REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 5 M inunile sfinților Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule; pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipește și sceptrurile Împărăției le întărește, ca un bun și de oameni iubitor.

  A cești sfinți pătimitori de chinuri, Chir și Ioan, au pătimit pentru Hristos în 31 de zile ale lunii ianuarie, pe vremea împărăției lui Dioclețian, în cetatea care se numea Canopos. Acea cetate era departe de Alexandria ca la 12 stadii. După mucenicescul lor sfîrșit, creștinii le-au îngropat trupurile cu cinste. Iar după trecerea a mulți ani, tămăduitoarele lor moaște s-au aflat într-acea vreme cînd creștinii întărindu-se mai mult decît elinii cei închinători la idoli, au început pretutindeni a zidi biserici fără să fie opriți, dar mai ales în împărăția marelui Teodosie. Aceasta a biruit pe Maxim al Apusului cu toate puterile sale; dar l-a mai biruit și cu rugăciunile cuvioșilor părinți, care viețuiau în pustiile Egiptului și la care împăratul Teodosie a trimis într-adins, avînd nevoie de rugăciunile lor spre ajutor. Între acești părinți cu cuviință este a pomeni pe unul, cu numele Senufie, slăvit întru minuni. El petrecea într-un schit, pentru care împăratul a scris patriarhului

  A cești Sfinți mucenici se pomenesc în treizeci și una de zile ale lunii ianuarie, unde sunt scrise viețile și mucenicia lor. A stăzi însă facem pomenire de mutarea sfintelor lor moaște de la Canopus la Menuthis și de multele minuni care s-au lucrat în timpul acestei mutări. S fântul Chiril, patriarhul Alexandriei, s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu ca să nimicească necurăția idolatră ce stăpânea în cetatea Menuthis, unde se afla o capiște păgânească și unde puterea dracilor domnea absolut. A tunci înaintea patriarhului Chiril s-a înfățișat un înger al Domnului care i-a zis că dracii care domnesc la Menuthis nu vor putea fi surpați decât atunci când vă aduce în acea cetate moaștele Sfinților Mucenici Chir și Ioan. P atriarhul a făcut neîntârziat aceasta: el a adus sfintele moaște ale mucenicilor la Menuthis și a ridicat deasupra lor o slăvită biserică, cu hramul Sfinților Mucenici Chir și Ioan. P rin atingerea de aceste sfinte moaște, Ammonius, fiul lui Iulian, guvernatorul Alexa

 Mam  întrebat   dea  tite a  ori  de ce   ?  Sint  oamenii   trecători   de  sunt  rai  cind  știu  ca  sint   trecător  mam  întrebat   din  nou  cind  e  zvonuri  de  război   mam   întrebat și inima mă   doare   cind   văd  ca  lumea   e  trecătoare   de  ce  lume  nu   ești   buna  totul  trece  ca  o   umbra   ași  dori  sa  o  publicați   multumesc  doamne ajuta

  Ingrediente: 150 g margarina, 2 linguri cu miere, 5 linguri zahar tos, 20 linguri zahar pudra, 250 g faina alba, 80 g alune prajite (nesarate), 1 lingura zeama de lamaie, 1 lingurita rasa de amoniac (bicarbonat de amoniu), un praf de sare. Instructiuni: 1 ) Frecam spuma margarina cu zaharul, adaugam mierea, zeama de lamaie, amoniacul si sarea. 2 ) Adaugam faina cernuta in prealabil, amestecam bine pana obtinem un aluat omogen. 3 ) Din acest aluat luam o bucata ceva mai mare decat o aluna, din care facem o biluta. Asa procedam pana pana terminam tot aluatul. 4 ) Punem pe o furculita cate o biluta, pe care o introducem intr-un vas cu apa ca s-o umezim, apoi o tavalim in zahar pudra si prin alune pisate. Cautam sa le apasam usor cu degetele, pentru a se putea prinde alunele. 5 ) Le dam o forma de disc, eventual le putem apasa usor cu furculita si le asezam in tava tapetata cu hartie pentru copt. 6 ) In cuptorul incins moderat, lasam tava aproximativ 10 minute, pana capata o culoare auri

     A fost întrebat avva Agathon: "Ce este mai mare? Osteneală cea trupească sau păzirea celor dinăuntru?" Iar bătrânul a zis: "Omul este asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupească este frunză, iar păzirea celor dinăuntru este roada. Și fiindcă, după ceea ce este scris: (Matei 7, 16), arătat este că pentru roadă este toată osârdia noastră, adică pentru păzirea minții. Dar este trebuință și de acoperământul și podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupești". "

  Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scuti

  6 V'o spun însă: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera; iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. 7 Să dea fiecare așa cum socotește el cu inima, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu voie bună. 8 Și Dumnezeu poate să prisosească tot darul la voi, pentru ca'ntotdeauna întru toate având toată îndestularea, spre tot lucrul bun să prisosiți 9 așa cum este scris: Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac. 10 Iar Cel ce-i dă pe deasupra c semănătorului sămânță și pâine spre mâncare, vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre. 11 Întru toate vă veți îmbogăți, spre toată dărnicia care-I aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu -

   Suntem și pe rețelele sociale vezi linkurile m-ai Jos. CITEȘTE ȘI TU #REVISTA #VIAȚA #SPIRITUALĂ. Anul 3 luna 06 . APARIȚIE ZILNICĂ. NR  899.   REVISTĂ   PARTENER ASCIOR ȘI ȘAPTE INIMII ROMÂNIA, PARTENER MEDIA CERVANTES INTERNAȚIONAL, PARTENER GEORGE TERZIU ȘI EDITURA ISPIRESCU. NUMĂRUL 1 ÎN  SPlRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ.. FONDATOR DIRECTOR, REDACTOR ȘEF TEOLOG #Caranda #Daniel DIRECTOR ASCIOR RELIGIE.  CU SPRIJINUL COLECTIVULUI REDACȚIEI  VIAȚA SPTIRITUALĂ,   NE GĂSIȚI AICI. pe Facebook https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ pe grupul de Facebook VENIȚI CREȘTINI LA LITURGHIE   Apăsând aici.     https://www.facebook.com/groups/174572653871647/?ref=share Pe Youtube aici.  https://youtube.com/channel/UCc67FM4f5RfzGaQiHkz9ZWQ Revista VIAȚA SPTIRITUALĂ și pe site nostru pe link-ul de mai jos https://revistaviataviataspirituala.blogspot.com/?m=1

  Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini, glasul al 8-lea: Î n răbdare ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D orind numai de cele ce te îndemnau către viață, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii și ai câștigat moștenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adu

  Glasul 8 Ca niște pârgă a firii... C a la un doctor preaales și rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înțelepțite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi și cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ți-a dat ție un dar ca acesta de tămăduiri.

  Glasul 8 Î n răbdare ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

  S amson cel Mare, despre care străbătuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a născut din părinți cinstiți și bogați, de neam mare, care se trăgeau din sînge împărătesc. El, știind bine învățătura din afară, se deprinsese și la meșteșugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru îmbogățirea sa, pentru că avea destulă bogăție ci, pe de o parte, ca să nu petreacă în deșertăciune, iar pe de alta, ca din meșteșugul său să poată sluji lui Dumnezeu și săracilor. El tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite; pentru că pe lîngă meșteșugul doctoricesc, i se adăugase darul Domnului, cu care dădea tămăduiri. D eci, pentru faptele lui cele bune în care sporea și pentru credința pe care o cîștigase în Dumnezeu, avea și înțelegerea dumnezeieștii Scripturi. El se îndeletnicea mult la citirea sfintelor cărți, și spre dragostea lui Hristos se deștepta cu credința și cu nădejdea. Apoi, murind părinții lui și lăsînd multe averi, n-a zăbovit a face cele cuviincioase lui; ci îndată a

  A cest sfânt s-a născut din părinți foarte nobili și extrem de bogați din Roma cea veche, cetate în care și-a făcut și strălucitele studii ale științelor acelui timp, închinându-se pe sine mai ales științei medicale. S ampson a fost un medic foarte milostiv și fără de arginți, dându-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci și sufletului. El pe toți pacienții lui îi sfătuia să împlinească cu scumpătate cerințele Sfintei credințe a lui Hristos. E l mai târziu s-a strămutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casă mică, din care, întocmai cum soarele își trimite razele sale pretutindeni, așa și el trimitea milosteniile lui în toate ținuturile, milostenii de bani, sfat, nădejde, leacuri eficace și în general, tot ajutorul celor neajutorați și cu trupul și cu sufletul, însuși Patriarhul a auzit de marile virtuți ale acestui bărbat și l-a sfințit preot. L a acea vreme s-a întâmplat că împăratul Iustinian cel mare s-a îmbolnăvit și toți medicii curții imperiale credeau c

  32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăția. 33 Vindeți-vă averile și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârșită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n'o strică; 34 fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi și inima voastră. 35 Să vă fie mijlocurile'ncinse și făcliile aprinse; 36 și fiți asemenea oamenilor care-și așteaptă stăpânul când se va întoarce de la nuntă, ca venind el și bătând, îndată să-i deschidă. 37 Fericiți sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge și-i va pune la masă și, venind lângă ei, le va sluji. 38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiți sunt ei de-i va găsi așa. 39 Dar s'o știți pe asta, că de-ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n'ar lăsa să i se spargă casa. 40 Așadar, și voi fiți gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiți“.

 

 Ingrediente: 1 pachet margarina, faină cu praf de copt, sare, zahăr pudră, nuci sau rahat pentru umplutură. Dacă folosim faina obişnuită, trebuie să adăugăm 1 praf de copt stins cu o lingură cu zeamă de lămâie. Instrucţiuni: 1) Amestecăm margarina cu un vârf de sare şi adăugăm treptat faina cernută, până obţinem un aluat tare şi omogen. 2) Întindem o foaie nu prea groasă, pe care o tăiem în pătrate cu latura de circa 5 cm. Pe fiecare bucată de aluat, punem nucă pisată amestecată cu zahăr pudră sau o bucată mică de rahat, apoi rulăm aluatul, pentru a forma cornuleţele. În nucă putem pune şi praf de scorţişoară. 3) Aşezăm cornuleţele într-o tavă unsă şi tapetata cu făină, sau cu hârtie pentru copt. 4) Le coacem la un foc potrivit. 5) După ce s-au copt, fierbinţi trebuie să le tăvălim în zahăr pudră.

Doi prieteni discutau odată despre credinţă. Unul dintre ei zise celuilalt: - Ce credinţă ai tu, prietene? Acela a răspuns, zicând: - Nici una, în privinţa aceasta sunt ca o coală de hârtie albă. Cel dintâi, care era un om foarte evlavios, îl sfătui astfel: - Bagă de seamă, prietene, că nu cumva să scrie diavolul numele pe ea. Aceste cuvinte au zguduit adânc sufletul prietenului. Din clipa aceea o rază din harul lui Dumnezeu i-a străbătut sufletul şi a început să se ocupe tot mai mult de credinţă până ce ajunse să se roage, aşa, cum mama lui îl învăţase în copilărie.

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

  S fîntul Apostol Petru și Sfîntul Ioan cuvîntătorul de Dumnezeu, mai înainte de a se duce, precum s-au dus și ceilalți apostoli, la marginile pămîntului, pentru propovăduirea lui Hristos, propovăduiau pe Hristos prin cetățile de prin jurul Ierusalimului. Dar cînd a fost cetatea care se cheamă Lida - iar după aceea s-a numit Diospoli - și, petrecînd acolo un an, a adus multe popoare la Hristos Dumnezeu. Atunci a zidit acolo o biserică cu numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; pentru că atunci era liniște între creștini, încetînd prigonirea după uciderea Sfîntului Arhidiacon Ștefan. C ezarul Tiberiu, auzind multe lucruri despre Iisus Hristos și despre minunile Lui, a poruncit să nu prigonească pe creștini. Despre aceasta se pomenește astfel în Faptele Apostolilor: Bisericile prin toată Iudeea, Galileea și Samaria aveau pace. Acea pace a fost pînă la sfîrșitul lui Tiberiu. Deci, în acea alinare, Sfinții Apostoli Petru și Ioan, zidind în Lida acea biserică s-au dus în Ierusalim și