REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

13 Privegheați, stați în credință pe picioarele voastre, îmbărbătați-vă, întăriți-vă. 14 Toate ale voastre cu iubire să se facă. 15 Încă ceva, fraților: Voi știți casa lui Ștefanas c , că este pârga Ahaiei și că spre slujirea sfinților s'au rânduit pe ei înșiși; 16 vă rog ca și voi să vă supuneți unora ca aceștia și oricui lucrează și se ostenește împreună cu ei. 17 Mă bucur de venirea lui Ștefanas, a lui Fortunat și a lui Ahaic, pentru că ei au împlinit lipsa voastră, 18 că mi-au odihnit duhul, pe al meu și pe al vostru. Pe unii ca ei, așadar, învățați-vă să-i cunoașteți. 19 Vă îmbrățișează Bisericile Asiei. Vă îmbrățișează mult, în Domnul, Acvila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. 20 Vă îmbrățișează frații toți. Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă. 21 Salutarea, cu mâna mea, a lui Pavel d . 22 Dacă cineva nu-L iubește pe Domnul, să fie anatema e ! Marana tha f ! 23 Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu voi! 24 Dragostea mea e cu voi toți întru Hristos I

  1 E adevărat că și cel dintâi avea rânduieli pentru sfintele slujbe, și altarul pământesc; 2 căci s'a pregătit un cort, primul, în care erau sfeșnicul și masa și pâinile punerii-înainte a ; acesta se numește sfânta. 3 Iar înapoia celei de a doua catapetesme b era un cort numit sfânta-sfintelor, 4 având altarul de aur al tămâierii și chivotul legământului c , peste tot ferecat cu aur. În chivot era urna de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron, cel ce odrăslise, și tablele Legii. 5 Deasupra chivotului erau Heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării d - dar despre acestea nu putem vorbi acum cu de-amănuntul. 6 Astfel fiind întocmite lucrurile, preoții intrau întotdeauna în primul cort, săvârșind sfintele slujbe; 7 în cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care-l aducea pentru sine însuși și pentru păcatele cele din neștiință ale poporului.

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 12 pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlinește lipsurile sfinților, ci prisosește și prin multe mulțumiri către Dumnezeu: 13 având ei în față dovada acestei slujiri, prin ea Îl vor slăvi pe Dumnezeu pentru supunerea voastră întru mărturisirea Evangheliei lui Hristos și pentru dărnicia prin care cu ei și cu toți vă faceți părtași; 14 și'n rugăciunea lor pentru voi vă vor dori, de dragul harului lui Dumnezeu care prisosește'n voi. 15 Mulțumire lui Dumnezeu pentru darul Său cel de negrăit! 1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin blândețea a și îngăduința b lui Hristos - eu, cel smerit între voi față către față, dar care'ndrăznește spre voi atunci când nu-i de față c -, 2 mă rog dar ca nu cumva când voi fi de față să îndrăznesc cu încredere

   25 Iar pe când Ioan își împlinea călătoria h , zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor! 26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri i . 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au suit din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii Lui către popor. 32 Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților, 33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Ii

  24 Acum mă bucur de suferințele mele pentru voi, și'n trupul meu împlinesc lipsurile necazurilor lui Hristos pentru trupul Său, adică Biserica, 25 al cărei slujitor am devenit în virtutea iconomiei lui Dumnezeu ce mi-a fost dată pentru voi, aceea de a plini g cuvântul lui Dumnezeu, 26 taina cea din veci ascunsă și din generații, dar acum descoperită sfinților Săi; 27 lor a vrut Dumnezeu să le arate care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei! 28 Pe El Îl vestim noi, pe tot omul sfătuindu-l și pe tot omul învățându-l întru toată înțelepciunea, pentru ca pe tot omul să-l înfățișăm desăvârșit întru Hristos Iisus. 29 Spre aceasta mă și ostenesc, luptându-mă potrivit lucrării Lui, care'n mine se săvârșește cu putere. 1 Căci vreau să știți cât de mare e lupta mea pentru voi și pentru cei din Laodiceea a și pentru toți câți nu mi-au văzut fața trupească,

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 4 Că după cum într'un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, 5 tot așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare ne suntem mădulare unii altora, 15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. 16 Fiți într'același gând unii pentru alții; nu vă gândiți la cele de slavă, ci spre cele smerite aplecați-vă. Nu vă socotiți voi înșivă înțelepți. 17 Nu plătiți nimănui cu rău pentru rău. Îngrijiți-vă de cele bune în fața tuturor oamenilor. 18 Dacă-i cu putință, pe cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. 19 Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci dați-i loc mâniei grăite de Domnul, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. 20 Dimpotrivă, dacă dușmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; dacă-i

  6 V'o spun însă: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera; iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. 7 Să dea fiecare așa cum socotește el cu inima, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu voie bună. 8 Și Dumnezeu poate să prisosească tot darul la voi, pentru ca'ntotdeauna întru toate având toată îndestularea, spre tot lucrul bun să prisosiți 9 așa cum este scris: Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac. 10 Iar Cel ce-i dă pe deasupra c semănătorului sămânță și pâine spre mâncare, vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre. 11 Întru toate vă veți îmbogăți, spre toată dărnicia care-I aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu -

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 14 Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege își sunt loruși lege; 15 ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conștiinței și prin judecățile lor, care îi învinovățesc sau chiar îi apără b 16 în ziua când, potrivit Evangheliei mele c , Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor. 17 Dar dacă tu te numești iudeu și te reazemi pe lege și te lauzi cu Dumnezeu 18 și-I cunoști voia și, învățat fiind de lege, știi să deslușești deosebirile d , 19 dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, 20 povățuitor celor fără minte, învățător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoștinței și al adevărului, 21 așadar tu, cel care-l

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 25 Iar Barnaba și Saul, după ce și-au îndeplinit slujba, s'au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei și pe Ioan, cel numit Marcu. 1 Și erau în Biserica din Antiohia profeți și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul. 2 Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiți-Mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat“. 3 Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei a și i-au lăsat să plece. 4 Astfel că ei, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru b . 5 Și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Și-l aveau și pe Ioan c ca slujitor. 6 Și străbătând toa

 

  1 Întâia mea carte a , Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța 2 până în ziua când S'a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S'a și arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și'n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se'ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui b „pe care ați auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“. 6 Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?“ 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și'n toa

  3 Oare nu știți că toți câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? 4 Așadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot astfel și noi să umblăm întru înnoirea vieții; 5 că dacă una cu El ne-am făcut a prin asemănarea morții Lui b , atunci una vom fi și prin aceea a învierii Lui, 6 cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, așa încât trupul păcatului c să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim înrobiți păcatului; 7 căci cel ce a murit este eliberat de păcat d . 8 Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și via împreună cu El, 9 știind că Hristos, odată înviat din morți, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are stăpânire. 10 Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăiește, lui Dumnezeu Îi trăiește. 11 Așa și voi, socotiți-vă că morți îi sunteți păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisu

  11 Dar Hristos, Arhiereu al bunătăților celor viitoare, venind prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit - nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta -, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta-sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, aflându-ne nouă răscumpărare veșnică. 13 Fiindcă dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de junincă, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește prin curățirea trupului, 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce fără prihană prin veșnic Duh I s'a adus lui Dumnezeu, cu cât mai mult va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului-Celui-Viu! 23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în H

  13 Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduință lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S'a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta și pe deplin te voi înmulți. 15 Și'n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 În același fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le arate moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul 18 pentru ca, prin două lucruri de neschimbat i , în care e cu neputință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îmbărbătare de a prinde'n mână j nădejdea ce ne stă înainte, 19 pe care noi o avem ca pe o ancoră a sufletului sigură și tare, cea care pătrunde'n adâncul catapetesmei k , 20 acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, devenit Arhiereu în veac, după r

  14 Drept aceea, având noi un Mare Arhiereu Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea; 15 că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră întru toate ispitit, în afară de păcat. 16 Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim și har să aflăm spre ajutor la vreme potrivită. 1 Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, pentru oameni este pus în slujba lui Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, deoarece și el e cuprins de slăbiciune, 3 și din această pricină dator este ca pentru păcate să aducă jertfe și pentru el însuși, așa ca și pentru popor. 4 Și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, precum Aaron. 5 Așa și Hristos, nu El Și-a dat Luiși slava de a deveni Arhiereu, ci Acela Care I-a grăit: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut, 6 aș

  I Tesaloniceni 4, 13-17 13 Dar, fraților, nu vrem ca voi să fiți în neștiință despre cei ce au adormit d , ca să nu vă întristați precum ceilalți e , care nu au nădejde. 14 Pentru că de credem f că Iisus a murit și a înviat, tot așa pe cei adormiți prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El g . 15 Căci pe aceasta v'o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămași până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiți. 16 Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și'n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi; 17 după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururea cu Domnul vom fi.    I                      Ioan 5, 24-30 24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M'a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viață. 25 Ad

  1 Și după câteva zile a intrat iarăși în Capernaum și s'a auzit că este acasă. 2 Și s'au adunat atât de mulți, încât nu mai era loc nici înaintea ușii; și le grăia lor Cuvântul. 3 Și au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inși. 4 Și neputând ei să se apropie de El din pricina mulțimii, au desfăcut acoperișul casei a unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. 5 Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate fie păcatele tale!“ 6 Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: 7 „Pentru ce vorbește acesta astfel? El blasfemiază. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?“ 8 Și îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că așa cugetau ei în sinea lor, le-a zis: „De ce cugetați acestea în inimile voastre? 9 Ce este mai lesne, a-i zice slăbănogului: Iertate fie-ți păcatele!, sau a-i zice: Ridică-te, ia-ți patul și umblă!? 10 Dar ca să știți că putere are Fiul Omulu

  28 Și știm că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemați potrivit planului Său; 29 că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a și rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulți frați k . 30 Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a și slăvit l . 31 Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră? 32 El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții pentru noi toți, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El? 33 Cine va aduce pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptățire; 34 cine este cel ce osândește?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce și mijlocește pentru noi?!... 35 Cine ne va despărți de iubirea lui

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, cei ce v'au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârșire d luând seama, urmați-le credința. 8 Iisus Hristos este Același, ieri și azi și în veci. 9 Nu vă lăsați amăgiți de învățături felurite și străine, căci bine este ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri de la care cei ce s'au dedat la ele n'au avut nici un folos e . 10 Noi avem un Altar f de la care cei ce slujesc Cortului g n'au dreptul să mănânce. 11 Într'adevăr, trupurile animalelor al căror sânge e adus de arhiereu în altar ca jertfă pentru păcat sunt arse în afara taberei. 12 Iată de ce și Iisus, pentru ca El să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Să ieșim așadar la El în afara taberei, purtându-I ocara; 14 că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Prin El deci să-I aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică roada buzelor care-I mărturisesc numele. 16 Nu uitați facerea-de

7 Și arătarea d Duhului i se dă fiecăruia spre folosul tuturor. 8 Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de înțelepciune; iar altuia, cuvânt de cunoaștere, potrivit Aceluiași Duh; 9 și unuia într'Același Duh i se dă credință; iar altuia, darurile vindecărilor, într'Același Duh; 10 unuia, faceri de minuni; iar altuia, profeție; unuia, deosebirea duhurilor; iar altuia, felurimea limbilor; iar altuia, tălmăcirea limbilor. 11 Și pe toate acestea Unul și Același Duh le lucrează, fiecăruia în parte împărțindu-i după cum vrea El.