc -: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori. 24 De cinci ori am primit de la Iudei cele patruzeci de lovituri fără una i ; 25 de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroșcat cu pietre j ; de trei ori s'a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în prăpastia mării; 26 în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; primejdii'n cetăți, primejdii'n pustiu, primejdii pe mare, primejdii'ntre frații cei mincinoși! 27 În osteneală și'n trudă, deseori în privegheri, în foame și'n sete, deseori în posturi, în fr

   11 Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini și călători e , să vă feriți de poftele cele trupești care se războiesc împotriva sufletului. 12 Purtați-vă cu cinste'ntre păgâni, pentru ca'n timp ce ei vă pârăsc f ca pe niște făcători de rele, la o mai apropiată privire spre faptele voastre cele bune să preamărească pe Dumnezeu în Ziua cercetării. 13 Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduieli omenești: fie împăratului, fiindcă este înalt stăpânitor, 14 fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el să-i pedepsească pe făcătorii de rele și să-i laude pe făcătorii de bine; 15 căci așa este voia lui Dumnezeu: voi, făcând binele, să'nchideți gura necunoștinței g proștilor. 16 Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. 17 Tuturor dați-le cinstire, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți-l pe împărat. 18 Slugilor, supuneți-vă cu toată frica stăpânilor voștri, nu numai celor buni și blân

     13 De aceea, încingeți-vă coapsele cugetului e , fiți treji, nădăjduiți pe de-a'ntregul în harul pe care-l veți primi la arătarea lui Iisus Hristos. 14 Ca fii ai ascultării, nu vă potriviți poftelor de-odinioară, din vremea neștiinței voastre; 15 ci așa cum Cel ce v'a chemat pe voi e sfânt, fiți și voi sfinți în întreaga voastră purtare. 16 Că scris este: Voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt. 17 Și dacă-L chemați ca pe un Tată pe Cel ce cu nepărtinire judecă după lucrarea fiecăruia, trăiți-vă întru frică zilele vremelniciei voastre f , 18 știind voi că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur ați fost răscumpărați din deșarta voastră viață moștenită de la părinți, 19 ci cu sângele cel scump - ca al unui miel nevinovat și neprihănit - al lui Hristos,

    3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce după marea Sa milă ne-a născut din nou prin învierea din morți a lui Iisus Hristos, spre nădejde vie, 4 spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 cei ce cu puterea lui Dumnezeu sunteți păziți prin credință pentru o mântuire gata să se descopere în vremea de apoi. 6 Întru aceasta bucurați-vă, cu toate că acum pentru scurtă vreme ar trebui să fiți întristați prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinței voastre - mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc - să se afle spre laudă, mărire și cinste la arătarea lui Iisus Hristos 8 pe Care-L iubiți fără să-L fi văzut; întru Carele crezând fără ca încă să-L vedeți, bucurați-vă cu bucurie de negrăit și preamărită, 9 dobândind sfârșitul c credinței voastre: mântuirea sufletelor.

  În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor (Psalm 18, 4) Iubiți credincioși, S fânta noastră Biserică prăznuieștre astăzi pomenirea Sfinților și întru tot lăudaților Apostoli Petru și Pavel, cei dintâi pe scaun șezători și propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Cine dintre fiii Bisericii noastre nu a auzit de numele lor? Cine nu a citit cât de puțin despre viața lor? Cine nu s-a îndulcit de învățăturile lor cele folositoare de suflet care se citesc și se cântă în toate zilele prin sfintele biserici? Î nsă, a vorbi după vrednicie despre Sfinții Apostoli Petru și Pavel, acești mari stâlpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputință pentru noi păcătoșii, deoarece numai Dumnezeu știe ostenelile, chinurile și nevoințele pe care le-au depus ei la propovăduirea Sfintei Evanghelii, după înălțarea Domnului la cer. Î nsă, având nădejde în rugăciunile Sfinților Apostoli, îndrăznim să vorbim pe scurt despre viața și unele învățături din epistolele lor spr

  „Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10) Cuvânt de laudă Apostolului Pavel C e este omul, cât de mare este noblețea firii noastre și de câte virtuți mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel. E l stă acum de față cu glas mare spre a răpune pe toți pârâșii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună și spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, și, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalți oameni. M ai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună și pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor și le-a numit pe acestea „vremelnice și ușoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă

  Glasul al 2-lea P e propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și în odihnă; că chinurile acelora și moartea ai primit, mai vârtos decât toată roada, Unule, Cel ce știi cele din inimă.

  Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, glasul al 4-lea: C ei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: N u este asemenea Ție, Preaslăvite Doamne, căci cu mână tare ai mântuit pe poporul pe care l-ai câștigat, Iubitorule de oameni. Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e mai-marele între Apostoli astăzi, ca pe cel întâi-chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după vrednicie să-l lăudăm. Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el Ce este mai înainte de veci, mai înainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, Preafericite Apostole Petru, ca pe un mai mare al Bisericii și întâi pe scaun șezător. Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D umnezeu a zis că nu trup, nici sânge, ci Tatăl ție ți-a insuflat să numești pe Hristos Fiul C

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă