Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinții Părinți din pustia sketică și despre darul deosebirii (Către egumenul Leontie1)
D atoria ce mi-am luat-o față de prea fericitul Părinte (papă) Castor, de a-i istorisi vieața Sfinților Părinți și învățătura lor, datorie pe care mi-am împlinit-o în parte prin cele ce i-am scris odinioară, Prea Sfințite Leontie, despre rânduiala vieții de obște și despre cele opt patimi ale răutății, îmi pusesem acum în gând să o duc la îndeplinire în chip desăvârșit. Dar aflând că pomenitul Ierarh, părăsindu-ne, s'a mutat din vieața aceasta la Hristos, am socotit că e de trebuință să întregesc istorisirea celor ce lipsesc și să le trimit ție, celui ce ai moștenit virtutea aceluia și, cu ajutorul lui Dumnezeu, grija mănăstirii. D eci când m'am dus în pustia sketică, unde erau cei mai încercați Părinți dintre monahi, împreună cu sfântul Gherman, cu care mă împrietenisem încă de pe când eram copil de școală, apoi în oaste, precum și în vieața călugărească, am văzut pe Avva Moise, bărbat sfânt, care strălucea nu numai în lucrarea virtuților, ci și în comtemplare. Drept acee