REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Ai grijă copile pe unde te umbli și urma pe unde ți-o vei lasa, Ai grijă, oamenii toți, pe unde vei trece, de ei să te bucuri, să-i poți bucura! Să poți să le vindeci răni din care picură lacrimi, Să poți să le iei poveri duse cu chin  Și-n toate, să fii și bocet și râset,  Oricând, copile, să poți să le fii și drept și hain! Să faci jurăminte  numai cu tine, să poți să iubești crudul destin,  Din viață să iei aduceri aminte, capul de șarpe să-l rupi, Stârpind în juru-ți, amarul venin! Să iei pasărea-n zbor și calul în fugă, căței să hrănești pe maluri de șanț Să poți să iubești femei neînrobite, să nu pui nici câine, nici om,  vreodată în lanț! Ai grijă copile să stai la masă oricând, cu oricine, bucate să-mparți și celor săraci  Și vinul copile, să-l bei, a bea când îți vine, din cupe sfințite, doar din cristal! Să lași în urmă-ți un pom sădit într-o pădure,  O casă să faci pe pământ roditor, nu pe mal, Un copil să lași pe pământ mai bun decat tine, Să înoți în amunte, când toți se

                 În oastea sfinților care slujesc în slavă, Cu Crucea-n loc de lance, drept credință, Izvorâtor de mir și dulce avă, Dumitre, caută spre-a noastră neputință! Ne cerne-n suflet o fărâmă de iubire Și risipește frica întru moarte,  Ca în lumina spre dumnezeire Să ducem crucea vieții mai departe. Și păstorește - ne ca și un tată, Pe noi, oile tale pierdute, Pornește - n căutarea noastră - ndată, Căci spaima vremilor ne vrea vândute. Tot rătăcim prin mii de semne, Nu-i nimeni lângă noi și - a noastră soartă, E greu, e moarte, e război, pesemne, Dumitre, apară-ne și ne iartă! Ca-ntorși către smerenie și pocăință, La racla ta să - ngenunchem, părinte, Ne schimbă lacrima în biruință Și slăbiciunea fă - o rugăminte! Ca astfel, luminoși întru ființă, Să fim noi înșine păstori întru virtute, Din mirul dragostei pentru credință Să ungem și - alte suflete pierdute.                                                         Carmen Ifrim - Săsărman

  NELU, PETRU ȘI MIHAI Au deschis cârciumă în Rai Hai! Hai! Vinu e dulce Cine îl bea în rai se duce   Hai! Hai! Vinu e acru Cine îl bea nu îmbracă sacul Unii mor de vreun COVID Alții înghețați de frig  Însă toți dacă am bea vin N am mai avea cimitir Nici boli grele Nici belele Nici măcar zile mai rele   De la Daci noi știm, că vinul Înlocuia cimitirul Și Romanii când veneau, In vino veritas" strigau  Vinu nostru e leac sfat Dat de Domul pe pământ L-au băut și domnitorii Și cei de la talpa țării, Mai cu vin Mai cu rachiu  Așa am ajuns să scriu   Să te lecui de covid Și să nu îngheți de frig Fiindcă vinu te încălzește Și inima î-țî veselește Tot în vin se curățește...      De Caranda Daniel Buzău 22.10.2021