REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  S fântul Vasile în temniță zace, P entru Cinstita Cruce și S fânta Credință în Hristos C hinuri suferind. E l în Psalmi aduce cântare de laudă Domnului, C are pentru dragostea dreptății s ă sufere l-a învrednicit. T ribunul împăratului către Vasile zice: „Ascultă, bătrâne, împăratul Liciniu, a l zeilor protector, Ț ie îți poruncește ca zeilor să jertfești, I ar de Hristos să te lepezi. D e nu, te-așteaptă amară moarte. " S fântul Vasile, de bucurie cu totul luminat, T ribunului i-aduce minunat răspuns: „Astfel să zici răului împărat: î mpărăția ta toată la picioare de mi-ai pune-o, D ar mi-ai lua pe Hristos al meu Cel înviat, M i-ai oferi mult mai puțin D ecât mi-ai lua. T u, vânzător de Hristos Dumnezeu, V oiești și pe mine scârnav trădător să mă faci?! O , dătătorule de moarte, mie de moarte nu mi-e frică! C ăci rob sunt al Domnului meu Hristos, Dătătorul Vieții!"

  L iciniu, cumnatul marelui Constantin, soțul surorii împăratului, se prefăcea înaintea feței lui a fi mare creștin. Dar când a luat putere de la împărat să stăpâneasca întregul Răsărit, el a început, mai întâi în ascuns, dar mai apoi pe față, să-i prigonească pe creștini și să înalțe Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Vasile, episcopul Amasiei  închinarea la idoli. Soția lui suferea cumplit pentru aceasta, dar nu putea nicicum să-și convingă soțul să se îndepărteze de la rușinea acestei nelegiuiri. D ându-se însuși pe sine idolatriei, Liciniu s-a dedat pe lângă aceasta și la toate patimile cele necurate ale desfrânărilor, dar mai cu seamă la brutalitatea împotriva femeilor. B ântuit fiind de duhurile necurate, Liciniu voia să o necinstească pe fecioara Glafira, care se afla în serviciul împărătesei, soția lui. Glafira atunci a alergat și i-a spus totul împărătesei, care văzând acestea, a trimis-o în taină departe de curtea imperială de la Nicomidia, în provincia Pontus. G l

  Sărbătoarea de Florii sosește, Natura toată se pregătește Cu straiul verde catifelat, Pădurea toată s-a îmbrăcat. Câmpia-i galbenă de păpădie, Ca niște bănuți pe tipsie, Grădinile zâmbesc la soare, Pline de miros și culoare. Salcia cu ramuri curgătoare, Se pregătește de sărbătoare, Se-nclina până la pământ, În semn de umilință plângând!  Să ne pregătim sufletul și noi Să ne spălăm de griji și de nevoi, Cu Domnul Hristos să -ne-ntâlnim, Salcie și flori să-i dăruim! Drepturi rezervate de autor Petraru Valentina

  Oameni informați:   364 Preotul Ionel Rusu, cunoscut pentru contribuțiile sale în literatura română contemporană și în teologie, aduce în atenția publicului volumul său de poezii intitulat „Sfinte simplități”. Acesta este al șaptelea volum semnat de poetul-teolog, care explorează teme profunde precum spiritualitatea, cumpănirea și credința. Născut la Tecuci și actualmente preot la parohia „Sfânta Ana” din Galați, Ionel Rusu a debutat în lumea editorială în 2017 și de atunci și-a continuat activitatea literară cu volumele „Cădind miresme”, „Un râu pe bolta rusalimă”, „La noi acasă”, „Stări de urgență”, „Întoarce-te!”, și „Din lacrimile cerului. Neadormiri”. În noul său volum, consăteanul  explorează viața rurală și tradițiile autentice ale satului românesc, subliniind importanța păstrării valorilor și obiceiurilor strămoșești într-o lume bulversată și tot mai deculturalizată. Prin poezia sa, el îndeamnă la întoarcerea la rădăcinile noastre și la redescoperirea bucuriei simplității. Ca

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

Cineva alerga de zor după un gheronda, strigând în urma lui: «Opreşte-te, gheronda, că pentru Hristos fug după tine!». Însă gheronda nu se oprea, ci îi strigă: «Şi eu tot pentru Hristos alerg!». Catehizarea înseamnă să-l înveţi pe celălalt prin faptele tale, nu prin cuvinte.

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. 8 Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același. 9 Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. 10 Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. 11 Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. 12 Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Deci dar să ieșim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. 14 Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Așadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui. 16

 

  S finte Cuvioase Părinte Vasile, alesule al lui Dumnezeu și moștean al Împărăției cerurilor, care împreună cu îngerii și cu sfinții viețuiești, pe tine te rugăm cu lacrimi și cu umilință: izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile cele rele care se abat asupra noastră. Fii rugătorul celor din mănăstiri, care, din iubire și credință față de Domnul Iisus Hristos, au lăsat toată grija cea lumească, pentru ca, împreună cu tine, să slujească mereu lui Dumnezeu în viața pustnicească. Tu ești și mijlocitor pentru cei din lume care cinstesc numele lui Iisus Hristos și Biserica cea una, sfântă, soborniceasca și apostolească. Către tine, Cuvioase Părinte, îndreptăm această smerită rugăciune, pe care să o duci înaintea Tatălui ceresc ca pe o tămâie cu bună mireasmă. Fă-ne să avem în minte și în inimă rugăciunea lui Iisus. Unește pe toți creștinii în aceeași credință dreptmăritoare și ne învrednic

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă

  ​ Glasul al 8-lea Î nvățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, povățuitorule al călugărilor, propovăduitorule al harului, dascălul rugăciunii minții celei cu trezvie lucrate, Părinte Cuvioase Vasile, roagă pururea pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.