REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

 

Pe o corabie ce străbătea un ocean, un călător se plimba îngândurat. Era neliniştit de faptul că oricând corabia se poate izbi de o stâncă şi se poate scufunda. La puţin timp l-a întâlnit pe căpitanul vasului. Dornic să scape de nelinişte, l-a întrebat: - Sunt stânci în aceste ape? - Sunt, a răspunsul căpitanul. - Şi cunoaşteţi locurile în care sunt? - Nu, a grăit căpitanul. - Şi atunci cum de sunteţi aşa de liniştit? Ştiu unde este apă adâncă, motiv pentru care nu ne putem izbi de nicio stâncă.

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

  9 Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât să fure și să'njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s'o aibă b . 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune c pentru oi. 12 Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. 14 Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. 16 Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și un păstor.

7 Și arătarea d Duhului i se dă fiecăruia spre folosul tuturor. 8 Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de înțelepciune; iar altuia, cuvânt de cunoaștere, potrivit Aceluiași Duh; 9 și unuia într'Același Duh i se dă credință; iar altuia, darurile vindecărilor, într'Același Duh; 10 unuia, faceri de minuni; iar altuia, profeție; unuia, deosebirea duhurilor; iar altuia, felurimea limbilor; iar altuia, tălmăcirea limbilor. 11 Și pe toate acestea Unul și Același Duh le lucrează, fiecăruia în parte împărțindu-i după cum vrea El.

  G lasul al 8-lea P e apărătorul dreptei credințe, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor în zorii Mitropoliei Țării Românești și a împlinit cele duhovnicești ale păstoriților săi, să-l lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă

  G lasul 1 V rednic următor al ierarhilor dobrogeni și întâiule între mitropoliții Țării Românești, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credințe, lucrător al virtuților și rugător pentru sufletele noastre.

  U ltimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor" și era sfetnic apropiat al marelui domn. A stfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei", dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. C a păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachi

  U ltimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor” și era sfetnic apropiat al marelui domn. A stfel, Eparhia Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei”, dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I. C a păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a avut

 

 

Un frate odată a greşit în Schit şi făcându-se adunare a trimis pe cineva să-l cheme pe avva Moise. Însă, el nu voia să vină. Deci a trimis către dânsul preotul zicând: vino, că te aşteaptă norodul! Atunci, el sculându-se, a venit şi luând o coşniţa găurită şi umplând-o cu nisip, o purta. Iar ei ieşind în întâmpinarea lui, i-au zis: ce este aceasta, părinte? Zis-a lor bătrânul: păcatele mele sunt înapoia mea curgând jos şi eu nu le văd, dar am venit astăzi să judec păcatele străine. Şi ei auzind, n-au grăit nimic fratelui, ci l-au iertat.

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a c

7 Dar fiecăruia dintre noi i s'a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 Pentru aceea zice: Suindu-Se la înălțime, robit-a robia și daruri datu-le-a oamenilor. 9 Iar aceea că S'a suit - ce înseamnă decât că El mai întâi S'a pogorît în părțile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S'a pogorît, El este și Cel ce S'a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca să umple totul e . - 11 Și El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alții profeți, pe alții binevestitori, pe alții păstori și învățători, 12 ca să-i pregătească pe sfinți pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, 13 până ce toți vom ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârșit, la măsura vârstei plinătății lui Hristos;

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... A părător al său nebiruit și neînfricat, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte orașul tău, Sfinte Preacuvioase Dimitrie. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-ne de toate nevoile, ca să strigăm ție: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Dimitrie!

  Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nu se va atinge de dânsele munca (Înțelepciunea lui Solomon 3, 1) Iubiți credincioși, C uviosul părintele nostru Dimitrie cel Nou de la București, a cărui prăznuire o avem astăzi, era de la sudul Dunării, născut într-un sat neînsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sărac la părinții săi și neavând cu ce se hrăni, multă vreme în tinerețile sale a păscut vitele acelui sat, ducând o viață singuratică de rugăciune și înfrânare. M ai târziu, văzând că toate cele omenești sunt deșertăciuni, a părăsit grija cea lumească și s-a retras într-o peșteră, nu prea departe, unde era o mică mânăstire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahală, acolo a început a trăi în cele mai aspre nevoințe pustnicești, acolo a ajuns în scurtă vreme la o viață desăvârșită, prin privegheri de toată noaptea, prin post aspru și metanii, prin rugăciuni neîncetate și lacrimi, prin multă sărăcie și adânc de smerenie. Dar cine va putea ști și povesti toate nevoințele c

  Troparul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, glasul al 8-lea: Î ntru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău. Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P ururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe Faraon cel gânditor, cu toată oastea lui îneacă-l, rugămu-ne, părintele nostru, ca să te mărim cu laude. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R od bun din părinți binecredincioși născându-te, Părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh și prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos. Slavă Tatălui și Fiului și Sfâ