REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  I coana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților. A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veșnică prin mine”. M aica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul. D eși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinil

  31 Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; 32 Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. 33 Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veți fi liberi? 34 Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârșește păcatul este rob al păcatului. 35 Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. 36 Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi. 38 Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru. 39 Ei au răspuns și I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. 40 Dar voi acum căutați să Mă ucideți pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 1 Și în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă. 2 Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Și văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat și pe Petru, (și erau zilele Azimelor) 4 Pe care și prinzându-l l-a băgat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paști. 5 Deci Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. 6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat

  A cest cuvios a trăit pe vremea împărăției lui Maximian, fiind consul Alexandru și Maxim. Și a fost el adus la Iulie și Elian, de care fiind întrebat și neplecându-se a jertfi idolilor, a fost dezbrăcat de haine și pătruns și ars pe coapse cu frigări de fier înroșite în foc; apoi a fost pus la închisoare și spre a doua cercetare fiind adus, și neplecându-se, a fost dezbrăcat și i s-a strujit trupul cumplit și așa a fost aruncat în foc, unde și-a dat duhul lui Dumnezeu.

D espre Sfînta Teodosia, fecioara cea din Tir, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martorul ocular, a scris astfel: "Întinzîndu-se asupra noastră pînă la cinci ani prigoana de la păgînii închinători la idoli, în două zile ale lunii aprilie, chiar la praznicul Învierii Domnului, în cetatea Cezareea Palestinei o fecioară credincioasă și cinstită de neam din Tir, care nu avea încă optsprezece ani, s-a apropiat de cei care erau închiși în temniță, legați pentru Hristos, și le spunea cu îndrăzneală despre împărăția lui Dumnezeu. Ea le-a urat de bine, rugîndu-i s-o pomenească înaintea Domnului cînd vor sta înaintea Lui, după sfîrșitul nevoinței lor cei mucenicești. Văzînd ostașii pe fecioară că vorbește cu cei legați pentru Hristos, au răpit-o ca și cum făcuse un mare rău și au adus-o la ighemonul Urban spre cercetare. Ighemonul, fiind plin de mînie și de sălbăticie cumplită de fiară, a muncit-o cu cumplite munci, strujindu-i pînă la oase coastele și sînii cu unghii de fier; dar ea,

  Glasul 2 Căutând cele de sus... C u ostenelile ai câștigat viața cea fără osteneală și în sângiurile tale ai înecat pe vrăjmașul cel spurcat al Bisericii lui Hristos, prealăudată și te bucuri cu oștile cele de sus, acoperind pe cei ce săvârșesc pomenirea ta.

  Troparul Sfintei Mucenițe Teodosia, fecioara, glasul al 4-lea: L a fapta bună muceniță, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit al lui Hristos și locaș iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai rușinat pe vrăjmașul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine pătimind și arătat cu sabia credinței ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia; și bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă, celor ce cu credință te cinstesc pe tine. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu o a biruit. Stih: Sfântă Muceni ț ă Teodosia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi. D umnezeu, Cel Ce de bună voie S-a suit pe Cruce și S-a făcut ție Teodosia cale de pătimire, căci surpând pe tiranul, l-a făcut să se batjocorească de mucenici, ca o vrabie. Stih: Sfântă Muceni ț ă Teodosia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi. C u bună tărie ai surpat la pă

  Glasul 4 L a fapta bună muceniță, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit al lui Hristos și locaș iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai rușinat pe vrăjmașul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine pătimind și arătat cu sabia credinței ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia; și bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă, celor ce cu credință te cinstesc pe tine.

  O dată sub împărăția lui Maximian mulți creștini stăteau legați înaintea pretorului din Cezareea Palestinei. De ei s-a apropiat credincioasa fecioară Teodosia, care i-a mângâiat și i-a întărit în mucenicia lor. Auzind ce grăia cu prizonierii, soldații de pază au prins-o și pe ea și au dus-o înaintea judecătorului. A cesta, sălbăticindu-se ca o fiară, a poruncit să se lege o piatră grea de gâtul ei și să fie aruncată în mare. Dar îngerii lui Dumnezeu au dus-o pe ea la mal vie și nevătămată. C ând ea s-a înfățișat înaintea judecătorului din nou, el a poruncit ca să i se taie capul. Î n următoarea noapte, Teodosia s-a înfățișat părinților ei înconjurată de o lumină cerească negrăită, și de multe alte fecioare și ele mântuite și le-a zis: „Vedeți voi ce mare este slava și harul Hristosului meu, de care voiați să mă lipsiți?" E a le-a zis acestea părinților ei pentru că aceștia o opriseră să-și mărturisească pe față credința în Hristos și să se facă mucenică. T eodosia a luat cu

   Hristos a înviat! Stimați cititori venim în fața dumneavoastră cu un apel creștin din sufletul unor părinți îndurerați care a stârnit râuri de lacrimi și in redacția noastră .  Cităm,, Hristos a înviat Vă rog din suflet plângând vă rog din toată inima mea și din tot sufletul meu , Să vă rugați neîncetat cum știți că e mai bine ,,A avut iar o cădere

  C uviosul părintele nostru Nichita iubea din tinerețe pe Hristos. El s-a lepădat de lume și de toate cele din lume și, plăcînd lui Dumnezeu prin viața îmbunătățită, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului. Ca arhiepiscop, stătea ca o făclie în sfeșnic, cu care a luminat lumea și a împodobit Biserica lui Hristos. Și era foarte milostiv spre săraci, că hrănea pe cei flămînzi, îmbrăca pe cei goi, primea și odihnea pe cei străini. El era tatăl sărmanilor, apărătorul văduvelor și izbăvitorul năpăstuiților. Î n vremea eresului luptătorilor de icoane de pe vremea împărăției lui Leon Armeanul, Sfîntul Ierarh Nichita s-a arătat mărturisitor al lui Hristos, de vreme ce s-a nevoit mult împotriva credinței celei rele, mustrînd și lepădînd dogmele cele necredincioase, apoi, învățînd și sfătuind cu dreaptă credință a se închina icoanei lui Hristos, a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și a tuturor sfinților. El a pătimit mult pentru dreapta credință de la împăratul cel răucredincios și d

  21 Și iarăși le-a zis: Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 22 Deci ziceau iudeii: Nu cumva Își va ridica singur viața? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 23 Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V-am spus deci vouă că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. 25 Deci Îi ziceau ei: Cine ești Tu? Și a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. 26 Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, și cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. 27 Și ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Deci le-a zis Iisus: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. 29 Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fi

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 44 Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei care ascultau cuvântul. 45 Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: 47 Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? 48 Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. 1 Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. 2 Și când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau, 3

Glasul 8 Apărătoare Doamnă... S trălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moștenitor scaunului celui apostolesc, preacuvioase Nichita și ca un soare ai luminat turma ta, părinte, umplând pe toți de dumnezeieștile învățături. Pentru aceasta strigăm Ție: Bucură-te înfrumusețarea Calcedonului.  

  Troparul Sfântului Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L uminându-te cu vărsarea luminii celei dumnezeiești, luminezi pe cei ce cu credință săvârșesc adormirea ta cea purtătoare de lumină. Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rin lucrările cele arătătoare de lumină te-ai arătat plin de lumină, luminând pe cei ce sunt în noaptea celor cumplite și i-ai îndreptat cu duhul către lumina cea cerească, Sfințite Părinte Nichita. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. P rimind în locul ostenelilor și durerilor tale de la

  Glasul 4 Î ndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  A cesta încă din tinerețile lui s-a lepădat de toată deșertăciunea lumii și s-a retras în viața cea monahicească plină de nevoințe duhovnicești și trupești. Strălucind precum soarele în virtuți, el a fost ridicat pe tronul de arhipăstor al Calcedonului. C a episcop, mare a fost milostenia lui față de necăjiții vieții și mare grijă lui pentru soarta orfanilor, a văduvelor și a săracilor. C ând răul Leon, armeanul a urcat pe tronul imperial de la Constantinopol și a început prigoana împotriva cinstirii sfintelor icoane, Nichita a stat cu curaj împotriva lui, vădindu-l de păcat, explicând ce înseamnă sfintele icoane și arătând cât de mare și de sfântă este cinstirea lor. P entru aceasta el a îndurat toate umilirile, toate calomniile și falsele încriminări și temniță grea. El la urmă a fost aruncat în surghiun pentru mărturisirea credinței lui, unde prin multe chinuri și nevoințe s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu spre a primi cununa slavei în împărăția Lui cea Sfântă.

  Hristos a înviat! Stimați cititori venim în fața dumneavoastră cu un apel creștin din sufletul unor părinți îndurerați care a stârnit râuri de lacrimi și in redacția noastră .  Cităm,, Hristos a înviat Vă rog din suflet plângând vă rog din toată inima mea și din tot sufletul meu , Să vă rugați neîncetat cum știți că e mai bine ,,A avut iar o cădere

  S fântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alți soldați au fost capturați de tătari și au fost predați comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion. T urcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin flatări și amenințări iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții, însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că-și vor îmbunătăți soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile. S tăpânul său îl tortura frecvent în speranța că sclavul va ceda și va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa spunâ

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Terapont, Episcopul Sardei, glasul al 4-lea: D umnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră. Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Terapont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D ănțuind pururea în Ceruri împreună cu cetele cele sfințite, pe cei ce pe pământ cinstesc pomenirea ta cea sfântă, de patimile și de nevoile cele cumplite mântuiește-i, Sfinte Mucenice Terapont. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Terapont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R ăspândindu-se pe pământ sfințită și cinstită pătimirea ta, pe toți credincioșii îi ridică a te lăuda pe tine luminat, ca pe un viteaz, înțelepte Terapont. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. A rătându-te ca o stea de Dumnezeu luminată și ca un soare înțelegător, cu lumina nevoințelor tale și cu strălucirea minunilor,

  Glasul 4 D umnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

  S fîntul Terapont a fost arhiereu al Sfintei Biserici a Sardelor. Prin învățătura sa, el a întors pe mulți păgîni la Hristos de la rătăcirea închinării de idoli, luminîndu-i cu Sfîntul Botez. Apoi, fiind prins de Iulian stăpînitorul, l-a ferecat în obezi, l-a închis în temniță și l-a muncit multă vreme cu foamea și cu setea; apoi, scoțîndu-l, l-a chinuit cu multe munci. După acestea l-a adus legat în Sinaon, cetatea Frigiei, în Ankira, cetatea Galatiei și pretutindeni l-a muncit în multe feluri. Apoi, ducîndu-l la un rîu ce se numea Astalin, l-a întors gol cu fața la pămînt și, legînd patru pari înfipți în pămînt, l-a bătut atît de mult, încît i-a căzut pielea de pe trup și de pe oase, iar pămîntul s-a adăpat cu sîngele lui. Parii de care era legat, au înverzit, au scos ramuri și frunze și au crescut copaci mari; deci, cu frunzele lor se tămăduiau toate neputințele și toate bolile omenești. După aceasta, l-a adus în stăpînirea Traciei, la o cetate din Lidia, aproape de rîul Ermia, ca

  A cest sfânt ierarh Terapont a adus pe mulți elini la credința în Hristos, din care pricină a fost chinuit sălbatic cu înfometarea, întemnițarea și biciuirea. C hinuitorii l-au întins pe sfințitul bărbat gol la pământ, l-au legat de patru cioate uscate și l-au biciuit cu cruzime până când carnea trupului se desprindea de oase. D ar cu toate acestea mucenicul lui Hristos nu a murit, iar cele patru cioate uscate au înverzit din ele crescând patru arbori falnici de la care mulți bolnavi își luau vindecarea. L a urmă sfințitul Terapont a fost junghiat și hăcuit ca un miel fără de glas, iar sfințitul său suflet s-a strămutat întru cereasca împărăție spre a privi veșnic slava lui Dumnezeu. S fântul Sfințit Mucenic Terapont a luat cu cinste mucenicia cam pe la anul 259, în timpul lui Valerian.

  1 Tu, deci, fiul meu, întărește-te în harul care e în Hristos Iisus, 2 Și cele ce ai auzit de la mine, cu mulți martori de față, acestea le încredințează la oameni credincioși, care vor fi destoinici să învețe și pe alții. 3 Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos Iisus. 4 Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celui care strânge oaste. 5 Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului. 6 Cuvine-se ca plugarul ce se ostenește să mănânce el mai întâi din roade. 7 Înțelege cele ce-ți grăiesc, căci Domnul îți va da pricepere în toate. 8 Adu-ți aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morți, din neamul lui David, după Evanghelia mea, 9 Pentru Care sufăr până și lanțuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. 10 De aceea toate le rabd, pentru cei aleși, ca și ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus și de slava veșnică.

  Î n timpul persecuției împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu, ginerele său, s-a pornit mare persecuție contra creștinilor, În urma victoriei obținute în 297 contra perșilor, Maximian Galeriu, socotind pe nedrept că îndeosebi creștinii sunt vinovați de slăbirea și decăderea Imperiului Roman, a hotărât îndepărtarea soldaților creștini din armată, pentru că ei nu dădeau dovadă de vitejie ucigând în timpul luptelor pe dușmanii imperiului. L a Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată ostașul creștin Iuliu în fața dregătorului locului, Maxim, căruia i s-a spus că veteranul Iuliu nu vrea să asculte de poruncile împăraților, ca să jertfească zeilor. Iuliu i-a răspuns lui Maxim că cele afirmate de slujitori sunt adevărate. „Nu disprețuiesc poruncile, desigur, a spus el. Dar eu sunt creștin și nu pot face ceea ce vrei. Căci nu se cuvine să uit pe Dumnezeul meu Cel adevărat și viu”. Maxim i-a zis: „- Ce lucru mare este să tămâiezi (statuile zeilor și ale împăraților)