REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul al 8-lea T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește pe robii tăi, rugămu-ne.

Glasul al 8-lea C u ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune și post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; și curgerile harului preoțesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăție de daruri duhovnicești din Țara Sfântă, prin osârdie ai agonisit și prin aceasta pe mulți ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Glasul al 8-lea T uturor celor întristați Bucurie și celor năpăstuiți Părtinitoare și Hrană săracilor și Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforați, Cercetare bolnavilor, Acoperământ și Sprijinitoare celor oropsiți și orbilor ești Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbește de miluiește pe robii tăi, rugămu-ne.  

  C uviosul Gherman era rudă și prieten din copilărie al Sfântului Ioan Casian, născut pe la jumătatea secolului IV, probabil, tot în „hotarele Casienilor și ale Peșterilor”, din Eparhia Tomisului. Fiind mai vârstnic decât compatriotul său, Gherman a intrat din tinerețe în nevoința călugărească la una din mânăstirile existente în Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. Întrucât mulți asceți „sciți” se nevoiau în peșteri, cum atestă numeroasele toponime paleocreștine de „Peștera”, „Peșteri”, „Bisericuța”, „Biserica Omului” etc., se crede că și Cuviosul Gherman s-a nevoit la început într-una din aceste peșteri. A cest ascet tomitan a fost primul părinte duhovnicesc al Sfântului Ioan Casian și cel dintâi dascăl al său, care l-a inițiat pe calea mântuirii spre Hristos. După o scurtă nevoință împreună cu prietenul său la una din mânăstirile din Dacia Pontică, Cuviosul Gherman se nevoiește un timp cu Sfântul Ioan Casian la Betleem (380–385), aproape de Peștera Nașterii Domnului. Apoi plea

  A cest sfînt și purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din același sat și contemporan cu Sfîntul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinți daco-romani de la gurile Dunării. P ărinții și strămoșii lor erau creștini din primul secol, fiind botezați în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfîntul Apostol Andrei și de ucenii lui, care au semănat cuvîntul Evangheliei lui Hristos în jurul Mării Negre și în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. D upă ce a învățat carte în satul natal și pe lîngă Episcopia Tomisului, împreună cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten și împreună-viețuitor pînă la moarte, s-a dus să deprindă învățătura Sfinților Părinți în părțile Constantinopololului. Apoi, tot împreună, au intrat în viața monahală, la una din mănăstirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde străluceau mari ierarhi și purtători de Dum

 

Un frate l-a rugat pe avva Cronie să-i spună un cuvânt. Avva i-a grăit: - Când a mers prorocul Elisei la sunamiteanca, a văzut că nu avea nicio treabă cu nimeni. Atunci ea a zămislit şi a născut prin venirea lui Elisei (IV Împăraţi 4, 10). - Care este tâlcul?, a întrebat fratele. - Când sufletul veghează şi se adună din risipirea atenţiei, şi se leapădă de voile sale, atunci pune stăpânire pe el Duhul lui Dumnezeu. Şi atunci poate să nască, deşi este sterp.

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

8 Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. 9 Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoștință, șezând la masă în templul idolilor, oare conștiința lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? 11 Și va pieri prin cunoștința ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! 12 Și așa, păcătuind împotriva fraților și lovind conștiința lor slabă, păcătuiți față de Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare smintește pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. 1 Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu întru Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreșit, vă sunt. Căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul.

  31 Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34 Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; 36 Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. 37 Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? 40 Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Ade

  F rați creștini, S fânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne spune că Cel Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, va veni iarăși pe pământ, dar nu cum a venit întâi, smerit și umil, ci cu slavă multă și cu mare strălucire dumnezeiască. Și va veni, nu ca să mântuiască lumea, ca mai înainte, ci ca să judece pe toți oamenii, pe cei vii și pe cei morți; să dea celor care au făcut cele bune Împărăția cea veșnică, iar celor care au făcut cele rele, osânda cea veșnică. Învățătura aceasta despre cea de-a doua și slăvită venire în lume a Domnului Hristos, o mărturisim toți creștinii, în Simbolul credinței noastre, care zice: „Și iarăși va să vie cu slavă să judece vii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit“. Vorbind despre Împărăția cerurilor, Iisus Hristos a asemănat-o printre altele cu cele zece fecioare, care luându-și candelele lor, au ieșit întru întâmpinarea Mirelui. Când a venit Mirele, au intrat cu El, la nuntă, numai cele cinci fecioare, care au avut untdelemn în cand

Glasul al VI-lea. (dacă s-a făcut Odovania Întâmpinării Domnului) Cântarea I: A jutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. Cântarea a III-lea: Î ntărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea care se clatină, că singur ești sfânt și Domn. Cântarea a IV-lea: A uzit-a Prorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că aveai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți; și zicea: Auzit-am glasul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne! Cântarea a V-lea: P e mine, cel ce dis-de-dimineață alerg la Tine, Iubitorule de oameni, te rog, luminează-mă și mă îndreptează și pe mine la poruncile Tale și mă învață pururea să fac voia Ta. Cântarea a VI-lea: S trigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea. Cântarea a VII-lea: G reșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-a

  „Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere si cu slavă multă” (Lc. 21, 27) Gândirea la iad și la împărăția cerului trebuie să ne ferească de păcat „Noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecății lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârșite prin trup, ori bine ori rău” (II Cor. 5, 10). S ă ne înfățișăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecății lui Dumnezeu, ca și cum El ar sta înaintea noastră, ca și cum Judecătorul ar fi așezat pe dânsul și ca și cum toate faptele noastre ar fi descoperite. Așa, noi trebuie nu numai să ne arătăm înaintea acestui scaun de judecată, ci vom fi înaintea lui cu totul dezveliți. Nu roșiți oare ? Adeseori am voit noi mai bucuroși să murim decât unele fapte de rușine ale noastre să fie cunoscute prietenilor noștri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simți noi atunci când păcatele noastre vor fi descoperite îngerilor și oamenilor, și nouă înșine ne vor fi ținute înaintea ochilor? D umnezeu chiar zice, prin Psalmistul: „Mus

 

. Se spunea despre micul Ioan tebanul, ucenicul avvei Ammoé, că a slujit bătrânului, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, şi şedea cu el pe rogojină. Bătrânul însă nu-l băga în seamă, şi, măcar că se trudea mult pentru el, niciodată nu i-a spus bătrânul "fii mântuit" - formula obişnuită de salut. Cum am zice azi "nu-i dădea nici bună-ziua". Când trăgea să moară, când au venit bătrânii, l-a apucat de mână şi i-a spus: fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit! Şi îl încredinţa bătrânilor, zicând: el e înger, nu om.

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

24 Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia. 26 Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; 27 Și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; căci vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, 29 Și vor ieși, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții și cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.

8 Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. 9 Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. 25 Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor. 26 Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. 27 Și atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă. 33 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34 Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vine peste voi fără de veste, 35 Ca o cursă; căci va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. 36 Privegheați dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriț

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 24: 13, 1-2) S ufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. 13 Fraților, despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde, 14 Pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. 15 Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți, 16 Pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi, 17 După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul. A liluia,

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 24: 13, 1-2) S ufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. 23 Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. 25 Mâncați tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebați nimic pentru cugetul vostru. 26 Căci «al Domnului este pământul și plinirea lui». 27 Dacă cineva dintre necredincioși vă cheamă pe voi la masă și voiți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, fără să întrebați nimic pentru conștiință. 28 Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncați pentru cel care v-a spus și pentru conștiință. A liluia, glasul al 6-lea (Psalm 64: 2, 4) Stih 1: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea; către Tine tot trupul va veni. Stih 2: Fericit sunt cei pe

  Glasul al 4-lea P odobie: Cele de sus căutând... C u preasfințitele tale obiceiuri fiind înfrumusețat, cu haina arhieriei te-ai luminat, preafericite de Dumnezeu insuflate, Sfinte Ierarhe Porfirie și cu înălțările tămăduirilor ești împodobit, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

  O , preabunule Părinte Porfirie, cel ce cerți duhurile necurate și dărâmi idolii acestei lumi răzvrătite, noi, smeriții și păcătoșii robii tăi, alergăm la al tău sprijin și la al tău ajutor și cu credință te rugăm: depărtează de la noi toată lucrarea viclenilor demoni și ne mântuiește de dânșii cu rugăciunile tale. Depărtează de la noi toată moleșeala trupului și adormirea sufletului. Îndreptează-ne pe noi pe căi drepte, ca să păzim poruncile ce ni s-au dat nouă și să mărturisim credința dreaptă și adevărată, precum tu însuți ai făcut-o. Precum pe femeia manihee rău ai pedepsit-o, trimite toate duhurile necurate în locuri pustii, departe de oameni și de viețuitoarele lui Dumnezeu. Adu-ți aminte, Sfinte, de cei ce te cinstesc cu dragoste și de toți dreptslăvitorii creștini și cere de la Mântuitorul Hristos mare milă pentru sufletele noastre. Amin.

  Troparul Sfântului Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A ceastă pomenire purtătoare de lumină a ta, cinstind-o, Fericite Porfirie, roagă-te să mi se dea din cer Strălucirea Cea Purtătoare de Lumină. Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in scutece cu totul te-ai dat pe tine însuți Domnului și de Dânsul te-ai lipit cu sufletul și cu inima, Mărite Porfirie. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. O morându-ți mai întâi toate patimile prin

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă T