REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Purtători de sacru și de infinit Picături de rouă ce se unesc mereu; Eu, lacrima destinului tău, Tu, înflorirea unui dor nesfârșit ! Și te-am iubit, și m-ai iubit, și ne-am iubit În răni lăuntrice ruga vieții ne-am îmblânzit; Și te-am iubit, și m-ai iubit, și ne-am iubit Suflet înflorit în lacrimi, suflet dăruit și împlinit! Ca două picături de rouă Ne oglindim lacrimă-n poem; Tu, firavitate fragedă și nouă; Eu, nesfârșitul care te tot chem ! Vrednici de-o lumină lină intimă Inima alină, doruri scumpe alină… Te iubesc mai mult decât ai fi crezut Ești viitorul meu, prezentul pururi și trecut! Ca două picături de rouă Ne oglindim lacrimă-n poem; Tu, firavitate fragedă și nouă; Eu, nesfârșitul care te tot chem !

Pomenirea Sfântului Mucenic Simeon, Episcopul Ierusalimului, ruda Domnului, unul din cei șaptezeci de apostoli 27 aprilie Acest Sfânt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfântului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credință, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin și Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, și Cleopa au fost frați buni de tată și de mamă, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de soție, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui Maria, care a născut pe acest Sfânt Simeon. Ajungând în vârstă și auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Simeon a crezut Într-însul. Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului și după Înălțarea la cer, a fost numărat în ceata sfinților șapt

Canon de rugăciune către Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului, glasul 1: P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: C ânta-voi Ție, Doamne... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P reasfințite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înșelăciunii, preafericite. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului Glasul 1 P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.

II Timotei 3, 10-15 10 Tu însă mi-ai urmat mie în învățătură, în purtare, în năzuință g , în credință, în iubire, în stăruință h , 11 în prigonirile și suferințele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, și din toate m'a izbăvit Domnul. 12 Prigoniți vor fi și toți cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus. 13 Cât despre oamenii răi și amăgitori, ei vor merge din rău în mai rău, înșelători și înșelați i . 14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat 15 și fiindcă din pruncie cunoști Sfintele Scripturi j , cele ce pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus.

27.04.1882 : s-a născut, la Blăjenii de Sus (Bistrița-Nasaud),  Nicolae Bălan  (m. 1955), Mitropolit al Ardealului (1920-1955), membru de onoare al Academiei Romane (din 1920).

O multime de oameni era prezenta la cabinetul unui medic de familie. Un batran, vazand ca nu a reusit sa intre la ora programarii, a rugat-o pe secretara sa-l reprogrameze. Suparata, aceasta l-a intrebat pe batran: - Ce mai poate fi urgent la varsta dumneavoastra de nu mai puteti astepta? Batranul i-a raspuns linistit: - Am optzeci si cinci de ani si din acest motiv nu-mi permit sa-mi pierd timpul care mi-a mai ramas de trait.

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Sc

Şi a treia zi s-a făcut nunta în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

Sfântului Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului. Sfântul Simeon a făcut parte din cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Acesta a predicat Evanghelia lui Hristos în ludeea. După moartea Sfântului Apostol Iacob, vărul său, Sfântul Apostol Simeon a fost numit Episcop al Ierusalimului, păstorind până la o vârstă înaintată. Potrivit istoricului Eusebiu acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului. Tradiţia spune că atunci când a primit cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian, Sfântul Apostol Simeon avea peste o sută de ani. Izbucnind în Palestina o persecuţie atât asupra iudeilor, cât şi asupra creştinilor, bătrânul Episcop Simeon a fost prins şi supus la chinuri cumplite. Sfântul Apostol Simeon a murit fiind răstignit asemenea Domnului. În jurul anului 106 a început prigoanei declanşată de împăratul Traian, când, la ordinul consulului Attikus, au fost persecutaţi nu numai creştinii, ci şi toţi urmaşii lui David. Tot atunc

Cunoscută și ca Paștile Blajinilor sau Duminica tomei a duoa duminică duupă Paști este la fel de importantă ca și dumnica Sfintei Învieri. Această zi ne pune în față cele două laturi ale naturii umane pe de oparte latura umană cea Îndoielnică reprezentată aici de Sfântul Apostol Toma iar în al 2 lea plan ne sunt prezentate latura și scopul ințial al Sărbători adică speranța ÎNVIERI DE OBȘTE. În acestă zi imediat după ivirea zorilor gospodinele și familiile merg la cimitir unde preoții Citesc și sfințesc bucatele ce se vor da de pomană. Credința populară ne spune că cerurile, care sau deschis odată cu îNVIEREA DOMNULUI rămân așa până la înălțare iar cei dragi plecați în, LUMEA FĂRĂ DE DOR" se pot întoarce acum la casele lor unde locuiau când erau în viață. Bătrânii spun că morții care nu primesc de pomană în această zi sunt opriți de Satana în iad Până când cei rămași acasă se vor hotăra să de a ceva de pomană care să le răscumpere sufletul. În această zi se aprind

Doamne!... De ce ai pus viza la iubire, la speranţă când Tu ştii că numai Unul este marele Adevăr, Adevăr plecat în lume prin călcare de povaţă şi păcat ce intră în trup printr-un dulce miez de măr...? Doamne!... De ce ai pus viza la noroc, la fericire… să se piardă în lume, să nu ne găsească? Tu le schimbi cărarea, nu le dai sosire, le îndrepţi busola spre bolta cerească!... Doamne!... De ce ai lăsat pe pământ stăpâni, deopotrivă robi şi în secret ne dai de ştire că iubirea-i prizonieră? ale sale două inimi, Tu le faci doi jalnici bobi ghemuiţi la rădăcina dorului cu frontieră!... Doamne!... pune, Te rog, viză la dureri, la neputinţă, să se ducă în hăuri, să se rătăcească dar... să nu pui viză la sfânta credinţă,  la iubirea Ta… şi cea pământească!

Vreau glasul meu  Ecou să fie, Să-ntreb natura  Cine a creeat  frumusețea cu măsura? Și vreau să știu câtă culoare  S -a folosit pe câmp  Când macii dau în floare? Sau pomii înmuguriți  Cine dimineața i -a sărutat  De -au colorat natura? Și întreaga omenire au încântat?  Cine a învățat păsările să cânte  La școală note nu au învățat  Iar iarba de unde  știe adresa munților de -așa frumos i -a îmbrăcat? Cât albastru de metin  s -a folosit pe cerul senin?  Cine -a îmbrăcat soarele -n aur  De strălucește  mai tare ca cel mai  mare tezaur? Dar florile, de unde au atât miros  și atât parfum  De ne oprim să le -admirăm pe drum? Era să uit de ape  De râuri ce bolborosesc șoapte,  Sau mările cu pești în ele  Sau zânele certandu -se pe coliere  și mărgele. Oare cine?

Dă-mi cheia, cheia Doamne Bunătății acestei lumi; Mi se sfărâmă speranța în carne, Credința de unde vrei să o aduni?! Vezi, sunt lacăte oarbe peste tot; Trufiile ard fără de conținut; Mă mângâie tăcerea ultimului clopot: Deținuții tristeții evadează-n Absolut! Dă-mi cheia, cheia Doamne Și lasă-mă să sper continuu; Sătulă e viața în mii de drame: Lumina are-n miezuri seva de Unul?! Vezi, păcatele lumii cum nu se opresc; La granițe nu mai au nevoie nimeni de noi; Ne plâng copiii acasă în simplitate și firesc: Doamne, redu răul din noi, de plăgi, de puroi! Dă-mi cheia, cheia Doamne Bunătății acestei lumi; Mi se sfărâmă speranța în carne, Credința de unde vrei să o aduni?!!

Pătimirea Sfîntului Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei D upă pieirea lui Maxențiu tiranul, necuratul împărat al Romei, pe care l-a biruit ca pe un vrăjmaș dreapta lui Dumnezeu prin arma Crucii ce a arătat-o marelui Constantin și pe care, afundîndu-l în repeziciunile apelor, l-a înecat ca pe un alt Faraon, împărăția Romei cea de la Apus a avut ușurare de sub jugul tiraniei; iar cea de la Răsărit era încă în prigonire, pentru că un alt vrăjmaș al lui Dumnezeu, Maximin tiranul care stăpînea la Răsărit, grăia nedrept asupra adevăratului Dumnezeu și în chinuri cumplite ucidea pe cei ce credeau cu bună credință. A tunci marele Constantin, împăratul cel binecredincios, însoțind pe sora sa cu Liciniu, cel primit la împărăție, l-a trimis la Răsărit împotriva lui Maximin, iar Liciniu ducîndu-se cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, în Care credea atunci, a biruit puterea lui Maximin, încît de-abia el singur și cu puțini ostași au putut scăpa. Dar deși au scăpat de mîna lui Licini

Fapte 5, 12-20 12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau într'un cuget în pridvorul lui Solomon. 13 Și nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi preamărea. 14 Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei, 15 încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să umbrească c pe vreunul din ei. 16 Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau. 17 Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el - cei din neamul saducheilor -, s'au umplut de invidie. 18 Și au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița obștească. 19 Dar în timpul nopții un înger al Domnului a deschis ușile temniței și scoțându-i afară, le-a zis: 20 „Mergeți și stați drept și grăiți-i poporului în templu toate cuvintele Vieți

Avva Daniel a zis că, înainte de a veni avva Arsenie la părinţi, aceştia au stat cu avva Agathon. Avva Agathon îl iubea foarte mult pe avva Alexandru, pentru că era ascet şi măsurat. Odată, s-a întâmplat să-şi spele toţi ucenicii lui hainele în rău. Avva Alexandru le spala mai încet, iar ceilalţi ucenici i-au zis bătrânului: "Fratele Alexandru nu spăla". El, vrând să-i vindece, i-a zis: "Frate Alexandre, spala bine hainele că sunt din în". Auzind fratele asemenea cuvinte, s-a întristat. După aceea însă bătrânul l-a chemat şi i-a zis: "Doar ştii că-ţi făceai bine treaba! Eu ţi-am vorbit aşa pentru ceilalţi, ca să-i vindec de gândul cel rău prin ascultarea ta, frate".

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mân

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminică), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Să. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijlo

Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi dă să bea. Iar ceilalţi ziceau: Lasa, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;

Sfantul Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei; Sfintii Mucenici Chiril, Chindeu si Tasie din Axiopolis Sfantul Mucenic Vasile a fost episcop al Amasiei, pe vremea imparatului Liciniu. Acesta din urma, fiind casatorit cu sora imparatului Constantin cel Mare, Constantina, a indragit una din slujnicele sotiei sale, pe fecioara Glafira. Aceasta i-a marturisit totul imparatesei, care a trimis-o pe fecioara departe de curtea imperiala de la Nicomidia. Ajungand Glafira in cetatea Amasia, a fost intampinata si primita cu bunatate de Episcopul Vasile, impreuna cu alti crestini. Ea a daruit toti banii pe care ii primise de la imparateasa, bisericii din Amasia. Afland Liciniu unde a ajuns slujnica, a poruncit sa fie adusi din Amasia atat Sfantul Vasile, cat si fecioara Glafira. Intre timp, Glafira insa a murit, iar soldatii l-au adus in fata lui Liciniu numai pe episcopul Amasiei. Dupa ce a fost supus la numeroase chinuri, Sfantul Vasile a fost omorat prin taierea capului si aruncat in mare. Trup

Apostolul Toma nu trebuie numit necredincios. El nu a negat dumnezeirea lui Hristos. E adevărat că atunci când ceilalţi Apostoli i-au marturist că Hristos a înviat ("Am văzut pe Domnul"), el le-a spus: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede" (În. 20, 25). Acest "dacă" arată că nu era împietrit la inimă, că nu era asemeni fariseilor. Dacă s-ar fi asemănat acestora, el ar fi grăit: "Orice mi-aţi spune, eu nu voi crede". Toma nu L-a văzut pe Hristos ca fiind un simplu om, o persoană care de vreme ce a murit, nu se mai poate ridica din moarte. El doar s-a îndoit. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune că el nu se îndoieşte de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că El se mai poate afla după învierea Sa într-un trup vizibil. Iar dacă nu am da crezare cuvintelor Sfântului Chiril, şi am spune că Toma s-a îndoit de învierea Do

Păream trufaș, neutru și discret; Tu râdeai cu fast, fără volum, sintetic… Ne învârteam prinm mii și mii de emisfere: Tu – fluidă; eu – poet rătăcitor printre stele! Mă țineai de mână tot mai strâns Să nu mă pierzi, să nu te pierd… Râdeai, plângeai… era un râsu-plânsu… Și mă credeai  un îndrăgostit indirect?!! Păream trufaș, neutru și discret; Tu râdeai cu fast, fără volum, sintetic… Ne învârteam prinm mii și mii de emisfere: Tu – fluidă; eu – poet rătăcitor printre stele! Te sărutam, mă sărutai… și îngerii parcă Ne ridicau tainic de subsuori… Tu erai credință în fiece miez de șoaptă, Eu pluteam sincer printre splendori! Păream trufaș, neutru și discret; Tu râdeai cu fast, fără volum, sintetic… Ne învârteam prinm mii și mii de emisfere: Tu – fluidă; eu – poet rătăcitor printre stele!

Părinți triști, părinţi orfani... fost-aţi cândva taţi sau mame,  fost-aţi lacrimi în marame ce s-au scurs grăbit prin ani; fost-aţi cândva taţi sau mame, jumătăţi din vechi icoane!... Voi, părinţilor orfani, ce-aţi atras mereu duşmani, nu îndrăzniţi nicicând a plânge dar din ochi vă curge sânge! Părinți triști, părinţi orfani... de-aţi avut sau nu copii, de-au murit sau încă-s vii, ochii voștri-s diafani; de-aţi avut sau nu copii, flăcări moarte, flăcări vii!... Voi, părinţilor orfani, n-aveţi preţ, nu cereţi bani pe-ale voastre neîmpliniri, ci jeliți mereu martiri! Părinți triști, părinţi orfani... răstigniți pe cruci de ură când, cu toții, ei vă înjură, să-i iertați pe-acei profani; răstigniți pe cruci de ură, viață, moarte  - vi le fură! Voi, părinţilor orfani, fiți pădurea de tufani retezată de topor, cândva… dragul ei odor! Părinți triști, părinţi orfani!... Publicat în volumul “Firul de păianjen” (2019) –