REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 În piatră, mir și lumânare Cu Biblia cea veche-n mână Se roagă pustnicu-n iertare Spre mântuire de minciună: - Umflată-i gușa celor iude Ce vând pe arginți iar Împăratul, Se adâncesc în vorbe lude Desăvârșindu-și crunt păcatul. Tu iartă-i Doamne, dă-le viață, Putere să gândească neted, Iubirea să le-o dai povață, Alină-le sufletul putred! Adună gloata de nemernici Ce uită azi de-a Ta credință, Schimbă-le soarta în cucernici Ce-și fac toți cruce din căință! În grota adâncită-n stâncă, Sub mucul stins de lumânare, Din rugăciunea lui adâncă, Se schimbă iadul în splendoare.  Autor  Adrian Matei

      Sfântă Prea Curată, Pururea Fecioară, Vino lângă mine, de la Cer coboară, Să-mi aduci, Măicuță, din gradina ta O mireasmă sfântă să mă pot spăla.. Dă-mi o picătură din Potirul Sfânt Varsă-l Maică Bună, varsă-l pe pământ! Să ne adăpăm din iubirea ta, Din Potirul Milei varsă Dragostea.. Adu-mi adierea florilor din Rai Să-mi îmbrace trupul plin de putregai,  Adu-mi haină nouă din gradina ta, Să mă primenesc, să mă poți ierta.. Sabia durerii inima ți-a-mpuns, Când pe Crucea Sfântă chinuia Iisus Și-ai simțit, Măicuță, lacrimi și durere!  Și ai plâns, Măicuță, pân' la Înviere. Iar acum Prea Sfântă, de-acolo, de Sus, Tu le ierti trădarea celor ce L-au pus, Răstignit pe Cruce, pe Iisus al tau Pe Iisus al nostru, Fiu și Dumnezeu!    din vol. de poezii,, Cu Hristos pe drumul Crucii " editura Grafix 2018.   AUTOR : Eliana Popa

          Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi    să merg pe deal cu mama şi cu tata   să simt parfumul fânului cosit   şi să duc apă rece cu găleata.       Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi,   să merg la şcoală, iarna, în opinci,   iar pe măsuţa scundă din  odaie   să n-ai nimic să pui ca să mănânci.       Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi   ca să  învăţ  din nou la lumânare   să mai privesc lumina clară   a cerului cu stelele-n spinare.       Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi   s-ascult cum cântă cucul în pădure   şi să nu simt nimic, de mă rănesc,   în mărăcinii rugului cu mure       Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi   aşa cum o aveam în satul meu natal   căci am plecat după Izvorul Vieţii   şi, dintr-odată, m-am trezit la mal.    Titina Nica Ţene

  Ajută-mă, Doamne să-mprăștii lumina Ce-n taină mi-ai dat-o la Sfântul Botez Doar gândul cel bun să-mi fie tulpina Ce soarbe speranță când eu nu cutez.  Și poartă-mă, Doamne pe brațele tale Când drumul e greu și nu văd ieșirea Trimite un înger să-mi dea din pocale Licoarea ce-aduce în suflet căirea. Întinde mereu un braţ către mine Să uit de necazul ce-mi bate la ușă  Căci viața nu este nămeți de suspine Ci vie-ntrupare din foc și cenușă.  Șoptește-mi prin vântul ce-n goană nebună  Colindă prin lume și teamă nu are Voi ști să-mpletesc iubirea-n cunună Să râd chiar și-atunci când greul apare.  Ajută-mă, Doamne să birui căderea Când ochii mei goi te caută-n toate Chiar dacă nu merit să-mi fii împlinirea  Din marea uitării, Tu veșnic mă scoate. Autor, Lăcrămioara Teodorescu Odobești,  Vrancea - 03.11.2021

Orice har provoacă binele, darul unei liniști inefabile, senin al nopții care se odihnește pe aripile tale. Mi-ai auzit vocea și te- am perceput în tăcere, ca vântul care zguduie ploile torențiale. Ești ca un vânt nou care îmi mângâie părul și se manifestă în galeria universului. Proza ta este haina caldă și caldă care îmi dezvăluie zorii în picături de rouă. Ca aripile de fluture, rugăciunile mele se ridică spre cer, la picioarele Maestrului, unde temerile mele se odihnesc și devin mângâiere. În mâinile tale este siguranța mea, Dumnezeul mâinilor mele, în tine îmi este încredințat sufletul. „O, Doamne al nopților mele cu turnurile sale de veghe și stelele sale atârnate de întuneric, dă-mi sărutul să îngenunchez în fața plantelor tale! Mulțumesc pentru trezirea ochilor mei, pentru a contempla cu mare uimire milele voastre infinite, vă mulțumesc pentru apusurile de soare roșii, apăsări în ulei, pentru stelele pe care le semănați în nopțile voastre. Laude și binecuvântări, pentru reînnoi

Aripile sufletului durerea s-a odihnit în liniștea cerului scriam versuri pe ramuri de noapte aveam aripile întinse către El spre-a înțelege lumina pășeam tăcut printre tainele sufletului rătăcind între pereții de ploaie seara coboram pe crestele munților aveam pașii ascunși între cutele gândurilor tremurau frunze în copacii de lut pășeam către cer visând la eterne iubiri în bătaia desprinderii diminețile le spălam cu roua cerului căutând valul de dor între lacrimi și armonii sub pleoapele umede pe drumul de la moarte la Cruce sorbind din aripi de ceară lumina. Autor, Dr. Viorel Birtu-Pârâianu Constanța - 26.09.2021

    Iubește-ne, Doamne, așa cum ne știi Și ia-ne din inimi durerea Pune măslini înfloriți in locuri pustii Și alina-ne în rugăciune tăcerea Așază lumina în nopțile grele Când geamuri închid lumina spre lume Și pune balsam peste rănile noastre Ce sângerează-n cuvinte ce nu se pot spune Ajută Te rog pe toți cei ce Te cheamă Să nu-ți întorci fața de la sufletul lor Să fii cu-ndurare , Dumnezeule, Doamne Că ni-s anii poveri și rănile dor Silvia Bodea Sălăjan

  „Orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la grăire” (Iacov 1, 19) Dreapta și reaua întrebuințare a limbii „Mulțimea cuvintelor nu scutește de păcătuire” (Pilde 10, 19). Nu este nici un mădular al trupului prin care diavolul să poată așa de lesne a ne amăgi și a ne pierde, ca printr-o limbă neînfrânată și printr-o gură nepăzită. Prin ele săvârșim greșeli nenumărate și fărădelegi grele, iar cât de ușor poate cineva păcătui cu limba ne arată înțeleptul Sirah prin cuvintele: „Mulți sunt cei ce au căzut de sabie, dar mai mulți au pierit prin limba lor” (Sirah 28, 19). C ât de grea însă este această cădere, arată același înțelept, în alt loc, prin cuvintele: „Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii” (Sirah 20, 19). El voiește să zică prin aceasta că este mai bine a cădea jos de pe un loc înalt și a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care să arunce sufletul nostru în pierzare. S irah, însă, nu numai că vorbește despre cădere, dar ne și îndeamnă cu toată

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  S fîntul și marele Teodor a pătimit pentru Hristos în cetatea Eracliei, unde era voievod păgînul împărat Lichinie. Vremea sfîrșitului său a fost în opt zile ale lunii februarie, iar în această lună și zi se cinstește aducerea cinstitelor lui moaște din cetatea Eracliei în Evhaita, patria lui. Pentru că așa a poruncit el slugii sale, care privea la pătimirea sa și căreia i-a zis: "Trupul meu să-l pui în Evhaita, în stăpînirea strămoșilor lui". Deci, cel ce va voi să știe toate cele despre acest sfînt, să citească pătimirea lui, care este scrisă pe larg la ziua de opt februarie. Iar noi să pomenim aici minunea care s-a făcut de icoana lui și pentru care Sfîntul Anastasie Sinaitul și Sfîntul Ioan Damaschin ne încredințează. Acea minune a fost astfel: D eparte de cetatea Damascului, ca la patru mii de pași, era un loc care se numea Carsat, unde era biserica marelui Sfînt Mucenic Teodor Stratilat. Locul acela l-au luat turcii în stăpînirea lor și au început a locui acolo. Mulți

L uați aminte, o, oamenilor și îngerilor - C um Talaleu în ceasul morții L ui Dumnezeu înalță rugă: „ O, Doamne Făcătorule al lumii, A Ta este mila și a Ta răzbunarea! Ț ie mă rog: lungește-mi zilele, C a pe Tine prin ale mele chinuri să Te mărturisesc. C u adevărat prea puțin am chinuit eu păcătosul P entru Sfânt Numele Tău. P rea puțin ca Împărăției Cerurilor S ă mă învrednicesc. C umplite pe Golgota au fost chinurile Tale, C umplite suferințele Tale, Cel Nevinovat! D ar păcătoșilor se cuvine ca ele M ai amare să le fie. A stfel prin chinuri amare ei se curățesc Ș i Împărăției Cerurilor un pic mai mult se învrednicesc. " A minunatului Talaleu rugă D omnul o împlinește. S cumpă este ochilor Lui ruga sfântului; D omnul lui Talaleu îi îngăduie S uferință din belșug. P ână la sfârșit Talaleu î ndură toate cu bucurie și mulțumire, M ergând din suferință în suferință C a din sărbătoare în sărbătoare. A stfel proslăvește Sfântul A Ortodoxiei putere.  

  10 Atunci am luat toiagul Meu "Îndurare" și l-am frânt, ca să stric legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11 El a fost stricat în acea zi, iar neguțătorii de oi, care luau seama la Mine au înțeles că acesta a fost cuvântul Domnului. 12 Și le-am zis: "Dacă socotiți cu cale, dați-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiți. Și Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginți. 13 Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului prețul acela scump cu care Eu am fost prețuit de ei". Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.

  A totputernice Doamne, miluiește și mântuiește, Ț ine această mică flăcăruie de viață. A semenea luminii unei candele E ste viața acestui copil, I ar vânturile lumii cumplite sunt, C hiar și pentru strălucitoarele stele. U n foc mic se păstrează sub cenușă, I ar sub mâna Ta, sufletul omului. O Doamne, mântuiește-ne, miluiește-ne și ne ușurează T recerea prin această viață. A șa s-a rugat și Prorocul David, D eși el era torță strălucitoare. P ăzește sufletul și cugetul copiilor D e toată întinarea cea rea a păcatului. S ufletul lor ușor ar pieri D acă Tu Doamne, nu l-ai apăra ca un Puternic. O Stăpâne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi și acum, Ț ine această mică flăcăruie în viață! P entru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon, C el care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit.

  S fîntul Ignatie de Dumnezeu purtătorul sau Teoforul, fiind dus în Roma, din porunca împăratului Traian (98-117), precum se scrie în viața lui, și de fiare fiind mîncat pentru Hristos, au rămas oarecare oase ale lui, care credincioșii, cei ce erau atunci acolo, mai întîi le-au pus cu cinste în Roma, la un loc însemnat; apoi, în vremea împărăției aceluiași Traian, le-au adus în Antiohia, spre apărarea cetății, spre tămăduirea bolnavilor, spre veselia a toată turma lui, și spre slava lui Hristos Dumnezeu, pentru Care a pătimit cu osîrdie. Despre care, cel ce va voi ca să știe toate, să caute în viața lui, în 20 de zile ale lunii decembrie.

  E l a fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodiu, și unul dintre cei cinci companioni care s-au nevoit cu râvnă întru luminarea slavilor de sud cu lumina credinței. Cei Cinci au fost împreună-lucrători cu Sfinții Chiril și Metodie, apostolii slavilor. S fântul Naum a călătorit la Roma, unde s-a făcut vestit prin puterea lui de minuni făcătoare precum și prin marea sa învățătură și erudiție. El stăpânea desăvârșit limbile multor neamuri. D upă întoarcerea de la Roma, el s-a sălășluit cu ceilalți patru frați ai lui întru apostolie la țărmul Lacului Ohrida, fiind sprijinit în aceasta de Țarul Boris Mihail. P e când Sfântul Clement se nevoia ca episcop al Ohridei, Sfântul Naum a întemeiat o mânăstire pe țărmul sudic al Lacului. Mănăsirea împodobește și astăzi țărmul, tot așa cum numele Sfântului Naum împodobește istoria creștinătății slave, făcându-se liman celor bolnavi și prigoniți de-a lungul veacurilor. La mânăstirea Sfântului Naum s-au strâns monahi din toată peninsula Balcanilor

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... C a un Luceafăr a strălucit cinstita pătimire a mucenicilor, care mai înainte ne-a arătat, în chip luminat, pe Cel Născut în peșteră; pe Care Fecioara L-a născut fără de sămânță.

  Î ți mulțumim, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai dăruit pe părintele nostru Antonie de la Iezerul, ca să ne fie ajutător și mijlocitor în nevoințele noastre. Dacă nu am avea pe sfinții tăi rugători, ce ne-am face noi? Sfinte Părinte Antonie, toată viața ai închinat-o iubirii de Dumnezeu. Coboară o picătură de iubire și pentru noi. Suntem răi și cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea noastră, alergând și la sprijinul tău. Roagă-te, Sfinte Părinte Noule Antonie și pentru noi, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea lumii către Hristos. Amin.

  Glasul 8 Î ntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Teodora, duhul tău.

"Viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre si prin gandurile noastre. Cat suntem inca in viata aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun, corectam capitole din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite! Dar,atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe cartea vietii noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul mortii si ziua judecatii". (Sfantul Isaac Sirul)