REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

E l s-a născut în Corint, din părinții Ioan și Eudoxia. Tatăl lui, Ioan, a fost presbiter, rudenie a lui Petru, episcopul Corintului. D in frageda lui tinerețe, Chiriac a fost hirotesit citeț al bisericii catedralei, de către episcop. Citind Sfintele Scripturi, Chiriac se minuna de Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Care îi prea slăvește pe robii Lui adevărați și Care rânduiește mântuirea neamului omenesc. L a vârsta de optsprezece ani, dragostea fierbinte pentru Dumnezeu l-a purtat pe tânărul Chiriac la Ierusalim. Acolo el a intrat în mânăstirea lui Eustorghie, bărbat dumnezeiesc, care l-a instruit întru îngereasca viețuire. D upă aceea, el a mers și l-a cercetat pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare povățuitor de suflete. Acesta l-a îmbrăcat în schima monahală și l-a trimis la Sfântul Gherasim de la Iordan, unde Sfântul Chiriac a petrecut timp de nouă ani. D upă fericita adormire a Avvei Gherasim, el s-a reîntors la Mânăstirea Sfântului Eftimie, unde a rămas l

  6 Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina" - El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu, pe fața lui Hristos. 7 Și avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârșitoare este a lui Dumnezeu și nu de la noi, 8 În toate pătimind necaz, dar nefiind striviți; lipsiți fiind, dar nu deznădăjduiți; 9 Prigoniți fiind, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci pururea noi cei vii suntem dați spre moarte pentru Iisus, ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața. 13 Dar având același duh al credinței, - după cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am și grăit", - și noi credem: pentru aceea și grăim, 14 Știind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia și pe noi cu Iisus și ne va înfățiș

  25 Și mulțimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan. 1 Văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, și așezându-se, ucenicii Lui au venit la El. 2 Și deschizându-și gura, îi învăța zicând: 3 Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 5 Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. 6 Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 7 Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. 8 Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 9 Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 10 Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. 11 Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. 12 Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe proorocii

Glasul 4 Pe Întărirea Cea Neclintită... P e nevoitorul dreptei credințe și pe râvnitorul adevărului astăzi toți credincioșii cu cântări și cu laude să-l mărim: pe Sfântul Hariton păstorul și dascălul și luminătorul cel preacuvios al lumii. Căci se roagă Domnului pentru noi toți.  

  Troparul Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Hariton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u arma Crucii cea purtătoare de viață înotând în adâncul mării celei pătimitoare, pe vicleanul Faraon cel înțelegător, cu Dumnezeiasca Putere l-ai înecat, fericite. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Hariton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in pruncie Domnului fiind făgăduit, înaintea divanului păgânesc, fericite, cu Dumnezeiască înțelepciune pe Hristos L-ai propovăduit; și ca Moise ai surpat trufiile celor împotrivă luptători. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. E giptul înșelăciunii păr

Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.  

  C uviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor în cetatea Iconiei, creștin bine credincios și ales întru bunătăți. Acesta în vremea lui Aurelian, rău credinciosul împărat (270-275), s-a arătat Mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos. Când a ieșit acea poruncă fără de Dumnezeu de la împăratul prin toate părțile ca să fie siliți creștinii să jertfească idolilor, iar cei ce nu se vor supune poruncii să fie uciși, atunci Hariton, în Iconia, la un lucru ca acesta strălucea cu bună credință, ca cel mai dintâi dintre creștini; și a fost prins și legat de guvernatorul țării aceleia și adus la judecata păgânilor, unde l-a întrebat pe el judecătorul, zicând: "Pentru ce nu te închini zeilor celor cu nume mare, cărora împăratul și toți supușii își smeresc capetele lor?" Răspuns-a Hariton: "Toți idolii păgânilor sunt diavoli, care, oarecând, pentru mândria lor, au fost surpați din cer în iadul cel mai de jos, căci voiau să se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt. I ar acum

  S fântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos. D ezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului. J udecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. " H ariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. E parhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit. A tunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins de

  1 Pe când mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, și El ședea lângă lacul Ghenizaret, 2 A văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. 3 Și urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în corabie, învăța, din ea, mulțimile. 4 Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți. 5 Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. 6 Și făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. 7 Și au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde, 8 Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. 9 Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți

6 Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. 7 Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. 8 Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, 9 Precum este scris: "Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac". 10 Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare, vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, 11 Ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.  

  „De acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5, 10). Comportarea creștinului către greșelile aproapelui V ă laud, prietenii mei, că nu încuviințați ușurimea minții și lenevirea altora, și prihăniți aceste rele purtări, și mă minunez de această râvnă a voastră; însă doresc ca ea să fie amestecată și măsurată cu blândețe și cu iubirea aproapelui. O râvnă fără băgare de seamă și fără de blândețe nu este râvnă, ci urgie, și sfătuirea fără iubirea aproapelui este o nepriință și amărăciune. D e aceea vă rog, să nu judecați cu asprime greșelile celor de aproape ai voștri! P recum cel ce fără compătimire se atinge de rănile fraților săi, și el de asemenea nu va afla iertare greșelilor sale la alții; tot așa pe de altă parte cel ce judecă cu milă greșelile aproapelui, când el însuși va cădea vreodată, va afla multe mâini, care iarăși îl vor ridica. Z ic aceasta nu cu scopul, de a întări în lenevirea lor pe cei ușori de minte și nepăsători, mai vârtos voiesc eu a spori încă râvna vo

12 Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, 13 Îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. 14 Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. 15 Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați, ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; și fiți mulțumitori. 16 Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Învățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești.  

9 Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât ca să fure și să junghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă. 11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. 12 Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi. 16 Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.  

  D oamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor și a toată milostivirea, Cel minunat întru sfinții Tăi și cărora le asculți rugăciunile, primește cererea noastră pe care Ți-o aducem în ziua prăznuirii prietenului și casnicului Tău, Neagoe Basarab. Tu, Doamne, ai rânduit neamului nostru, în toate timpurile și locurile, unde se preamărește numele Tău, eroi ai credinței și sfinți care ți-au plăcut din neam în neam, între care strălucește și măritul Voievod Neagoe Basarab. Pentru rugăciunile lui, revarsă peste noi toți pacea și liniștea Ta binefăcătoare, ca să biruim fiecare necazurile și ispitele vieții: dregătorilor trimite-le dreaptă înțelepciune, ierarhilor chip sfințeniei, preoților împlinirea misiunii la care au fost chemați, monahilor răbdare și smerenie, iar poporului binecredincios ocrotire și ajutor în vremea necazurilor, ca toți să Te preamărim pe Tine, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, în vecii vecilor. Amin.

Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă Tatălui și Fiulu