REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  22 Și L-au dus la locul Golgota, care se tâlcuiește Locul Căpățânii. 25 Și era ceasul al treilea când L-au răstignit. 33 Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 34 Și la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi c , lama sabahtani?“, care se tălmăcește: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“ 35 Și auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie...“. 36 Și alergând unul, a umplut cu oțet un burete și l-a pus într'o trestie și I-a dat să bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-l coboare...“. 37 Iar Iisus, strigând cu glas mare, Și-a dat duhul. 38 Și catapeteasma templului s'a sfâșiat în două, de sus până jos. 39 Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Și-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“ 40 Și erau și femei care priveau de departe, între care și Maria Magdalena, Maria, mama lu

  1 Și, dimineața, arhiereii au ținut de'ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu tot sinedriul; și după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus și i L-au predat lui Pilat. 2 Și Pilat L-a întrebat: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzându-i, a rostit: „Tu o spui“. 3 Și arhiereii Îl învinuiau de multe. 4 Și Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răspunzi nimic? Vezi câte spun ei împotriva ta“. 5 Dar Iisus n'a mai răspuns nimic, așa încât Pilat se mira. 6 Iar de sărbătoarea Paștilor el le elibera un întemnițat pe care-l cereau ei. 7 Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răsculați care în răscoală săvârșiseră omor. 8 Și mulțimea, strigând, a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum întotdeauna făcea pentru ei. 9 Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreți să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?“ 10 Fiindcă știa că din invidie i-L dăduseră arhiereii în mână. 11 Dar arhiereii au ațâțat mulțimea, ca mai degrabă să le elibereze pe Baraba. 12 Iar Pilat, răspunzând iarăși,

  43 Și îndată, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, și cu el o gloată cu săbii și cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari și de la bătrâni. 44 Iar trădătorul le dăduse semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este. Prindeți-l și duceți-l sub pază“. 45 Și venind îndată și apropiindu-se de El, I-a zis: „Învățătorule!...“. Și L-a sărutat. 46 Iar ei au pus mâna pe El și L-au prins. 47 Unul din cei care stăteau pe lângă El, scoțând sabia, a lovit-o pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea. 48 Și răspunzând, Iisus le-a zis: „Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți. 49 În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu M'ați prins. Dar acestea sunt ca să se plinească Scripturile“. 50 Atunci, părăsindu-L, toți au fugit d . 51 Iar un tânăr mergea după El, învelit într'un cearșaf pe trupul gol; și l-au prins, 52 dar el, lăsând cearșaful, a fugit gol e . 53 Și L-au dus pe Iisus la arhiereu; și s'au ad

  10 Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s'a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână. 11 Și auzind ei, s'au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. Și el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit. 12 Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paștile, ucenicii Săi L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-Ți gătim, ca să mănânci Paștile?“ 13 Și a trimis doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el; 14 și acolo unde va intra el, spuneți-i stăpânului casei că Învățătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? 15 Iar el vă va arăta un foișor mare, gata așternut. Acolo să pregătiți pentru noi“. 16 Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa cum le spusese El și au pregătit Paștile. 17 Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. 18 Și pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi, c

  1 Și când s'au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2 și le-a zis: „Mergeți în satul care este în fața voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care nici un om n'a șezut până acum. Dezlegați-l și aduceți-l. 3 Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta?, spuneți-i: Domnul are trebuință de el. Și îndată îl va trimite aici“. 4 Deci s'au dus și au găsit mânzul legat la drum în fața unei porți și l-au dezlegat. 5 Și unii din cei ce ședeau acolo le-au zis: „Ce faceți?, de ce dezlegați mânzul?“ 6 Iar ei le-au răspuns așa cum le spusese Iisus; și aceia i-au lăsat. 7 Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe mânz și Iisus a șezut deasupra. 8 Și mulți își așterneau hainele'n cale, iar alții așterneau ramuri tăiate din câmp. 9 Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! 10 Binecuvântată este împărăți

  46 „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe, 47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă'ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“. 1 Și privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogați aruncându-și darurile în cutia milelor a . 2 Și a văzut-o și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți; 3 și a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți. 4 Fiindcă toți aceștia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“.

  3 Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce ședea la masă a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat a , de mare preț; și spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui. 4 Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „De ce s'a făcut această risipă de mir?; 5 că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari și să li se dea săracilor“. Și murmurau împotriva ei. 6 Dar Iisus a zis: „Lăsați-o, de ce-i faceți supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine. 7 Că pe săraci îi aveți pururea cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți pururea. 8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropare b . 9 Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei“.

  14 Iar când veți vedea urâciunea pustiirii d , cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine - cine citește, să înțeleagă - , atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți; 15 și cel ce va fi pe acoperiș să nu se coboare, nici să intre să-și ia ceva din casa sa; 16 și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt să-și ia haina. 17 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18 Rugați-vă, dar, ca fuga voastră să nu fie iarna. 19 Că necaz va fi în zilele acelea, cum n'a mai fost până acum de la'nceputul zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, și nici nu va mai fi. 20 Și dacă Domnul n'ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n'ar mai scăpa; dar El a scurtat acele zile de dragul celor aleși, pe care El i-a ales. 21 Și dacă va zice atunci cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să nu credeți. 22 Că se vor scula hristoși mincinoși și profeți mincinoși și vor face semne și minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se

  10 „Doi oameni s'au suit la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș. 11 Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, mulțumescu-Ți că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș; 12 postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. 13 Iar vameșul, departe stând, nici ochii nu voia să și-i ridice spre cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! 14 Vă spun Eu vouă: Acesta s'a coborât la casa sa mai îndreptățit a decât acela. Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța“.

  2 Și auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos și trimițând la El pe doi dintre ucenicii săi, I-a zis: 3 „Tu ești Cel ce trebuie să vină, sau pe altul să așteptăm?“ a 4 Și Iisus, răspunzând, le-a zis: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan cele ce auziți și vedeți: 5 orbii văd și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește; 6 și fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“. b 7 Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce-ați ieșit să vedeți în pustie?: O trestie clătinată de vânt?... 8 Dar ce-ați ieșit să vedeți?: Un om îmbrăcat în haine moi?... Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor! 9 Dar ce-ați ieșit să vedeți?: Un profet?... Da, v'o spun Eu vouă, și mai mult decât un profet. 10 Căci acesta este cel despre care s'a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care-ți va pregăti calea de dinaintea Ta. 11 Adevăr vă grăiesc: Între cei născ

  38 Și le spunea în învățătura Sa: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să fie salutați în piețe 39 și să stea pe scaunele din față în sinagogi și pe locurile cele dintâi la ospețe, 40 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă'ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“. 41 Și șezând în fața cutiei milelor c , Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. 42 Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bănuți, adică un codrant. 43 Și chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că această văduvă săracă a aruncat în cutia milelor mai mult decât au aruncat toți ceilalți. 44 Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei“.

  28 Și unul dintre cărturari, care-i auzise luându-se între ei la întrebări și văzând că bine le-a răspuns El, s'a apropiat de El și L-a întrebat: „Care poruncă este întâia din toate?“ 29 Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; 30 și: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. 31 Iar a doua este aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este“. 32 Și I-a zis cărturarul: „Bine, Învățătorule; adevărat ai spus că unul este Dumnezeu și nu este altul în afară de El. 33 Și să-L iubești pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele“. 34 Iar Iisus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: „Nu ești departe de împărăția l

  18 Și au venit la El saducheii, care spun că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: 19 „Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă moare fratele cuiva și-și va lăsa femeia fără copii, pe femeia lui s'o ia fratele său și să-i ridice urmaș fratelui mort. 20 Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaș; 21 și a luat-o cel de-al doilea și a murit fără să lase urmaș; tot așa și al treilea; 22 și au luat-o toți șapte și n'au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. 23 La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toți șapte au avut-o de soție“. 24 Și le-a zis Iisus: „Oare nu rătăciți voi din pricina aceasta, că nu știți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. 26 Iar despre morți, că vor învia, n'ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug a , zicând: Eu sunt Dumnezeul

  13 Și au trimis la El pe unii din farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. 14 Iar ei, venind, I-au zis: „Învățătorule, știm că adevărat ești și nu-ți pasă de nimeni, fiindcă tu nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?“ 15 El însă, cunoscându-le fățărnicia, le-a zis: „De ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd“. 16 Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: „Ale cui sunt efigia și inscripția de pe el?“ Iar ei I-au zis: „Ale cezarului“. 17 Iar Iisus a zis: „Dați-i cezarului pe cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“ Și s'au minunat de El.

  21 Și ieșind de acolo, Iisus a plecat în părțile Tirului și ale Sidonului. 22 Și iată, ieșind o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon“. 23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră“. 24 Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“. 25 Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“ 26 El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s'o arunci câinilor“. b 27 Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“. 28 Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție precum voiești!“ Și s'a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

  17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini

  1 Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o pe seama lucrătorilor și s'a dus departe. 2 Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. 3 Iar ei, prinzându-l, l-au bătut și i-au dat drumul fără nimic. 4 Și din nou a trimis la ei un slujitor, dar și pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul și l-au izgonit cu ocară. 5 Și a trimis un altul. Dar și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. 6 Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, și în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-și: De fiul meu se vor rușina. 7 Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea a noastră va fi... 8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni și pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. 10 Oa

  27 Și au venit iarăși în Ierusalim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere c faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?“ 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!“ 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oameni...“. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm...“. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.

  22 Și răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu. 23 Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te și te aruncă în mare!, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. 24 De aceea vă spun: Pe toate câte le cereți rugându-vă, să credeți că le-ați și primit b , și le veți avea. 25 Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșalele voastre. 26 Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșalele“.

  11 Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu; și după ce S'a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieșit spre Betania împreună cu cei doisprezece. 12 Și a doua zi, pe când ieșeau din Betania, El a flămânzit. 13 Și văzând de departe un smochin care avea frunze, S'a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; și ajungând la smochin, n'a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. 14 Și vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. 15 Și au venit în Ierusalim. Și intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele neguțătorilor de porumbei le-a răsturnat. 16 Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu a . 17 Și-i învăța și le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă ați făcut-o peșteră de tâlhari...“. 18 Și au