REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Î n vremea prigonitorului Maximian era o fecioară cu numele Anisia, născută în vestita cetate a Tesalonicului. Era născută din părinți bogați și credincioși, învățându-se frica Domnului, dar mai mult sporind în fapte bune, decât cu anii, pentru că părinții ei o hrăneau mai mult cu dogmele bunei credințe decât cu laptele. Trecând anii săi cei pruncești, se vedea buna ei cuviință mai presus de nădejde și o învăța cu citirea de cărți mai deosebite; iar ea, fiind înțeleaptă, cu înlesnire toate le înțelegea, arătând roduri vrednice de învățătură. F iind plină de duhul lui Dumnezeu și de obiceiurile cele îngerești, cu adevărat strălucea fața ei de o frumusețe aleasă, neieșind din casa sa și ascunzându-și frumusețea tinereților sale în cămara sa. De multe ori grăia către sine cu mâhnire: "O! înșelătoare viață a tinereții, care, sau vatămi pe alții, sau singură te vătămi de alții; bune sunt bătrânețele, dar vai mie! că lungimea vremii mă umple de mâhnire, căci multă vreme mă desparte

  S fânta Anisia Domnului se roagă, C u sfinte îngenunchieri și cu lacrimi fierbinți: „ O Stăpâne Doamne Iisuse Sfinte, C ela Ce ești al Vieții Izvor, C ela ce ești a bunătăților Comoară, A jută-mi mie întru feciorie să mor! A jută-mi mie ca întru feciorie î n a mea groapă să pot intra; A jută-mi mie ca întru feciorie D e împărăție vrednică să mă pot arăta! D ăruiește-mi mie, Stăpâne Doamne, P entru Tine pururi să mă jertfesc, C ăci eu doresc ca să mor Ție, O , dăruiește-mi ceea ce doresc!" D umnezeu ascultat-a pe Anisia fecioara, Ș i i-a dăruit ei al Lui har: H arul muceniciei pentru Dânsul, C are o a învrednicit pe ea de Rai. S fânta Anisia acum strălucește C ă între stele o luminoasă stea, E a strălucește ca un înger între îngeri, L ui Hristos se roagă pururea pentru noi.

  E a s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili și bogați, cetățeni de frunte ai cetății. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăția credinței creștine. Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii și cugetărilor dumnezeiești în propria ei casă. A rzând de dragoste pentru Hristos, ea își zicea adesea întru sine: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul. " E a și-a vândut toate averile, a împărțit venitul săracilor, și a viețuit după aceea numai din munca mâinilor ei. Ea postea cu strictețe, dormea foarte puțin, și se ruga neîncetat cu lacrimi. C ând se biruia de somn, își zicea: „Groaznic este să mă las biruită de somn, câtă vreme dușmanul meu pururi veghează!" Î n acea vreme răul împărat Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în v

     ,,Deci dacă Împaratul Cerurilor S-a smerit pe Sine şi a primit să se nască într-un grajd, e că a dat fiecăruia dintre noi șansa  să fim smeriți și umili, nu contează unde stăm, unde locuim!   Hristos intră acolo unde ne rugăm, unde strigăm și îl chemăm întru ajutor!   Smerenia e începutul şi sfârşitul nevoinţei; de aceea este ea dulama lui Dumnezeu şi desăvarşirea sfinţilor,  n-o  câștigăm   decât îndragostiţi de ascultare, căci asa a fost toată viata lui Iisus, de la început până la sfârşit.   Preacuvioase Părinte  Arsenie,  roagă-te pentru noi păcătoșii la Hristos Dumnezeul nostru!

                  Cu siguranţă ştiţi cum este o zi ploioasă  când parcă te gândeşti că şi Dumnezeu  este supărat şi plânge şi atunci iţi spui: »La ce bun dacă şi Dumnezeu plânge… »  Mai apoi te gândesti că parcă nu ar fi rău dacă ai alerga prin ploaie  căutând sa te răcoreşti cu lacrimile lui Dumnezeu care împrospatează pămantul şi transformă tristeţea în bucurie. Tocmai într-un astfel de moment când eşti eliberat fericit şi plin de forţă parcă dai să te împiedici de un melc ce-ţi iese în cale de nu ştiu unde ! Vorba aceea ca melcii după ploaie…       Şi  nu odată în asemenea situaţii îţi spui: ”Fericit trebuie să fie melcul acesta, pentru că imediat ce dă o ploaie, se ascunde în cochilia lui, şi la urma urmei pe oriunde ar merge are un adăpost, cu care a fost hărăzit, şi  se poate plimba fericit pe o frunză” Ce se poate spune despre oameni, care pentru un adăpost fac tot ce se poate, începând de la a sta adăpostiţi sub un pom, spunând că până la urmă bolta cerească este cel mai frumos

 

Într-o dimineaţă, înainte de a pleca la câmp, un ţăran i-a chemat pe cei patru fii ai săi şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. Când s-a întors de pe câmp, i-a întrebat ce au făcut cu darul primit dimineaţa. Primul i-a răspuns că a mâncat-o, iar sâmburele l-a sădit în pământ. Având în vedere această faptă, tatăl i-a grăit acestui fiu că va ajunge un bun gospodar. Al doilea fiu i-a mărturisit că a savurat-o şi că nu a luat seamă la sâmbure, l-a aruncat. După acest răspuns, tatăl i-a grăit să aibă grijă în viaţa să nu ajungă lacom. Al treilea fiu a vândut-o. Pe acesta tatăl l-a avertizat să ia seama că în viaţă nu e totul de vânzare. Al patrulea fiu i-a zis că i-a dăruit-o unui prieten bolnav. Cu lacrimi în ochi, tatăl i-a spus că de va trăi dăruind, va fi un bun creştin şi asta e tot ce contează.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

  13 Iar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul și pe maica Sa și fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. 14 Și ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopții pe Prunc și pe maica Sa și a plecat în Egipt. 15 Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. 16 Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s'a mâniat foarte și, trimițând, i-a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și'n toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. 17 Atunci s'a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: 18 Glas în Rama s'a auzit, plângere și tânguire multă, Rahela-și plânge copiii și nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. 19 După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s'a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 2

  Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 112: 1, 9) L ăudați, prunci, pe Domnul, lăudați numele Domnului. Stih: El face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii. 15 Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruși, ci Aceluia Care pentru ei a murit și a înviat. 16 Așadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaștem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem astfel. 17 Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi. 18 Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le lor greșalele și punând întru noi cuvântul împăcării. 20 Așadar, noi suntem purtători de cuvânt f ai lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcați-vă cu Dumnezeu! 21 D

  C uviosul Marcel era din cetatea Apamiei Siriei, din părinți bogați și de bun neam. Rămânând orfan de părinți din fragedă copilărie, nu s-a abătut la dezmierdări necuviincioase, nici nu a cheltuit părinteasca bogăție în pofte trupești, precum au obicei tinerii, ci întâi s-a dus în Antiohia cea mare pentru învățătura filosofiei. Dobândind dascăl iscusit și învățat degrabă a deprins bine toată filosofia. Apoi, a poftit și iubirea de înțelepciune cea duhovnicească și de aceea voia să meargă la Efes, auzind că se află acolo mulțime de bărbați desăvârșiți în faptele cele bune. Ieșind din Antiohia, a împărțit săracilor mai întâi toată moștenirea sa ce o avea de la părinți în Apamia. Apoi, trecând cu vederea toate cele lumești, a ajuns la Efes. Acolo, petrecând lângă un iubitor de Dumnezeu, se povățuia cu faptele bune de la robul lui Dumnezeu Promot, care se afla întru atâta desăvârșire, încât prin ușile încuiate intra în bisericile Domnului, la rugăciunea cea de noapte. D eci, de la ace

  E l s-a născut în Apamea Siriei. El a fost egumenul obștii Achimiților [celor care niciodată nu dorm] din Constantinopol. E l a fost străvăzător cu duhul, vindecător al bolilor și mare făcător de minuni. El a grăit cu îngerii și a călcat cu putere peste toată puterea diavolilor. D upă moartea lui, Sfântul Marcel s-a arătat Sfântului Lucian celui din obștea lui și i-a descoperit că L-a rugat pe Dumnezeu să îl aducă [pe Sfântul Lucian] în Împărăția Cerurilor curând. A cest bărbat dumnezeiesc s-a săvârșit către veșnica viață la anul 486.

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... S teaua a condus pe magi la Cel Ce S-a născut, iar Irod oaste nedreaptă a trimis împotriva pruncilor, gândind să ucidă pe Cel Ce ca un Prunc S-a culcat în iesle. Glasul 6 Plinind rânduiala... Î n Betleem la Împăratul Cel Ce S-a născut, magii de la Răsărit cu daruri au venit, călăuziți fiind prin stea, din Înălțime; dar Irod s-a tulburat și a secerat pe prunci ca pe niște grâu, temându-se că stăpania lui va cădea curând.

  Troparul Sfinților 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod, glasul 1: P entru durerile sfinților, care pentru Tine au pătimit, Milostiv fii, Doamne și vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Celui Ce a sfărâmat... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C u vărsarea sângiurilor au împodobit astăzi Biserica lui Hristos pruncii cei cu totul lăudați, fiind străluciți cu credința. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. B iserica lui Hristos culegând astăzi sângiurile ca pe niște flori bine înflorite, din ramuri de curând odrăslite, se bucură de dânsele cu desfătare și se înfrumusețează. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. F ățiș este înfruntată astăzi nebunia lui Irod de către prunci; că fără de răutate aceștia au înfierat nebunia răutății. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. R oagă pentru toți, Născătoare de Dumnezeu, pe Cel Înt