REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 7 Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8 Apropiați-vă de Dumnezeu, și Se va apropia și El de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor, și sfințiți-vă inima, voi, cei cu sufletu'n doi peri! 9 Pătrundeți-vă de durere. Întristați-vă și vă jeliți. Râsul să vi se întoarcă'n plâns, și bucuria voastră în întristare. 10 Smeriți-vă în fața Domnului, și El vă va înălța. 11 Nu vă vorbiți de rău unul pe altul c , fraților! Cel care-l vorbește de rău pe un frate, sau îl judecă pe fratele său, acela vorbește de rău legea și judecă legea; dar dacă judeci legea, nu ești împlinitor al legii, ci judecătorul ei. 12 Unul este Legiuitorul și Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască și să dea pierzării. Dar tu, cine ești tu care-l judeci pe aproapele?.

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Oare izvorul, el din aceeași gură varsă apă și dulce și amară? 12 Smochinul, frații mei, poate el oare să facă măsline?; sau vița de vie, smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate da apă dulce. 13 Cine este'ntre voi înțelept și priceput?: Din buna sa purtare să-și arate faptele întru blândețea înțelepciunii. 14 Dar dacă'n inimile voastre aveți invidie amară și zavistie, nu vă lăudați și nu mințiți împotriva adevărului. 15 Înțelepciunea aceasta nu-i coborâtă de sus, ci-i pământească, animalică c , demonică. 16 Fiindcă unde este invidie și zavistie, acolo-i neorânduială și tot lucrul rău. 17 Dar înțelepciunea cea de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, nepărtinitoare, nefățarnică. 18

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 1 Nu mulți dintre voi să deveniți învățători, frații mei, știind că noi, aceștia, vom fi supuși unei judecăți mai aspre. 2 Fiindcă noi în multe greșim. Dacă e cineva care să nu greșească'n cuvânt, apoi acela e bărbat desăvârșit, în stare să-și înfrâneze și trupul întreg. 3 Că dacă le punem cailor zăbala'n gură spre a ni-i supune, cârmuim și trupul lor întreg. 4 Uitați-vă și la corăbii: cât sunt ele de mari și mânate de vânturi puternice, purtate sunt de o cârmă foarte mică oriîncotro le îndreaptă vrerea cârmaciului. 5 Așa și limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește! Iată: puțin foc, și câtă pădure aprinde! 6 Foc este și limba; lume a fărădelegii, limba își are locul ei între mădularele noastre, cea care spurcă trupul întreg și pune foc pe roata lumilor a , ea îns

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 14 Ce folos, frații mei, dacă cineva zice că are credință, dar fapte nu are? Oare poate credința să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică 16 și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă!, dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, care-ar fi folosul? 17 Așa și credința: dacă nu are fapte, doar în ea însăși e e moartă. 18 Dar va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, și eu din faptele mele îți voi arăta credința mea. 19 Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar și demonii cred și se cutremură... 20 Dar vrei tu să'nțelegi, omule ușuratic, că credința fără fapte este moartă f ? 21 Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost el îndreptățit g câ

1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiți în zadar; 2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat și'n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii - 3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată; 4 dimpotrivă, întru toate înfățișându-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, 6 în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefățarnică, 7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptății cele de-a dreapta și cele de-a stânga a , 8 prin slavă și necinste, prin defăimare și laudă; ca niște amăgitori, și totuși iubitori de adevăr; 9 ca niște necunoscuți, și totuși bine cunoscuți; ca niște muribunzi, și iată că trăim; ca niște pedepsiți, și totuși

8 Așadar, nu te rușina de mărturisirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănțuitul Său h , ci fii părtaș la suferință pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu 9 Care ne-a mântuit și ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci potrivit planului Său și harului dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de timpurile veșnice i , 10 dar care acum s'a vădit prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelia 11 pentru care am fost eu pus propovăduitor și apostol și învățător al neamurilor. 12 Pentru care pricină și îndur aceste suferințe; dar nu mă rușinez, fiindcă știu în Cine mi-am pus credința; și sunt încredințat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredințat-o j până la Ziua aceea. 13 Întipărește-ți în minte cuvintele sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credința și'n iubirea cea întru Hristos Iisus. 14 Păzește vistieria cea bună ce ți-a fost în

  8 Altădată erați întuneric, dar acum lumină sunteți întru Domnul; ca fii ai luminii să umblați 9 - pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate și adevăr -, 10 osebind b ce este bineplăcut Domnului. 11 Și nu fiți părtași la faptele cele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le fățiș c ; 12 căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, rușine este chiar a le spune. 13 Dar toate cele osândite fățiș sunt vădite de lumină, 14 căci tot ceea ce-i vădit e lumină d . De aceea zice: Deșteaptă-te tu, cel ce dormi, scoală-te din morți și-asupra ta va lumina Hristos. 15 Prin urmare, luați bine seama cum umblați: nu ca niște neînțelepți, ci precum cei înțelepți, 16 răscumpărând vremea e , căci zilele rele sunt. 17 De aceea nu fiți fără minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18 Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleți de Duh, 19 vorbind între voi în psalmi și'n laude și'n cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inimile voastre Domn

  4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit 5 pe noi, cei ce eram morți prin greșalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteți mântuiți! - 6 și împreună cu El ne-a sculat și ne-a făcut să ședem întru cele cerești întru Hristos Iisus, 7 pentru ca'n veacurile viitoare să arate covârșitoarea bogăție a harului Său, prin bunătatea Sa față de noi întru Hristos Iisus. 8 Căci în har sunteți mântuiți prin credință; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; 9 nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. 10 Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune pe care Dumnezeu mai dinainte le-a gătit pentru ca noi să umblăm întru ele f .

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 1 Iacob, robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt în Diaspora a , salutare! 2 Toată bucuria să v'o puneți în seamă, fraților, când dați de b felurite ispite c , 3 știind că încercarea credinței voastre naște răbdarea; 4 dar răbdarea să-și aibă lucrare desăvârșită, pentru ca voi să fiți desăvârșiți și întregi, întru nimic știrbiți. 5 Și dacă cineva din voi e lipsit de înțelepciune, s'o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate și fără'nfruntare, și i se va da. 6 Să ceară însă cu credință, întru nimic îndoindu-se, pentru că cel ce se îndoiește e asemenea valului mării, mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. 7 Omul acela să nu gândească el că va primi ceva de la Domnul: 8 om cu

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 25 Vedeți să nu-I întoarceți spatele Celui ce grăiește; că dacă n'au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăiește chiar din ceruri; 26 al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci și cerul. 27 Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat. 28 De aceea, pentru că noi primim o împărăție de nezdruncinat, să mulțumim prin aceea că'ntru evlavie și frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă. 29 Căci Dumnezeul nostru e foc mistuitor. A liluia, glasul al 4-lea (Psalm 91: 12, 13) Stih 1: Dreptul ca fin

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 17 Prin credință l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la'ncercare; el, cel ce primise făgăduințele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut, 18 el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmașii tăi! 19 El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morți; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar și'n prefigurare h . 20 Prin credință și'n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob și pe Esau. 21 Prin credință i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, și s'a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său. 22 Prin credință Iosif, spre sfârșitul său, a pomenit despre ieșirea i fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la osemintele sale. 23 Prin credință, câ

6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața e lui Hristos Iisus. 7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f , pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci pururea noi, cei vii, suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața. 13 Dar având același duh al credinței - după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit -, și noi credem; pentru aceea și grăim, 14 știind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne

  11 Dar Hristos, Arhiereu al bunătăților celor viitoare, venind prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit - nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta -, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta-sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, aflându-ne nouă răscumpărare veșnică. 13 Fiindcă dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de junincă, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește prin curățirea trupului, 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce fără prihană prin veșnic Duh I s'a adus lui Dumnezeu, cu cât mai mult va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului-Celui-Viu!

  7 Or, nu-i nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. 8 Iar aici iau zeciuială niște oameni muritori; dar acolo, unul care e mărturisit că este viu. 9 Și, ca să spun așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, cel ce ia zeciuială, 10 căci el era încă în coapsele lui Avraam când pe acesta l-a întâmpinat Melchisedec. 11 Dacă deci desăvârșirea ar fi fost prin preoția Leviților - căci sub ea i s'a dat poporului legea -, ce nevoie mai era ca un alt preot să se ridice după rânduiala lui Melchisedec, și să nu se zică „după rânduiala lui Aaron“? 12 Căci unei schimbări a preoției îi urmează neapărat și o schimbare a legii. 13 Fiindcă Acela d despre Care se spun aceste lucruri face parte dintr'o altă seminție, din care nimeni n'a slujit altarului; 14 deoarece învederat este că Domnul nostru a odrăslit din Iuda e , seminție despre care Moise n'a spus nimic cu privire la preoți. 15 Acesta e un lucru și mai învederat dacă, după asemănarea lui Melchisedec, se

  28 Și știm că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemați potrivit planului Său; 29 că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a și rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulți frați k . 30 Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a și slăvit l . 31 Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră? 32 El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții pentru noi toți, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El? 33 Cine va aduce pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptățire; 34 cine este cel ce osândește?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce și mijlocește pentru noi?!... 35 Cine ne va despărți de iubirea lui

27 Iar voi sunteți trupul lui Hristos, și mădulare fiecare în parte. 28 Și pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi, apostoli; al doilea, profeți; al treilea, învățători... Apoi sunt minunile, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurimea limbilor. 29 Oare toți sunt apostoli? oare toți sunt profeți? oare toți sunt învățători? oare toți fac minuni? 30 oare toți au darurile vindecărilor? oare toți vorbesc în limbi? oare toți pot să tălmăcească?... 31 Râvniți însă la darurile cele mai bune. Și-am să v'arăt acum o cale și mai înaltă: 1 De-aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar dacă n'am iubire a făcutu-m'am aramă sunătoare și chimval zăngănitor b . 2 Și de-aș avea darul profeției și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată să pot muta și munții, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt. 3 Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseșt

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, cei ce v'au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârșire d luând seama, urmați-le credința. 8 Iisus Hristos este Același, ieri și azi și în veci. 9 Nu vă lăsați amăgiți de învățături felurite și străine, căci bine este ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri de la care cei ce s'au dedat la ele n'au avut nici un folos e . 10 Noi avem un Altar f de la care cei ce slujesc Cortului g n'au dreptul să mănânce. 11 Într'adevăr, trupurile animalelor al căror sânge e adus de arhiereu în altar ca jertfă pentru păcat sunt arse în afara taberei. 12 Iată de ce și Iisus, pentru ca El să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Să ieșim așadar la El în afara taberei, purtându-I ocara; 14 că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Prin El deci să-I aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică roada buzelor care-I mărturisesc numele. 16 Nu uitați facerea-de-

  24 Căci Hristos n'a intrat într'un altar făcut de mâini - închipuirea celui adevărat -, ci în cerul însuși, pentru ca pentru noi să Se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu; 25 dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca arhiereul care intră'n altar în fiecare an cu sânge străin; 26 altfel, ar fi trebuit ca de la'ntemeierea lumii să pătimească de mai multe ori; dar El o singură dată S'a arătat, acum, la sfârșitul veacurilor, pentru ca prin jertfa Sa să desființeze păcatul. 27 Și așa cum oamenilor le este rânduit ca o singură dată să moară - după care e judecata -, 28 tot astfel și Hristos, după ce o singură dată a fost adus jertfă ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat i Se va arăta celor ce-L așteaptă spre mântuirea lor.

21 Iar Cel ce'n Hristos ne întărește pe noi împreună cu voi și ne-a uns este Dumnezeu, 22 Care Și-a și pus pecetea pe noi și a dat arvuna Duhului g în inimile noastre. 23 Dar eu Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu, că spre a vă cruța pe voi n'am venit încă în Corint. 24 Nu că am fi noi stăpâni pe credința voastră; suntem însă împreună-lucrători ai bucuriei voastre, căci voi vă țineți tari în credință. 1 Și'n sinea mea am socotit aceasta, să nu vin la voi din nou cu întristare a . 2 Că dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? 3 Și pentru aceasta v'am scris eu vouă b , ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră, a tuturor. 4 Că din multă supărare și cu strângere de inimă v'am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care cu prisosință o am către voi.

  26 Un Arhiereu ca Acesta ne și trebuia nouă: sfânt, lipsit de răutate, fără pată, osebit de cei păcătoși și devenit mai înalt decât cerurile, 27 Care nu are nevoie, precum arhiereii, ca'n fiecare zi să aducă jertfe, întâi pentru propriile lui păcate și apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o singură dată, aducându-Se jertfă pe Sine Însuși. 28 Căci legea așază arhierei oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, care a venit mai târziu decât legea h , a așezat un Fiu desăvârșit în veac. 1 Dar lucrul cel mai de seamă'n cele spuse este acela că noi un astfel de Arhiereu avem, Care a șezut de-a dreapta tronului Slavei în ceruri, 2 slujitor al altarului și al cortului celui adevărat a , pe care nu un om l-a ridicat, ci Dumnezeu.