REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 3 Și pentru aceasta v'am scris eu vouă b , ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră, a tuturor. 4 Că din multă supărare și cu strângere de inimă v'am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care cu prisosință o am către voi. 5 Iar dacă m'a întristat cineva c , nu pe mine m'a întristat, ci într'o oarecare măsură - ca să nu spun mai mult - pe voi toți. 6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa ce i s'a dat de către cei mai mulți, 7 așa încât voi, dimpotrivă, mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, pentru ca un astfel de om să nu fie copleșit de prea multă întristare. 8 De aceea vă rog să-i dovediți

Prochimen, glasul 1 (Psalm 32: 21, 18) F ie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine. Stih: Ochii Domnului sunt spre cei ce se tem de El, ca să izbăvească din moarte sufletele lor. 9 Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe niște osândiți la moarte; fiindcă priveliște f lumii ne-am făcut, și îngerilor, și oamenilor. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înțelepți întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteți ținuți în slavă, dar noi în necinste! 11 Noi până'n ceasul de acum flămânzim și însetăm, suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim 12 și ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm; prigoniți fiind, răbdăm; 13 defăimați fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân'acum. 14 Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe niște copii ai mei iubiți. 15 Că de-ați avea zeci de mii de învățători g în Hristos, totuș

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 30 Dar vă rog, fraților, pentru Domnul nostru Iisus Hristos și pentru iubirea Duhului, ca împreună cu mine să vă luptați în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, 31 ca să scap de necredincioșii din Iudeea și ca slujirea mea la Ierusalim să fie bineprimită de către sfinți, 32 așa ca prin voia lui Dumnezeu să vin la voi cu bucurie și'n mijlocul vostru să-mi iau oarecare odihnă i . 33 Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toți. Amin! A liluia, al Tuturor Sfinților, glasul al 4-lea (Psalm 33: 16, 18) Stih 1: Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit și din toate necaz

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 12 Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că ne-am purtat în lume, și mai ales între voi, întru sfințenia și curăția care vin de la Dumnezeu, nu întru înțelepciune pământească c , ci întru harul lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiți și înțelegeți; și nădăjduiesc că ne veți înțelege pe de-a'ntregul, 14 după cum în parte ne-ați și înțeles, anume că noi suntem lauda voastră, așa cum și voi veți fi lauda noastră d în ziua Domnului nostru Iisus. 15 Cu această încredințare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveți un al doilea har e , 16 și pe la voi să trec în Macedonia, și din Macedonia să vin iarăși la voi, și de voi să fiu însoțit în Iudeea. 17 Așadar, dacă aceasta am plănuit, pur

Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vrerea lui Dumnezeu, și Timotei, fratele, Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toți frații care sunt în Ahaia: 2 Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Iisus Hristos! 3 Binecuvântat este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea, 4 Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află'n tot necazul să-i putem și noi mângâia prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. 5 Că după cum prisosesc întru noi patimile lui Hristos, tot așa prisosește și mângâierea noastră prin Hristos. 6 Și dacă noi suferim necaz, aceasta-i pentru mângâierea și mântuirea voastră; iar dacă suntem mângâiați, aceasta-i pentru a

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 5 Dar la voi am să vin când voi trece prin Macedonia, că prin Macedonia trec. 6 Poate că la voi mă voi opri mai mult, sau chiar voi și ierna, ca să mă petreceți oriunde mă voi duce. 7 Că nu vreau să vă văd acum doar în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă Domnul va îngădui. 8 Voi rămâne însă în Efes până la sărbătoarea Cincizecimii, 9 că ușă mare mi s'a deschis și rodnică, și sunt mulți potrivnici. 10 Iar de va veni Timotei, vedeți să fie la voi fără teamă; că lucrul Domnului îl lucrează ca și mine. 11 Nimeni deci să nu-l disprețuiască b ; ci să-l petreceți cu pace, ca să vină la mine; că-l aștept cu frații. 12 Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu frații; totuși nu i-a fost voia să vină acum, dar va veni cân

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 29 Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morți f ? Dacă morții nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei? 30 Și noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia'n tot ceasul? 31 Eu mor în fiecare zi!; v'o jur, fraților, pe lauda'ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru! 32 Dacă'n planul omenesc m'am luptat eu cu fiarele'n Efes g , care-mi e folosul? Dacă morții nu învie, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!... 33 Nu vă lăsați înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune h “. 34 Treziți-vă cum se cuvine și nu păcătuiți. Căci unii n'au cunoștință de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră. 35 Dar va zice careva: Cum învie morții? și cu ce trup vin i ? 36 Nebun ce ești! Ceea ce semeni tu nu capătă viață dacă nu moare. 37 Și

Prochimen, glasul al 2-lea (Psalm 23: 10, 3-4) D omnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei. Stih: Cine se va sui în muntele Domnului? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima. 17 Domnul însă este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toți, cei ce cu fața descoperită privim ca'n oglindă slava Domnului, întru aceeași icoană ne schimbăm din slavă'n slavă, ca de la Duhul Domnului d . 6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața e lui Hristos Iisus. 7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f , pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aș

9 Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu a suntem; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 10 Potrivit harului lui Dumnezeu ce mi s'a dat, eu ca un iscusit meșter-ziditor b am pus temelia; un altul însă zidește pe ea. Dar fiecare să ia seama la felul cum zidește; 11 că o altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus Hristos. 12 Iar dacă pe această temelie zidește cineva cu aur, cu argint, cu pietre scumpe, cu lemn, cu fân, cu paie c , 13 lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi Ziua d ; fiindcă el în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri e cum anume e lucrul fiecăruia. 14 Dacă lucrul pe care cineva l-a zidit deasupra rămâne, acela plată va primi; 15 dacă lucrul cuiva va fi ars, păgubit va fi; el însă se va mântui, dar așa ca prin foc f . 16 Nu știți oare că voi sunteți templul g lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește'ntru voi? 17 De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 115: 6, 3) C instită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? 9 Prin credință a locuit el vremelnic în ținutul făgăduinței ca'ntr'un ținut străin, trăind în corturi cu Isaac și cu Iacob, cei împreună-moștenitori ai aceleiași făgăduințe; 10 fiindcă el aștepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor și ziditor f este Dumnezeu. 13 Întru credință murit-au toți aceștia, fără să fi primit roadele făgăduințelor, dar de departe văzându-le și îmbrățișându-le g , și mărturisind că străini sunt ei și călători pe pământ. 14 Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-și caută patrie; 15 și dacă s'ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, ar fi avut vreme să se'ntoarcă; 16 dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se rușinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate. 22 Dimpotrivă, voi v'ați apropiat de muntele Sion

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 26 Așadar, fraților, ce trebuie făcut?: Când vă adunați împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învățătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă. 27 Dacă se grăiește într'o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei și să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească; 28 iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă'n Biserică și să-și grăiască numai lui și lui Dumnezeu. 29 Profeții să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece l . 30 Iar dacă altuia care șade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă. 31 Fiindcă toți puteți profetiza, unul câte unul, așa ca toți să învețe și toți să se mângâie. 32 Și duhurile profeților li se supun profeților, 33 pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, c

 

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 4 Iubirea rabdă'ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufește, nu se îngâmfă; 5 ea nu se poartă cu necuviință, nu-și caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ține'n seamă răul, 6 nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; 7 pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduiește, pe toate le rabdă; 8 iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profețiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea știința: pieri-va. 9 Că'n parte cunoaștem și'n parte profețim. 10 Dar când va veni ceea ce-i desăvârșit, atunci ceea ce-i în parte se va desființa. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desființat pe cele ale copilului. 12 Căci acum vedem p

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 27: 12, 1) M ântuiește poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Stih: Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, nu mă trece cu vederea. 18 Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19 Că scris este: Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde. 20 Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înțelepciunea lumii acesteia? 21 Că de vreme ce prin înțelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru'nțelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii. 22 Și'n timp ce Iudeii cer semne și Elinii caută înțelepciune, 23 noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; 24 dar pentru cei chemați, și Iudei și Elini: Hristos-Puterea-l

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 31 Că dacă ne-am judeca noi înșine, nu am mai fi judecați; 32 dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea. 33 De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. 34 Iar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați spre osândă. Cât despre celelalte, le voi rândui când voi veni. 1 Iar în ceea ce privește darurile duhovnicești, nu vreau, fraților, ca voi să fiți în necunoștință. 2 Voi știți că la vremea când erați păgâni vă duceați la idolii cei necuvântători ca și cum ați fi fost niște apucați a . 3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni grăind în Duhul lui Dumnezeu nu zice: Anatema fie Iisus!, și nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât întru Duhul Sfânt. 4 Sunt felurimi de daruri du

10 Vă rog, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să fiți într'o vorbă și'n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiți cu totul uniți în același gând și'n aceeași dreaptă judecată; 11 fiindcă despre voi, frații mei, prin oameni de-ai Hloiei d mi s'a făcut cunoscut că la voi sunt certuri. 12 Și ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo e !, sau: Eu, al lui Chefa f !, sau: Eu, al lui Hristos! 13 Împărțitu-S'a oare Hristos? Nu cumva Pavel s'a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel ați fost botezați? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n'am botezat, decât pe Crispus și pe Gaiu, 15 ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu... 16 - ba nu!, g am botezat și casa h lui Ștefanas -; încolo, nu știu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Căci Hristos nu m'a trimis să botez, ci să binevestesc, nu întru'nțelepciunea vorbirii i , ca nu cumva crucea lui Hristos

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 1 Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. 2 Ca atare, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotrivește. Iar cei ce se împotrivesc își vor atrage osândă. 3 Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b . Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire?: Fă binele și vei avea laudă de la ea; 4 căci ea ție îți este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 8 - pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat, 9 și pentru că nu bărbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru bărbat e -. 10 De aceea femeia este datoare să aibă văl f pe capul său, de dragul îngerilor g . 11 Totuși, întru Domnul nici femeia fără bărbat și nici bărbatul fără femeie, 12 fiindcă așa cum femeia este din bărbat, tot astfel și bărbatul este prin femeie; și toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecați voi înșivă: E cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14 Oare nu însăși firea vă învață că pentru bărbat e rușinos dacă-și poartă părul lung, 15 în timp ce dacă femeia-și poartă părul lung e spre slava ei? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. 16 Iar dacă i se pare cuiva că pentru a

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 5 Dar cei mai mulți din ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie e . 6 Și aceste pilde f pentru noi s'au făcut, ca să nu poftim la cele rele, așa cum au poftit aceia. 7 Nici închinători la idoli să nu vă faceți, ca unii din ei; precum este scris: A șezut poporul să mănânce și să bea și s'au sculat să joace; 8 nici să nu ne desfrânăm, așa cum s'au desfrânat unii din ei și'ntr'o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii; 9 nici să-L ispitim pe Domnul, așa cum L-au ispitit unii din ei și au pierit de șerpi; 10 nici să cârtiți, așa cum au cârtit unii din ei, și nimiciți au fost de către Nimicitor g . 11 Și toate acestea li s'au întâmplat lor ca pilde și au fost scrise spre povățuirea noastră, a celor care-am ajuns sfârșiturile veacurilor h . 12 Prin

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 13 Oare nu știți că cei ce săvârșesc cele sfinte mănâncă de la templu? că cei care-i slujesc altarului, de la altar au parte? 14 În același chip și Domnul le-a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca din Evanghelie să trăiască. 15 Eu însă de nimic din acestea nu m'am folosit și n'am scris acestea pentru ca și cu mine să se facă așa. Că pentru mine mai bine-i să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda. 16 Că dacă eu binevestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra mea stă trebuința e . Că vai mie dacă nu voi binevesti! 17 Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am doar o sarcină ce mi s'a încredințat. 18 Atunci, care este plata mea? Aceea că, binevestind Evanghelia, o vestesc fără plată, fără să mă folosesc de pute