REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, F rică și cutremur cuprinde sufletul nostru când ne gândim la bogatul despre care istorisește Sfânta Evanghelie de astăzi! Care au fost păcatele lui, pentru care a fost osândit la chinuri atât de înfricoșate? El n-a fost nici închinător la idoli, nici fur, nici ucigaș, nici martor mincinos și nici poftitor de avutul altuia. Se îmbrăca, zice Sfânta Evanghelie, cu porfiră și cu pânză de in scumpă, adică cu haine strălucitoare și de mult preț. Se veselea strălucit, în toate zilele, adică mânca, bea, cânta, juca, râdea și glumea. Dar pentru acestea să ia el atâta osândă? Într-adevăr, pentru acestea a luat osânda aceasta, fiindcă legat de toate acestea în toate zilele, pentru ele cheltuia toată bogăția sa. Și astfel, încuind milostivirea sa, nu miluia pe săracul Lazăr, care zăcea bolnav și plin de răni înaintea porților lui. D e câte ori, fiind el îmbrăcat cu haine frumoase și scumpe, pe lângă cele pe care le avea în lăzile sale, bogatul îl va fi întâlnit pe Lazăr gol

  F rați creștini, S copul pildei din Evanghelia care s-a citit astăzi, este arătarea osândirii bogaților iubitori de plăceri și nemilostivi și răsplătirii cu slavă a celor care, fiind în sărăcie și suferințe, n-au uitat pe Dumnezeu. Cel care va asculta această cerească învățătură, cu credință și cu evlavie, dacă va fi bogat, se va face cumpătat și milostiv; iar dacă va fi sărac și suferind, se va întări în sufletul său și în nădejdea ajutorului și răsplătirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, să ascultăm cu evlavie pilda Sfintei Evanghelii. „Domnul a zis: era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și în in de mare preț și petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă“. (Luca 16, 19) B ogatul acesta, care înfățișează pe orice bogat iubitor de plăceri și nemilostiv, se îmbrăca cu haine roșii de porfiră și cu vison din pânză de in de mare preț și se veselea în chip strălucit, nu numai uneori, ci în toate zilele. El trăia, adică, în mare lux, cu multe cheltuieli, în multă îndestular

  „Era un om oarecare bogat, și se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat. Și era un sărac oarecare, anume Lazăr, care zăcea înaintea ușilor lui plin de bube. Și poftea să se sature din fărâmițările care cădeau din masa bogatului; și câinii venind, lingeau bubele lui” (Luca 16, 19-21) P rin această pildă, Hristos voiește să ne învețe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, și totuși nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neașteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare și nici o neîndemânare în viață, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârșitul ce l-a ajuns, și încă mai dinainte, din disprețul său către săraci. Căci el n-a fost fără milă numai către cel ce zăcea înaintea ușii lui, ci către toți. D acă el nu s-a milostivit asupra unui om, care de-a

  A sufletului ofrandă prin cele șapte văi spre a Iubirii nemuritoare cupă În a CĂUTĂRII VALE spre Cupa vieții omului ofrandă Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare; fără răbdare, neostenitul călător nu simte sufletul ce doare  niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu îi moare Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n viu soare; Dacă o sută de mii de ani Sisiful călător strădui-se-va-n ardoare ale strămoșilor de imitație urme cu soare curăța-le-va de culoare cu grabă al prieteniei și al iubirii etern portal înflori-va viu dor sorbind din a sufletului cupă a dușmăniei ușă fereca-va cu ivor spre ale tuturor ființelor ai albastrei planete alb-aurii suflete nor. a inimii floare slujitoare țintă a divinelor iubirii tezaure-n izvor a iubitului Prieten contemplare-a Frumuseții nu-i moară-n vânt, de neclintit stâncă-i nu șovăitoare trestie dansând-n vânt de cânt. Slava lui Dumnezeu In al Iubirii Majnún fractal al morilor de vânt căutări judecată tipar pe Maj