REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

ÎN FOTO 1 PR MONAH ȘTEȚCO SORIN                                                            ÎN FOTO 2 PR MONAH ILIE PĂTRAȘCU                                                       Începând de astăzi 29.09.A.c. (2022). Revista Creștin- ortodoxă on-line publicați on-line Gratuită non profit apare zilnic cu Binecuvântarea a 2 Preoți  Este vorba despre Preot Ștețco Sorin și Pr Monah Ilie Pătrașcu (MONAHUL Ilie IOVUL)

  Bucură-te inimă în Hristos, De vrei să te ridici de jos. Bucură-te inimă și nu conteni În fiecare zi a iubi. Nu caută iubirea în altă parte, Căci în inima ta ea se zbate. Iubirea și Dumnezeu Se află în pieptul tău. Inimă toate depind de tine, Bucuria din suflet vine. Bucură-te inimă în Hristos Și corpul va fi sănătos. Liliana Olariu 💜 29 septembrie 2022.

 

A venit odată fericitul Teofil, arhiepiscopul [Alexandriei], cu un dregător la avva Arsenie şi l-a rugat pe bătrân să audă de la el cuvânt. Iar bătrânul, tăcând puţintel, i-a răspuns: "Şi dacă vă voi spune un cuvânt, îl veţi păzi?" Iar ei i-au făgăduit că-l vor păzi. Şi le-a zis lor bătrânul: "Oriunde veţi auzi că este Arsenie, să nu vă apropiaţi". Altădată, vrând iarăsi arhiepiscopul să meargă la avva Arsenie, a trimis întâi să ştie de-i va deschide uşa. Iar bătrânul i-a trimis acest răspuns, zicând: "De vei veni, îţi voi deschide; şi de îţi voi deschide ţie, tuturor voi deschide; şi atunci nu voi mai şedea aici". Acestea auzind arhiepiscopul, a zis: "Dacă mă duc ca să-l alung pe el, atunci nu mă voi mai duce".

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

  24 Și ridicându-Se de acolo, S'a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului; și intrând într'o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n'a putut să rămână tăinuit. 25 Că de'ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. 26 Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și-L ruga să scoată demonul din fiica ei. 27 Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor și s'o arunci câinilor“. 28 Ea însă a răspuns și a zis: „Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“. 29 Și El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieșit din fiica ta“. 30 Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieșit.

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții și credincioșii întru Hristos Iisus care sunt în Efes, 2 har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos! 3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce întru Hristos ne-a binecuvântat întru cele cerești cu toată binecuvântarea duhovnicească. a 4 Într'acest chip ne-a și ales întru El mai'nainte de întemeierea lumii, pentru ca'ntru iubire să fim în fața Lui sfinți și fără prihană b , 5 mai dinainte rânduindu-ne ca, după buna socotință a voii Sale, întru El prin Iisus Hristos să ne înfieze 6 spre lauda slavei harului Său cu care ne-a dăruit întru Cel-Iubit c . 7 Întru Acesta, prin sângele Său, avem noi răscumpărarea și iertarea păcatelo

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... N evoință și viețuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta. Glasul 8 Apărătoare Doamnă... C a pe un tare luptător și apărător, pururea cinstindu-te pe tine Sfințita Lavră, pururea prăznuiește pomenirea ta cea de peste an. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, păzește-ne pe noi de vrăjmașii care vin asupră-ne, ca să-ți cântăm; bucură-te, părinte, de trei ori fericite.

  Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul, glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: C ântare să înălțăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a izbăvit din robie pe Israel, cântare de biruință cântându-I și grăind: să cântăm Ție Unuia, Stăpânului! Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a să laud după vrednicie pe Cuviosul Chiriac, laudă de Dumnezeiască cunoștință și de daruri dă-mi mie, Hristoase, prin rugăciunile lui. Că Tu ești Comoara învățăturilor celor înțelepte și mai presus de cuvânt. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac,

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

  C uviosul Chiriac era de neam din Corint; tată era Ioan, presbiterul sfintei soborniceștii Biserici, iar mamă, Evdochia; s-a născut pe timpul împărăției lui Teodosie cel mic, cam pe la sfârșitul împărăției lui. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, de care, în tinerețe, a fost pus citeț la aceeași sobornicească Biserică, în Corint. Și se îndeletnicea cu osârdie cu citirea dumnezeieștilor cărți de dimineața până seara și de seara până dimineața tot la citire ședea; și tot citind el așa, a ajuns în nedumerire și a început a se minuna cum din început Dumnezeu a rânduit pe toate cele folositoare spre mântuirea omului! Cum, în tot neamul omenesc, pe cei ce I-au plăcut Lui, de multă cinste I-a învrednicit, luminați și preaînălțați i-a făcut! Că pe Avel, pentru jertfă, l-a prea înălțat; pe Enoh, fiindcă bine i-a plăcut Lui, cu mutarea în rai l-a cinstit; pentru dreptate pe Noe, scânteia neamului omenesc, l-a păzit întreg și nevătămat în apele potopului; pe Avraam pentru credința lui ce

  E l s-a născut în Corint, din părinții Ioan și Eudoxia. Tatăl lui, Ioan, a fost presbiter, rudenie a lui Petru, episcopul Corintului. D in frageda lui tinerețe, Chiriac a fost hirotesit citeț al bisericii catedralei, de către episcop. Citind Sfintele Scripturi, Chiriac se minuna de Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Care îi prea slăvește pe robii Lui adevărați și Care rânduiește mântuirea neamului omenesc. L a vârsta de optsprezece ani, dragostea fierbinte pentru Dumnezeu l-a purtat pe tânărul Chiriac la Ierusalim. Acolo el a intrat în mânăstirea lui Eustorghie, bărbat dumnezeiesc, care l-a instruit întru îngereasca viețuire. D upă aceea, el a mers și l-a cercetat pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare povățuitor de suflete. Acesta l-a îmbrăcat în schima monahală și l-a trimis la Sfântul Gherasim de la Iordan, unde Sfântul Chiriac a petrecut timp de nouă ani. D upă fericita adormire a Avvei Gherasim, el s-a reîntors la Mânăstirea Sfântului Eftimie, unde a răm

  Pentru-a inimii plăcere , Mintea ,s-a culcat devreme . A lăsat-o să petreacă  Și ce -o mai vrea ea să facă ! Inima de bucurie ..și-a aprins  intâi țigara.. Si- așteptând să vină seara   A plecat pe unde-a vrut ... Nimeni nu a mai știut ! A  cântat ..a chiuit .. A dansat ..s-a îmbrâncit.. S-a certat cu cine-a vrut  Ba mai mult .. a si băut ! De iubit , n-a mai iubit  De simțit ,n-a mai simțit  Trupul și l-a dezgolit  Prin șanțuri s-a tăvălit .. Până ce, a amețit !  După un timp ,ea s-a trezit  Cu așa durere mare .. Când  de cap, când  de picioare !  Mahmură ,ea se gândește  Toate câte le-a făcut  Și cu greu abia șoptește  Când și când câte -un cuvânt . Ce bine mi-era ' nainte .. Spuse inima spășită , Asta e !..Dacă n-am minte .. Acum sufăr de- obosită !  Morala ,,Unde nu-i cap ,vai  de picioare "  Rodica Georgescu  Sept 2022

   Dă-mi vântule, o aripă de-a ta,  furată de la îngeri : lumea să bat, pân' s-o găta,  să aprind torțe în inimi!  Dă-mi fulger, forța ta măiastră , învață -mă să ating : pe acei ce stiu doar să umbrească  luminile ne sting! Dă-mi tunet, glasul de bariton , să pot oful să spun: n-avem concurs, nici maraton nu-i nimenea mai bun! Mărite cer, dă-mi ochii tăi cei ageri , să schimb ce mă frământă : să nu mai plâng trecute primăveri  dă-mi dragostea pierdută.  Dă - mi ploaie doar un pic din tine , să spăl durerea lumii : să curgă armonia, sevă-n inimi,  miracolul iertării!  Dă-mi pasăre din a ta înțelepciune,  să știu und' să mă opresc : pe pragul puiului pierdut în lume,  să-i cânt cât îl iubesc!  Dă-mi lume tu un punct de sprijin,  să încep a construi: din fir de amor să-mi fac cămin  iubirii vreau sluji!  Să pot să duc mesaju' pân' la stele : nu-i totul efemer!  doar să aprinzi lumina slavei tale,  altar nemuritor!!!  MB.

28.09.1688 - Începe domnia lui Constantin Brancoveanu în Tara Românească (1688-1714);

 

 Călătorea odinioară avva Daniil şi avva Ammoi. Şi a zis avva Ammoi: când vom şedea şi noi la chilie, părinte? Zis-a avva Daniil lui: cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este în chilie şi iarăşi Dumnezeu este în afară de chilie.

  Doamne Atotputernice și Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilită a mea voința, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcă

7 Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. 8 Bătrânețea cinstită nu e cea dată de lungimea vieții, ea nu se măsoară cu numărul anilor; 9 la om, înțelepciunea e căruntețea lui și viața ne'ntinată îi este bătrânețea; 10 plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr'o lume a celor păcătoși; 11 răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nțelepciunea, ca nu cumva'nșelarea să-i amăgească sufletul; 12 căci vraja răutății întunecă ce-i bun și amețeala poftei subjugă mintea clară; 13 desăvârșit devreme, plinirea lui e lungă. 14 Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic și nici că-și bat ei capul cu astfel de nimicuri, 15 că harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi, iar cercetarea, pentru sfinții Săi.

  1 Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nici un chin nu le va atinge. 2 În ochii nemintoșilor ei par că au murit, ieșirea lor din lume e o nenorocire, 3 plecarea dintre noi, totuna cu nimicul, dar ei se află'n pace. 4 Chiar dacă, în ochii oamenilor, au îndurat chinuri, nădejdea lor e plină de nemurire; 5 pentru-o pedeapsă mică primi-vor plată mare. a Căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El; 6 ca pe aur în cuptor, așa i-a încercat și i-a primit ca pe o jertfă de ardere-de-tot. 7 Vor străluci în ziua cercetării, b roi de scântei pe miriște vor fi. c 8 Stăpâni peste popoare, ei neamuri judeca-vor, iar Domnul peste dânșii va'mpărăți în veci. 9 Acei ce-și pun credința în El vor înțelege ce este adevărul, cei credincioși ai Săi cu El vor sta'n iubire, căci harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi.

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a . 

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 149: 5, 1) S e vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor. Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioși. 6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața e lui Hristos Iisus. 7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f , pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci pururea noi, cei vii, suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moart

  15 Dar drepții vor trăi în veci; răsplata lor este la Domnul, Cel-Preaînalt îi are'n grija Sa. 16 De-aceea vor primi, din mâna chiar a Domnului, cununa'mpărătească-a strălucirii și diadema frumuseții, c căci ei de dreapta Lui vor fi păziți și ocrotiți vor fi, ca de un scut, de brațul Său. 17 Cu-aprinsa-I gelozie drept armură, d El va'narma făptura spre-a-Și nimici vrăjmașii, 18 și, cu dreptatea'mplătoșat, coif Își va pune dreapta judecată, 19 sfințenia Și-o va face un scut nebiruit, 20 din aspra Sa mânie, o sabie-ascuțită, și'ntregul univers porni-va la război alături, să-i înfrunte pe cei lipsiți de minte e . 21 Fulgere vor țâșni, cu vârful drept la țintă, din arcul bine'ntins al norilor zburând; 22 din praștie, puzderie de grindini mânioase; spre ei f se'ndreaptă furia din clocotele mării și fluvii în puhoaie vor trece peste ei; 23 o cruntă vijelie-i va biciui din față și-i va zvârli prin aer precum un uragan. Astfel nelegiuirea va pusti

  N ăscut în Marea Britanie în jurul anului 400, Cuviosul Faust s-a mutat cu familia în Galia sudică la începutul secolului al V-lea. D upă strălucite studii de filosofie, a dorit să dobândească adevărata înțelepciune și s-a tuns monah în vestita mănăstire din Lerini (azi Lerins, lângă Cannes), punându-se sub îndrumarea duhovnicească a întemeietorului ei, Sfântul Honorat și a Preacuviosului Caprasius. Smerenia, ascultarea, blândețea și râvna sa pentru nevoință au făcut ca în scurt timp să înainteze în virtuțile monahicești, iar Sfântul Egumen Maxim și frații să-i recunoască cu uimire harismele. A stfel, atunci când Egumenul Maxim a fost ales Episcop de Riez, în Provence (la anul 434), obștea mănăstirii l-a pus pe Faust urmaș al său la stăreție. Timp de 27 de ani, sub privegherea lui, a reușit să instaureze la Lerini o desăvârșită rânduială prin care se respecta cu scumpătate Tradiția Părinților Răsăriteni. A apărat cu râvnă autonomia mănăstirii împotriva amestecurilor Episcopului T

  S fântul Wenceslav, „protectorul ceresc al poporului slav”, s-a născut în jurul anului 907, fiind fiul cel mare al prințului ceh Vratislav și al soției lui Dragomira. Bunicii săi au fost prințul ceh Borivoj și Sfânta Ludmila. Sfântul Wenceslav a fost botezat în ritul slavon, adică ortodox și, tot potrivit ritului slavon, atunci când a ajuns la maturitatea duhovnicească, după cum se menționează în prima sa Viață , tatăl său, prințul Borivoj l-a chemat pe episcopul Notarios, împreună cu clerul, pentru a-l binecuvânta. Episcopul, după ce a săvârșit Sfânta Liturghie, l-a luat pe Sfântul Wenceslav și, așezându-l în fața Sfintei Mese din Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din castelul din Praga, l-a binecuvântat prin cuvintele: „Doamne Iisuse Hristoase, binecuvintează acest băiat, așa cum i-ai binecuvântat pe toți drepții Tăi”. S ub supravegherea preotului Pavel și a bunicii sale Ludmila, Sfântul Wenceslav a început să învețe limba oficială slavonă. După aceea, tatăl lui l-a tr