REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  . S fântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Ilias, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu. P rovenind dintr-o familie de răzeși, care se numea Moțoc, din Borcești, sat dispărut situat lângă Târgu-Neamț, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590. Numele său de botez a fost Vasile. D in tinerețe și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și limbile slavonă și greacă. Pe aceeași vatră, Vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit în 1602 Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală. T ânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povățuitor, a fost numit egumen al mănăstirii. Cu multă osârdie, cuviosul Varlaam s-a adâncit în tainele cărților, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scărarul (1618). Apoi, pentru strădaniile și virtuțile sale el a fost cinstit

  Glasul al 2-lea D e dragostea lui Hristos fiind aprins, Sfinte Ierarhe Ioane, mintea înălțându-ți în lumina Preasfintei Treimi, ai dobândit lucrarea faptelor bune și smerita cugetare. Luminat fiind de Duhul Sfânt, păstor înțelept și nevoitor, roagă-te Împăratului Slavei să ne dăruiască pace și mare milă!

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă

  ​ Glasul al 4-lea U cenic preaales al Sfinților Mitropoliți Varlaam și Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost, Ierarh Sfânt și minunat, Episcop al Hușilor și Arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credință, ai păstorit turma lui Hristos și, în sfințenie viețuind, ai binecuvântat sfintele mănăstiri Râșca și Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

  Î ntre sfinții primelor veacuri creștine se află și mulți ierarhi, vrednici conducători spirituali ai credincioșilor și, totodată, pilde pentru ei de curăție a vieții. Însă nu toți ierarhii cu viață îmbunătățită ai acelor vremuri au rămas cunoscuți până astăzi. Așa este cazul, la români, cu Ioan de la Râșca - numit de către mitropolitul Dosoftei „Arhiepiscopul cel sfânt și minunat” 1 . Nici unul din documentele grăitoare, din vremea arhipăstoriei sale, nu a ajuns până la noi, pierzându-se din pricina vitregiei vremurilor. Icoana vieții lui sfinte și minunate însă s-a păstrat în inima și în sufletele credincioșilor 2 . „Frumoasa mănăstire Râșca” 3 a fost o adevărată grădină în care au crescut și s-au format bărbați însemnați în viața Bisericii Ortodoxe Române din Moldova 4 . Î n acest locaș al lui Dumnezeu, cu sobor de oameni înțelepți și cu mare rîvnă de cele sfinte, a poposit din plaiurile Fălticenilor de atunci - după 1560 - un tinerel ager la minte și cu multă dragoste pentru

  a. Viața A cest ierarh sfânt al Bisericii Ortodoxe Române era de loc din ținutul Sucevei. Părinții săi se numeau Gheorghe și Anastasia. El a intrat în obștea Mănăstirii Râșca, ajungând mai târziu egumen la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Cetatea Neamțului și la Mănăstirea Secu. Între anii 1667–1674 a fost episcop de Huși; apoi episcop de Roman, până în anul 1685, când trece la cele veșnice, fiind înmormântat lângă biserica Mănăstirii Secu. Viața sa, atât de sfântă, ne rămâne în mare parte necunoscută, fiind ascunsă în Hristos. Cel dintâi care l-a făcut cunoscut și l-a cinstit ca sfânt a fost Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei. b. Fapte și cuvinte de învățătură 1. Cuviosul Ioan de la Râșca, „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”, cum l-a numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tinerețe la viața călugărească, având ca dascăl și povățuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen și duhovnic. De la el a învățat cunoștința cărții, iar de la cuvioșii d

Zis-a maică Theodora: siliţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, că precum pomii, de nu vor lua ierni şi ploi, nu pot a face roadă, aşa şi nouă veacul acesta iarna ne este şi împărăţiei cerurilor nu vom putea să ne facem părtaşi, fără numai prin multe necazuri şi ispite!

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi

  25 Iar pe când Ioan își împlinea călătoria h , zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor! 26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri i . 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au suit din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii Lui către popor. 32 Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților, 33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iis

  25 Iar pe când Ioan își împlinea călătoria h , zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor! 26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri i . 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au suit din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii Lui către popor. 32 Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților, 33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iis

  Glasul 5 M ărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică.

  Glasul 2 P omenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.

  S fîntul Ioan, Înaintemergătorul Mîntuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pămînt, zicînd: Vine Cel mai tare decît mine, în urma mea... Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum s-a arătat în lume Mesia cel așteptat. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod. D eci, aceasta s-a început astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odraslă rea a rădăcinii celei rele, care a stăpînit în Galileea, a luat mai întîi de soție pe fiica lui, Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astf