REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Un înţelept îşi mărita fata. Aceasta i-a cerut: - Tată, binecuvântează-mă! Tatăl i-a zis: - Fie voia Domnului să nu-mi mai treci vreodată pragul casei! Fiica s-a mirat de aşa binecuvântare, dar a tăcut. După o vreme, a născut un fiu, şi iarăşi a cerut de la tatăl său binecuvântare. - Fie voia Domnului - a răspuns el - ca tu să strigi întotdeauna: „Ce nesârguitoare sunt!" - Tată, ce înseamnă asta?! - N-a mai putut îndura fiica. Două lucruri însemnate mi s-au întâmplat şi mie în viaţa asta, şi amândouă dăţile tu ce-ai făcut? M-ai blestemat. - Nu, fiica mea! - A răspuns tatăl. N-au fost blesteme, ci binecuvântări. Ţi-am dorit să ai o viaţă atât de fericită şi bucuroasă în casa soţului, încât să nu-ţi doreşti să te întorci în casa mea. Pe urmă, ţi-am dorit să ai grijă neobosit de fiul tău, strigând mereu: „Ce nesârguitoare sunt: n-am dat încă de mâncare băiatului! ', „Ce nesârguitoare sunt: nu l-am trimis încă pe băiat la ş

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înai

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ 1: Şi când s'au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2: şi le-a zis: "Mergeţi în satul care este în faţa voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care nici un om n'a şezut până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. 3: Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta?, spuneţi-i: Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite aici". 4: Deci s'au dus şi au găsit mânzul legat la drum în faţa unei porţi şi l-au dezlegat. 5: Şi unii din cei ce şedeau acolo le-au zis: "Ce faceţi?, de ce dezlegaţi mânzul?" 6: Iar ei le-au răspuns aşa cum le spusese Iisus; şi aceia i-au lăsat. 7: Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe mânz şi Iisus a şezut deasupra. 8: Şi mulţi îşi aşterneau hainele'n cale, iar alţii aşterneau ramuri tăiate din camp. 9: Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urma strigau: "O

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Sfântul Tarasie s-a născut la Constantinopol în jurul anului 730 şi a fost un apărător al sfintelor icoane. După moartea împăratului Leon IV Hazarul din anul 780, pe tronul imperial ajunge fiul său Constantin VI. Pentru că acesta era minor, puterea a fost preluată de împărăteasa Irina. Împărăteasa l-a numit patriarh de Constantinopol pe Tarasie, pe atunci prim-secretar imperial. Tarasie îi va cere împărătesei să convoace un Sinod Ecumenic, pentru a restabili cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Tarasie a fost preşedintele Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787, când s-a restabilit cultul icoanelor. Sfântul Tarasie a fost un mare apărător al credinţei şi moravurilor sănătoase. Când împăratul Constantin a surghiunit-o pe Maria, soţia lui legiuită, luând o femeie care îi era rudă şi trăind cu ea, Sfântul Tarasie nu numai că a refuzat să binecuvânteze aceasta nelegiuire, ci l-a sfătuit, apoi l-a certat şi îndepărtat de

Aflarea cinstitului cap al slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului 24 februarie   https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Fiind tăiat cinstitul cap al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, l-a luat pe tipsie necurata jucătoare și l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, împungând cu acul limba Sfântului care mustra fărădelegea lor, nu l-a dat să-l îngroape odată cu trupul, pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui se va lipi de trup și iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luându-l noaptea în taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns și necinstit. Despre aceasta știa numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomenește în Evanghelia lui Luca. Aceea, având jale de uciderea cea nevinovată a Sfântului Marelui prooroc Ioan și de batjocura ce se făcuse cinstitului său cap, l-

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ AVva Pimen auzise de Avva Nisthero, care era tânăr şi stătea în chinovie. A dorit atunci să-l vadă şi l-a rugat pe stareţul aceluia să-l trimită până la el. Venind acela împreună cu economul mănăstirii, Bătrânul l-a întrebat: "Avva Nisthero, de unde ai dobândit virtutea aceasta, că ori de câte ori se petrece tulburare în chinovie, nu vorbeşti, nici nu te amesteci?" Şi după ce a fost silit mult de Bătrân, fratele a spus: "Iartă-mă, Avva. La început, când am intrat în obşte, mi-am zis gândului meu: «Tu şi cu măgarul sunteţi una. Deci precum măgarul e bătut şi nu vorbeşte, e ocărât şi nu răspunde nimic, tot aşa şi tu. După cum zice şi psalmistul: M-am făcut ca un dobitoc înaintea ta şi eu de-a pururi voi fi cu tine» ".

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi î

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ 13: Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. 14: Iar ei, venind, I-au zis: "Învăţătorule, ştim că adevărat eşti şi nu-ţi pasă de nimeni, fiindcă tu nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?" 15: El însă, cunoscându-le făţărnicia, le-a zis: "De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd". 16: Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: "Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?" Iar ei I-au zis: "Ale cezarului". 17: Iar Iisus a zis: "Daţi-i cezarului pe cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!" Şi s'au minunat de El.

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Întâia şi a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este sărbătorită pe 24 februarie. Din Sfânta Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naştere, a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată. Pentru că se temea că Botezătorul ar putea învia dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime. Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului l

Dragobetele reprezintă o sărbătoare populară, celebrată de români pe 24 februarie.Origini Etimologie Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa. Nicolae Constantinescu, etnolog al Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”(cu temă slavă), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ O femeie a venit să locuiască la oraş. Era ţărancă de felul ei, dar a venit în oraş şi voia să facă pe aristocrata. Ar fi putut să gândească şi să spună: Eu sunt ţărancă şi aşa voi rămâne. Nu a gândit aşa ca să nu se facă de râs. Aşadar, neştiind cum stau lucrurile, i-a fost ruşine să ia gunoiul şi să-l scoată afară. Dar ce putea să facă? Gunoiul era în casă! Trebuia să găsească o soluţie. A săpat o groapă în casă şi a aruncat toate gunoaiele acolo, în subsolul casei. Cu timpul au devenit scârboase şi au început să răspândească şi miros urât. Nu ştiu dacă ştiţi, atunci când se face ţuica, strugurii, prunele sau alte fructe sunt puse într-o putină ca să fiarbă. Acestea zemuiesc, se umflă şi răspândesc un miros cumplit. Cu mulţi ani în urmă, cineva din Sfântul Munte a intrat într-un asemenea spaţiu şi, din cauza duhorii, a murit. Tot aşa şi în subsolul casei femeii, gunoaiele s-au umflat, au aruncat capacul şi camera s-a umpl

Viața și pătimirea Sfântului Sfințitului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, care a pătimit în anii de la Hristos 143 23 februarie (După Sfântul Pionie)    https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Slăvitul și sfințitul mărturisitor al lui Hristos, Policarp, era prin naștere și creștere fiu al cetății Efesului. Părinții lui erau bine credincioși, foarte bogați și milostivi. Tatăl lui se numea Pangratie, iar mama sa Teodora. Fiind pârâți la stăpânitorul Efesului, ce se numea Marcion, că sunt credincioși, a trimis îndată ostași și i-a adus la el. Teodora era atunci însărcinată cu Sfântul Policarp și a zis Marcion: "Pentru ce nu ascultați voi poruncile împărătești, ci defăimați pe marii zei și vă închinați lui Hristos?" Părinții sfântului au răspuns fără nici o temere: "Noi, stăpânitorule, ne-am învățat de la sfinții apostoli să credem Domnului nostru și să ne închinăm adevăratului Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul, Domnului nostru Iisus Hristo

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, mil

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Ca de veţi ierta oamenilor gresealele lor, ierta-vă şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta gresealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi fata ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte pastorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunz