REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

Într-o zi, un pelerin aflat în Muntele Athos a pus această întrebare mai multor stareţi: "Ce este cel mai important în viaţa noastră?". De fiecare dată i s-a răspuns: "Dragostea divină; să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru". El a spus: "N-am dragoste nici pentru rugăciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni. Ce să fac?". Apoi, în sinea lui, a hotărât: "Voi trăi în aşa fel ca şi cum aş avea această dragoste". Mai târziu, Duhul Sfânt i-a dăruit darul iubirii.

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

  14 Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într'adevăr Profetul care va să vină în lume!...“. 15 Cunoscând deci Iisus că au să vină și să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S'a dus iarăși în munte, numai El. 16 Și când s'a făcut seară, ucenicii Lui s'au coborât la mare. 17 Și intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Și iată că s'a făcut întuneric, și Iisus încă nu venise la ei. 18 Și suflând vânt mare, marea se întărâta. 19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie; și s'au înfricoșat. 20 Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeți!“ 21 Deci voiau să-L ia în corabie, și îndată corabia a sosit la țărmul la care mergeau. 22 A doua zi, mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numa

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 21 Și ei, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă. 22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniță; și s'au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uși; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“. 24 Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. 2

  Glasul 2 Cele de sus căutând... C eata cea tare și luminată a celor nouă mucenici, care ca niște mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceștia au strigat: sângele și sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ție, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cerești ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

  Troparul Sfinților 9 Mucenici din Cizic, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. M ucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliți de Frumusețile Cele Dumnezeiești și din destul vă îndulciți din Izvorul desfătării și prin împărtășire vă îndumnezeiți, izbăviți de cumplitele primejdii pe cei ce vă fericesc pe voi. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. L uptătorilor, cei ce ați răsărit ca soarele cel luminos cu razele luptelor voastre celor tari, luminați pe toți cu strălucirile minunilor, pierdeți și noaptea patimilor și întunericul demonilor îl risipiți. S

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  C etatea Cizicului se afla într-o parte a Asiei, care se numea Misia-mică, ce era veche și slăvită, lîngă marea Elespontului, care desparte Asia de Europa învecinîndu-se cu Troada, cea pe care picioarele învățătorului limbilor, adică ale dumnezeiescului Apostol Pavel, au străbătut-o. Această cetate a primit sămînța Cuvîntului lui Dumnezeu, tot de la Sfîntul Pavel, vasul alegerii. Deși era strălucită cu lumina sfintei credințe, la început nu avea mulți creștini, din pricina tiraniei celor ce prigoneau Biserica lui Hristos, mai ales de către păgînii împărați ai Romei, care au împărățit mai înainte de marele Constantin, și care dădeau înfricoșate porunci prin toate țările și se trimiteau ighemoni păgîni, ca pe toți cei ce mărturiseau numele lui Hristos, să-i silească la închinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor supune, cu munci și cu moarte să-i pedepsească. Atunci mulți credincioși se ascundeau, fugind prin munți și prin pustie, iar alții petrecînd între păgîni, își tăinuiau buna

  A cești nouă mucenici viteji, arzând de dragostea lui Hristos, au refuzat să aducă jertfă idolilor și să se lepede de Hristos Dumnezeu, pentru care pricină au fost torturați cu bestialitate iar la urmă omorâți prin tăierea capului. Î n timpul împăratului Constantin cel Mare la Cizic s-a ridicat o sfântă mânăstire în cinstea și pe locul martiriului acestor nouă mucenici, în care au fost așezate sfintele lor moaște. Nenumărate minuni s-au lucrat la sfintele moaște ale acestor sfinți. N umele lor sunt: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie și Filimon. Dorind veșnica fericire, ei au disprețuit toată deșertăciunea acestei lumi și dorind nestricăciunea, ei toată stricăciunea o au lepădat. De aceea Domnul i-a așezat pe ei în locașurile veșnicei Sale slave, încununându-i cu cununa nemuririi. Ei au luat cu cinste mucenicia și s-au proslăvit în veacul al treilea.

 

Un călugăr din Muntele Sinai, deşi avea foarte mult de lucru, în fiecare zi el trebuind să gătească mâncare pentru câteva sute de oameni, totuşi el nu era niciodată năcăjit sau trist, ci întotdeauna luminos la chip, vesel şi voios. Stareţul sau îl admira pentru această bună dispoziţie, iar odată îi şi ceru să-l lămurească asupra voioşiei lui. Călugărul de la bucătărie îi răspunse, zicând: - Eu muncesc ca şi când tot ceea ce fac ar fi slujbă pentru Dumnezeu, numind apoi cuvintele lui Hristos: "Tot ce aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici ai Mei, Mie mi-aţi făcut.“

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a c

  30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud b , și judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis. 31 Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Altul este Cel ce mărturisește despre Mine; și știu că adevărată este mărturia pe care El o mărturisește despre Mine. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit adevărul. 34 Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiți. 35 Ioan era făclia care arde și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți o clipă întru lumina lui. 36 Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M'a trimis. 37 Și Tatăl, Cel ce M'a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-ați auzit vreodată, nici fața nu I-ați văzut-o; 38 și cuvântul Său nu sălășluiește întru voi, pentru că voi nu credeți în

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Dar un om anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, și-au vândut țarina. 2 Și el, cu știrea femeii sale, a dosit din preț; și aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Iar Petru a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți Duhului Sfânt și să dosești din prețul țarinei? 4 Oare nu ție-ți rămânea dacă o păstrai? și, odată vândută, nu a ta era stăpânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu!“ a 5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Și frică mare i-a cuprins pe toți cei ce au auzit. 6 Și ridicându-se cei mai tineri, l-au înfășurat și l-au scos afară și l-au îngropat. 7 Și a fost că după un răstimp ca de trei ceasuri a intrat și femeia lui, neștiind ce

  Troparul Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul 1. Irmos: C â ntare de biruință... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S tând pururea cu îndrăznire înaintea lui Dumnezeu Atotțiitorului, prealăudaților mucenici, rugați-vă să trimită nouă curățire de păcate. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S ăvârșind lupta și biruind pe vrăjmașul cel cu multe înșelăciuni, v-ați încununat cu Dumnezeiască podoabă, mucenicilor. Pentru aceasta bucurându-ne, cu cântări vă preamărim pe voi pururea. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C u tăria Preasfântului Duh ați pierdut tăria șarpelui celui viclean, d

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  M axim, Dada și Cvintilian au luat mucenicia în timpul domniei lui Dioclețian. Ei au fost judecați și torturați de comandantul Tarcvinius. După ce au fost torturați și ținuți în închisoare multă vreme, ei au fost toți trei omorâți prin tăierea capului.

  Î mpărățind Dioclețian și Maximian, păgînii împărați, iar antipați fiind Tarcvinie și Gavinie, în al doilea an al stăpînirii lor, s-a ridicat diavoleasca mînie asupra creștinilor. Pentru că, stăpînind acei împărați și antipați toată lumea, a ieșit de la dînșii această poruncă: "Deși știm că toți cei ce sînteți sub stăpînirea noastră cinstiți cu cucernicie pe zei, însă noi avem purtare de grijă pentru buna îndreptare a toată împărăția. Și pe toți care în vremurile noastre stăpînesc părțile Romanilor, îi rugăm și îi sfătuim, ca și pe ceilalți să-i aducă spre cinstirea zeilor și spre dragostea către dînșii în toate chipurile. Iar de se va afla cineva, în orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni mînia noastră asupra sa". A ceastă poruncă auzind-o, popoarele s-au adunat vrînd să săvîrșească cele ce li se poruncise lor, adică să aducă zeilor jertfe și lăudau pe boierii lor, zicînd: "Să se bucure și la mulți ani să fie sănătoși stăpînii noștri, cei ce

 L

27.04.1882: s-a născut, la Blajenii de Sus (Bistriţa-Năsăud), Nicolae Bălan (m. 1955), Mitropolit al Ardealului (1920-1955), membru de onoare al Academiei Romane (din 1920).

  Diavolul vine mă întâi către sufletul omului ca o furnică, că ceva neînsemnat, apoi, dacă îl laşi să-şi facă ale lui în suflet, cu vremea se face ca un leu şi nu mai poţi să-l scoţi din suflet.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

  P rovinciile romane Pannonia și Noricum au fost adevărate bastioane ale bisericii primare. Astfel, de exemplu, Sfântul Martin de Tours se trăgea din actuala regiune austriacă Burgenland, parte din fosta provincie romană Noricum. Invaziile barbare au lovit cu atâta sălbăticie aceste provincii, încât creștinii aproape că au dispărut, credința reapărând abia în vremea ducelui Theodo I de Bavaria, în veacul al VII-lea. Alături de Sfântul Rupert († 710), cel care l-a convertit pe ducele Theodo I al Bavariei, acesta a mai îngăduit venirea și altor misionari franci, unul dintre cei mai cunoscuți fiind Sfântul Emmeramus, care a suferit moarte mucenicească. D eși Sfântul Rupert (Hrodibert sau Robert) este considerat a fi de origine francă, tradiția sa spirituală se pare că era aceea a creștinismului celtic, irlandez. După ce a reîntemeiat vechiul oraș roman Juvavia (astăzi Salzburg), acesta a devenit centrul activității misionare celte din Europa Centrală. Biserica Austriei era îmbibată de

  A cești sfinți erau din cei șaptezeci; și Aristarh este acela de care Pavel pomenește în Epistola către Romani și care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusă cu scaunele apostolilor celor dintîi. Acesta mai întîi decît toți a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat. Iar Marcu este acela pe care și Ioan obișnuia a-l numi. De care pomenește Luca în Faptele Apostolilor și care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole. Iar Zinon este acela pe care Apostolul îl scrie în Epistola către Romani legiuitor și care a fost făcut întîi episcop de Apostolul Petru în Diospole; el învăța propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat. Aceștia multe rele pătimiri suferind de la necredincioși pentru zidirea din nou a bisericilor și pentru surparea idolilor, și înșiși făcîndu-se lucrători de minuni și de vindecări, s-au mutat către Domnul.

  E i au fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. S fântul Marcu a mai fost cunoscut și sub numele de Ioan. Sfinții Apostoli s-au strâns pentru rugăciune la casa mamei lui, Maria, din Ierusalim (Fapte 12:12) ( Și chibzuind, [Petru] a venit la casa Măriei, mama lui loan, cel numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau.). El a predicat Evanghelia împrenă cu Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba (Fapte 12:25) (Iar Barnaba și Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luînt cu ei pe loan, cel numit și Marcu.) După aceea, Sfântul Marcu acesta a fost episcop al cetății Byblos. S fântul Aristarh, însoțitor al Sfântului Apostol Pavel (Fapte 19:29) (. . . macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitorii lui Pavel.), a fost Episcop în Apameea Siriei. S fântul Apostol Zinon (sau Zenas), descris de Sfântul Apostol Pavel ca fiind cunoscător de lege (Tit 3:13), a fost Episcopul cetății Lydda din Palestina. A ceștia au strălucit ca niște făclii

  54 Și venind în patria Sa, îi învăța în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterile? 55 Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama sa Maria și frații săi Iacob și Iosif și Simon și Iuda? 56 Și surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?“... 57 Și se poticneau întru El f . Iar Iisus le-a zis: „Un profet nu e disprețuit decât în patria sa și în casa lui“. 58 Și n'a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinței lor.

  10 Tu însă mi-ai urmat mie în învățătură, în purtare, în năzuință g , în credință, în iubire, în stăruință h , 11 în prigonirile și suferințele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, și din toate m'a izbăvit Domnul. 12 Prigoniți vor fi și toți cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus. 13 Cât despre oamenii răi și amăgitori, ei vor merge din rău în mai rău, înșelători și înșelați i . 14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat 15 și fiindcă din pruncie cunoști Sfintele Scripturi j , cele ce pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus.

  Glasul 2 Căutând cele de sus... S ionului celui de sus făcându-te cetățean, scaunul Sionului celui de jos ai luat și bine turma ți-ai povățuit la Staulul cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeiești.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului, glasul 1: P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: C ânta-voi Ție, Doamne... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P reasfințite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înșelăciunii, preafericite. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nvrednicindu-te, preafericite, a fi rudă după trup Celui Ce cu Trupul S-a sărăcit din milostivire, te-ai