REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul al 8-lea C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  A cest sfânt se trăgea din părțile Decapolei, cele Zece Cetăți din jurul Mării Galileii, din care pricină s-a numit Decapolitul. În tinerețe el s-a dăruit vieții de nevoințe ascetice, împlinind toate cele care se cer pentru curățirea inimii și ridicarea sufletului către Dumnezeu. C ând au început persecuțiile contra icoanelor, pornite de răul împărat Leon Isaurul, Procopie s-a ridicat în apărarea icoanelor arătând că ea nu este nicidecum idolatrie, căci creștinii știu că închinându-se sfintelor icoane ei nu se închină materiei din care sunt făcute ele, ci mai curând Persoanelor zugrăvite pe ele, care sunt ale Sfintei Treimi, ale sfinților îngeri sau ale oamenilor care s-au învrednicit de sfințenie. D in această cauză Procopie a fost arestat, torturat cu sălbăticie, biciuit și sfâșiat cu perii de fier. Când necuratul împărat Leon a fost asasinat (căci sufletul lui pierise și mai înainte de aceasta), s-a înfăptuit și restabilirea cultului icoanelor în sfintele biserici, iar Procopie

Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viață duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.  

  3 Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. 4 Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? 5 Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. 6 Dar Iisus a zis: Lăsați-o. De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. 7 Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți, puteți să le faceți bine, dar pe mine nu Mă aveți totdeauna. 8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. 9 Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 7 Iubiților, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveați de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-ați auzit. 8 Iarăși, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El și întru voi, pentru că întunericul se duce și lumina cea adevărată începe să răsară. 9 Cine zice că este în lumină și pe fratele său îl urăște, acela este în întuneric până acum. 10 Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și sminteală nu este în el. 11 Iar cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. 12 Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui. 13 Vă scriu vouă, părinților, pentru că ați cunoscut pe Cel ce este de la

  Glasul al 4-lea P odobie: Cele de sus căutând... C u preasfințitele tale obiceiuri fiind înfrumusețat, cu haina arhieriei te-ai luminat, preafericite de Dumnezeu insuflate, Sfinte Ierarhe Porfirie și cu înălțările tămăduirilor ești împodobit, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

  O , preabunule Părinte Porfirie, cel ce cerți duhurile necurate și dărâmi idolii acestei lumi răzvrătite, noi, smeriții și păcătoșii robii tăi, alergăm la al tău sprijin și la al tău ajutor și cu credință te rugăm: depărtează de la noi toată lucrarea viclenilor demoni și ne mântuiește de dânșii cu rugăciunile tale. Depărtează de la noi toată moleșeala trupului și adormirea sufletului. Îndreptează-ne pe noi pe căi drepte, ca să păzim poruncile ce ni s-au dat nouă și să mărturisim credința dreaptă și adevărată, precum tu însuți ai făcut-o. Precum pe femeia manihee rău ai pedepsit-o, trimite toate duhurile necurate în locuri pustii, departe de oameni și de viețuitoarele lui Dumnezeu. Adu-ți aminte, Sfinte, de cei ce te cinstesc cu dragoste și de toți dreptslăvitorii creștini și cere de la Mântuitorul Hristos mare milă pentru sufletele noastre. Amin.

  Troparul Sfântului Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A ceastă pomenire purtătoare de lumină a ta, cinstind-o, Fericite Porfirie, roagă-te să mi se dea din cer Strălucirea Cea Purtătoare de Lumină. Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in scutece cu totul te-ai dat pe tine însuți Domnului și de Dânsul te-ai lipit cu sufletul și cu inima, Mărite Porfirie. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. O morându-ți mai întâi toate patimile prin

Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Tatălui și Fiulu

  Glasul al 4-lea Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  M onahul Marcu pe Porfirie îl întreabă: O log erai ieri, sfințite părinte, P e genunchii tăi t u către biserică te târâiai. C u mine de mână așa ai fost, I ar astăzi, Iată! ești vindecat! N oaptea bolnav ai petrecut-o, Ș i iată zorii te-au găsit sănătos! A tât de fulgerător, cine te-a vindecat? A l alesului doctor nume S pune-mi-l și mie degrabă! C ătre Marcu, Porfirie astfel grăi: V indecătorul meu, Ziditorul meu este, I eri pe Golgota, eu de durere am adormit, î nvins de suferință. C a și când aș fi fost de față, A tunci în vis cu ochii mei am văzut P e Stăpânul meu pironit pe Cruce, I ar pe cealaltă, pe bunul tâlhar. V ăzându-L, am strigat!: O Stăpâne și Doamne, P omenește-mă, P omenește-mă și pe mine Î ntru împărăția Ta! - S tăpânul Cel Bun către tâlharul a grăit: C oboară și vindecă trupul lui, A șa cum și Eu pe al tău suflet L -am vindecat. G rabnic bunul tâlhar a coborât de pe cruce, M -a îmbrățișat, m-a sărutat, și m-a ridicat, Z icându-mi: De

  A cest mare și slăvit arhipăstor s-a născut din părinți bogați, în cetatea Tesalonicului. De la naștere și până la vârsta de douăzeci și cinci de ani Porfirie a locuit la Tesalonic. După aceea, luându-și îngăduința și rămas bun de la părinți, el a lepădat toată grija și viața lumească și s-a retras în pustia Egiptului. C ălăuzit de un părinte încercat, tânărul Porfirie a fost tuns monah și a rămas acolo timp de cinci ani. A poi a mers în pelerinaj la Țara Sfântă împreună cu monahul Marcu, un frate credincios. În apropiere de Ierusalim, el a dus o viață de nevoințe ascetice și duhovnicești într-o peșteră, timp de încă cinci ani. D ar după aceea picioarele lui Porfirie s-au îmbolnăvit și el nu mai putea să meargă. Dar cu toate acestea, târându-se pe genunchi, el continua să meargă la Sfintele Slujbe ale Bisericii, într-o noapte Mântuitorul Hristos S-a înfățișat lui în vedenie, vindecându-l desăvârșit de boala lui de picioare și făcându-l întreg sănătos. C ând a fost înălțat episcop

  31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 32 Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi acea vreme. 34 Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35 Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața. 36 Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. 37 Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheați! 1 Și după două zile erau Paștile și Azimile. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleșug, ca să-L omoare. 2 Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 8 Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. 9 Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. 10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și cuvântul Lui nu este întru noi. 1 Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. 2 El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi. 3 Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. 4 Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzește, mincinos este și întru el adevărul nu se află. 5 Iar cine păzește cuvântul Lui, întru ace

  Glasul al 4-lea P odobie: Arătatu-Te-ai astăzi... C a un soare mare, cu strălucirile dogmelor și ale minunilor, luminezi întotdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cerești, Preafericite Tarasie.

  Troparul Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: D eschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul și cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; și mă voi arăta luminat prăznuind și voi cânta minunile ei, bucurându-mă. Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R evărsându-se râurile harurilor Duhului astăzi, la pomenirea ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioșilor și spală patimile și spurcăciunile sufletelor. Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rimind de sus veșmântul preoției, l-ai făcut strălucitor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Tarasie și te-ai arătat între preoți lumin