REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

14 Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. 15 Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. 16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 17 Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. 19 Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. 8 Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același. 9 Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. 10 Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. 11 Într-adevăr, trupurile dobitoacelor - al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor - sunt arse afară din tabără. 12 Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Deci dar să ieșim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. 14 Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Așadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui. 16 I

  9 Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât ca să fure și să junghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă. 11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. 12 Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi. 16 Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.

  Glasul 1 P e cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu Razele Dumnezeieștilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înțelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu; pe Marele Vasile și pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toți cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceștia pururea se roagă Treimii pentru noi. Glasul 4 C a cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii și lumii învățători, rugați-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă.

  „Eu sunt păstorul cel bun și… am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc ” (Ioan 10, 14, 16) Tot creștinul, și mai ales propovăduitorul, trebuie să fie osârdnic întru învățarea celor rătăciți C ând păcătoșii, chiar după toate sfătuirile noastre, rămân tot în păcatele lor, totuși, noi nu trebuie a înceta să-i sfătuim în continuare. Fântânile curg și când nimeni nu scoate apă; izvoarele forfotesc și când nimeni nu ia apă din ele; pâraiele curg și când nimeni nu însetează. Așadar, și învățătorul trebuie să-și facă datoria sa cum se cuvine, chiar dacă nimeni nu l-ar asculta. D umnezeu, Cel plin de dragoste, a dat lege ca noi, cei ce suntem puși a propovădui cuvântul cel ceresc, să facem tot ce ne stă în putere și să nu tăcem niciodată, chiar dacă ne ascultă cineva sau nu. C ând Ieremia pregătea pe iudei și le spunea nenorocirea ce avea să vină, el era batjocorit de ascultătorii săi și în toate zilele era luat în râs de dânșii. El se hotărâse să la

O postirea și credința lui Vasile! O înalta teologhisire a lui Grigorie! O dumnezeiască milostivire a lui Ioan! A ceștia trei guri de aur sunt, D in care picură miere. T oți trei, lucrătorii unei singure lucrări; F iecare în parte, un înger în trup; E i trei împreună una sunt, P recum Dumnezeu este Unul. N ici unul nu este mai întâi, S au mai pe urmă. Î n veșnicie ei sunt într-un gând, C hemând pe unul, T oți trei îți vin în ajutor, C ântându-l pe unul, T oți trei aud, S lăvindu-l pe unul, T oți trei împreună se bucură. C ei trei sfinți bărbați una sunt; T rei Ierarhi și o singură lucrare; T rei nume și o singură slavă; C ăci celor trei împreună Hristos L e este Cap.  

  F iecare dintre acești trei mari Sfinți are propria sa zi de sărbătoare în Biserică: Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie. A ceastă sărbătorire a tuturor trei la un loc în ziua de 30 ianuarie a fost însă instituită în veacul al unsprezecelea, în timpul împărăției lui Alexie Comnenul, când se ivise și o neînțelegere în popor. C ăci erau unii care socoteau că dintre cei trei, Sfântul Vasile este cel mai mare sfânt datorită curajului și curăției sale, și aceștia se numeau vasilieni. Alții îl cinsteau numai pe Sfântul Grigorie Teologul, datorită adâncimii și sfințeniei teologhisirii sale – aceștia își spuneau gregorieni. Iar alții îl cinsteau numai pe Sfântul Ioan Gură de Aur datorită elocinței și limpezimii cu care explica Sfânta Scriptură către popor - aceștia erau ioaniții. D ar această ceartă s-a curmat prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și spre mai marea slavă a Sfintei Sale

 Un creştin cu viaţă curată şi mare evlavie, la un moment dat, peste ani, se îmbolnăvi grav. Când se afla pe patul de moarte, răbdând nişte grele dureri trupeşti, deodată chipul său se lumină şi începu a izvora o mare bucurie. Cei din jurul său, văzând această schimbare bruscă şi de neînţeles, îl întrebară care este cauza. Creştinul cel bolnav le-a răspuns, zicând: - Am citit odată că Socrate se bucura fiind pe patul de moarte, pentru că spera că în lumea cealaltă va avea ocazie să vadă pe Homer, Hesiod şi ceilalţi bărbaţi filosofi ai lumii. Cu cât mai mult am eu să mă bucur că, în sfârşit, Îl voi vedea pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi lăcaşul Său din ceruri, dimpreună cu Maica Domnului şi cu soborul tuturor sfinţilor.

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a

  33 Și au venit în Capernaum. Și fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? 34 Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. 35 Și șezând jos, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. 36 Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: 37 Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din acești copii pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 38 Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu merge după noi. 39 Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. 40 Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteți ai

  24 Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini - închipuirea celei adevărate - ci chiar în cer, ca să Se înfățișeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu; 25 Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuși jertfă de mai multe ori - ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an. 26 Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ștergerea păcatului, prin jertfa Sa. 27 Și precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata, 28 Tot așa și Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruință Îl așteaptă spre mântuire.

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... D e la Răsărit astăzi te-ai înălțat și toată făptura ai luminat-o cu învățăturile Mirelui, Celui Împodobit de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Sfințite Mucenice Ignatie.

  Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ndreptând către fapta cea bună viața mea, luminează-mă cu lumina harului, care locuiește întru tine, purtătorule de Dumnezeu, Sfințite Mucenice Ignatie; și tulburarea patimilor, cu rugăciunile tale, o risipește. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A rătatu-te-ai ca un pământ roditor, care rodește însutit sămânța lui Hristos; a Celui Ce adapă sufletele cu ploaia Duhului, purtătorule de Dumnezeu

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Tat

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  M oartea cea amară a lui Hristos a tocit boldul morții Ș i pe vecie a curmat spaima omului de moarte. M ulțimea sfinților morții lui Hristos i-au urmat F ără teamă, fără plângere și fără strigăte. C i cu bucurie ei la moarte grăbeau C ăci înaintea ei vedeau fețe de îngeri și Raiul. S fântul Ignatie la Roma a călătorit, I ar pe drum se ruga Dumnezeului Celui Viu P recum fiul se roagă de părinții săi C a fiarele cu adevărat să-l sfâșie, S ă nu-l cruțe. D e aceea Dumnezeu ruga I-a îndeplinit-o Ș i iată că deși sfâșiat S fântul rămâne viu, viu cu adevărat; p ână în ziua de azi el este înaintea Mesei celei Cerești P âinea cea dulce în chinuirile pentru Hristos coaptă. S fântul Ignatie, viteazul Teofor, T uturor chinuiților de-a lungul veacurilor vitejie le aduce. S unt două suferințe, nu pot fi decât două: O ri pentru păcat, ori pentru dreptate. S uferința din păcat este fără nădejde, D ar suferința pentru dreptate este bucurie f ără nici umbră de durere. C a lumina