Pomenirea Sfântului Cuvios Martinian

 

Slăvita și minunata viață a Cuviosului Martinian merită să fie citită în întregime. Căci ce n-a suferit el numai și numai pentru a împlini cuvântul lui Hristos!
La vârsta de optsprezece ani Martinian s-a retras într-un munte din Capadocia numit „Locul Arcăi," unde a trăit timp de douăzeci și cinci de ani în postiri, privegheri, rugăciune și nevoințe, luptând cu multe ispite.
Când o femeie a venit cu viclenie și l-a ispitit, văzând el că stă în primejdie de a săvârși păcatul, a sărit cu picioarele goale în foc până când patima o a biruit.
Când noi ispitiri au venit asupra lui, Martinian a fugit pe mare și s-a așezat pe o stâncă din mijlocul ei și acolo a trăit o vreme. Dar și acolo, în urma unui naufragiu, o femeie s-a rugat de el să o scape, ceea ce Sfântul a și făcut, dar s-a aruncat el imediat după aceea în mare spre a fugi până la capăt de ispită.
Un delfin însă l-a prins pe spinarea lui, salvându-l de la înec și prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, l-a dus la mal.
Martinian a luat atunci hotărârea în inima lui ca niciodată să nu se mai țină în același loc, ci pururi, până la moartea lui, din loc în loc să pribegească. În doi ani, Sfântul Martinian a călătorit prin una sută și șaizeci și patru de cetăți, îndreptând și sfătuind oamenii. La sfârșit a ajuns la Atena, unde a murit în anul 422 după Hristos.