REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

- Părinte, de ce facem parastasele, dacă "în iad nu există pocăinţă" ? - Ai citit vreodată cu atenţie slujba parastasului? - Nu! - S-o citeşti! Nu spune nicăieri despre pocăinţa. Spune numai expresii cum ar fi: "Odihneşte sufletul robului Tău...", "Ca un bun şi iubitor de oameni, iartă..." etc. Ceea ce se petrece, fiul meu cel bun, este aşa: un acuzat este acuzat la moarte (păcătosul la iad). Rudele lui şi mama lui (Biserica) fac cerere de graţiere (rugăciune de pomenire) la suveran (la Dumnezeu). Dacă El vrea, îl absolvă de pedeapsa pe condamnat, dacă nu vrea, pedeapsa se săvârşeşte. - Bine, părinte, dar mila lui Dumnezeu se întinde până în iad? - Dacă este nesfârşită, fiule, există oare loc sau stare care să o împiedice să se întindă?!

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a

 

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 5 Dar unii din eresul fariseilor care deveniseră credincioși s'au ridicat zicând că pe aceia trebuie să-i taie'mprejur și să le poruncească a păzi Legea lui Moise. 6 Drept aceea, apostolii și preoții s'au adunat să cerceteze această pricină a . 7 Și multă cercetare făcându-se, s'a ridicat Petru și le-a zis: „Bărbați frați, voi știți că din primele zile Dumnezeu m'a ales între voi, ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, Cel ce cunoaște inimile, le-a dat mărturie dându-le pe Duhul Sfânt așa ca și nouă; 9 și curățindu-le inimile prin credință, între ei și noi n'a făcut nici o deosebire. 10 Așadar, de ce-L ispitiți voi acum pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug

  S fântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alți soldați au fost capturați de tătari și au fost predați comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion. T urcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin flatări și amenințări iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții, însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că-și vor îmbunătăți soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile. S tăpânul său îl tortura frecvent în speranța că sclavul va ceda și va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa spu

  S amson cel Mare, despre care străbătuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a născut din părinți cinstiți și bogați, de neam mare, care se trăgeau din sînge împărătesc. El, știind bine învățătura din afară, se deprinsese și la meșteșugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru îmbogățirea sa, pentru că avea destulă bogăție ci, pe de o parte, ca să nu petreacă în deșertăciune, iar pe de alta, ca din meșteșugul său să poată sluji lui Dumnezeu și săracilor. El tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite; pentru că pe lîngă meșteșugul doctoricesc, i se adăugase darul Domnului, cu care dădea tămăduiri. D eci, pentru faptele lui cele bune în care sporea și pentru credința pe care o cîștigase în Dumnezeu, avea și înțelegerea dumnezeieștii Scripturi. El se îndeletnicea mult la citirea sfintelor cărți, și spre dragostea lui Hristos se deștepta cu credința și cu nădejdea. Apoi, murind părinții lui și lăsînd multe averi, n-a zăbovit a face cele cuviincioase lui; ci îndată a

  Î n timpul persecuției împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu, ginerele său, s-a pornit mare persecuție contra creștinilor, În urma victoriei obținute în 297 contra perșilor, Maximian Galeriu, socotind pe nedrept că îndeosebi creștinii sunt vinovați de slăbirea și decăderea Imperiului Roman, a hotărât îndepărtarea soldaților creștini din armată, pentru că ei nu dădeau dovadă de vitejie ucigând în timpul luptelor pe dușmanii imperiului. L a Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată ostașul creștin Iuliu în fața dregătorului locului, Maxim, căruia i s-a spus că veteranul Iuliu nu vrea să asculte de poruncile împăraților, ca să jertfească zeilor. Iuliu i-a răspuns lui Maxim că cele afirmate de slujitori sunt adevărate. „Nu disprețuiesc poruncile, desigur, a spus el. Dar eu sunt creștin și nu pot face ceea ce vrei. Căci nu se cuvine să uit pe Dumnezeul meu Cel adevărat și viu”. Maxim i-a zis: „- Ce lucru mare este să tămâiezi (statuile zeilor și ale împărațilo

  S amson cel Mare, despre care străbătuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a născut din părinți cinstiți și bogați, de neam mare, care se trăgeau din sînge împărătesc. El, știind bine învățătura din afară, se deprinsese și la meșteșugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru îmbogățirea sa, pentru că avea destulă bogăție ci, pe de o parte, ca să nu petreacă în deșertăciune, iar pe de alta, ca din meșteșugul său să poată sluji lui Dumnezeu și săracilor. El tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite; pentru că pe lîngă meșteșugul doctoricesc, i se adăugase darul Domnului, cu care dădea tămăduiri. D eci, pentru faptele lui cele bune în care sporea și pentru credința pe care o cîștigase în Dumnezeu, avea și înțelegerea dumnezeieștii Scripturi. El se îndeletnicea mult la citirea sfintelor cărți, și spre dragostea lui Hristos se deștepta cu credința și cu nădejdea. Apoi, murind părinții lui și lăsînd multe averi, n-a zăbovit a face cele cuviincioase lui; ci îndată a î

 

Odată au venit la fericită Maică Teodora nişte surori şi au întrebat-o despre gândurile cele necuviincioase şi murdare. Fericită Teodora a lăcrimat şi a zis: - N-auziţi oare ce zice Domnul: "Vouă însă şi perii capului toţi sunt număraţi."? Părul sunt gândurile, iar capul, mintea. Orice gând însoţit de o impreuna-indulcire şi învoire cade sub judecată şi Dumnezeu socoteşte pofta de femeie drept desfrânare, mânia drept ucidere, ura drept crimă, căci zice: "Tot cel ce se mânie pe fratele său în deşert este supus judecăţii" şi "Cel ce urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni". De asemenea, marele Pavel zice: "Va descoperi Domnul sfaturile inimii şi va da pe faţă cele ascunse ale întunericului" şi încă: "Cel ce va osândi şi cu gândul, va răspunde în ziua Judecăţii". Aşadar să nu ziceţi că gândurile nu ne vătăma, că numai unirea cu ele este judecată ca şi fapta. Auzind acestea, monahiile s-au mirat şi au proslăvit pe Dumnezeu, Care i-a dăr

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... C a pe o stea prealuminoasă câștigându-te Biserica pe tine, apostole Carp, cu darea cea multă a minunilor tale pururea se luminează; mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea ta.

  G lasul al 4-lea C a pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Alfeu, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

  Troparul Sfântului Apostol Carp, unul din cei șaptezeci, glasul al 3-lea: A postole Sfinte Carp, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: C ânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popoare din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui și puterea lui. Stih: Sfinte Apostole Carp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e cei ce cu dragoste săvârșesc purtătoarea de lumină, sfințită și prealăudată și preacinstită pomenirea ta, umple-i de dumnezeiasca lumină prin rugăciunile tale apostole. Stih: Sfinte Apostole Carp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind dat cu totul Stăpânului, ai păzit nevătămate legile Lui cele cinstite și pe cei fărădelege i-ai învățat buna lege, apostole. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. I ubind mintea cea mai presus de gând, preasfințite, ți-ai luminat mintea cu privire tainică și lumea o ai luminat, preafericite. Și acum și pururea și în vec

Glasul 3 A postole Sfinte Carp, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

  Glasul al 3-lea A postole Sfinte Alfeu, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

  S finții Apostoli, obștea cea mică, C u lumină cerească toată lumea O au luminat. D e ale Duhului aripi purtați ei au cutreierat lumea, P e lume cu-ale Duhului aripi înaripând. E i au mers în palate, în colibe, în munți și în peșteri, E i s-au nevoit pe cale și au străbătut mări. L or fiece zi le era o nouă suferință și luptă. D ând război lumii, cu ea se războiau F ără să se plângă, fără părere de rău. F iece zi era mereu o alta, E i însă mereu aceiași: L a Hristos le era gândul, la Hristos privirea. C e zi aveau să aibă pe ei nu-i tulbura, D e-și vor petrece noaptea în temniță sau palat. S ârguința lor era pe Hristos în ei înșiși să poarte, Ș i-ntr-al Lui ajutor pământului să vestească. D e hrană aveau sau nu, lor le era tot una; S ârguința lor era credința să străluce P este fața întregului pământ. C instiri sau loviri, lor le erau tot una; E i numai sârguiau pe Hristos a-L proslăvi în lume. Î ngeri cu aripi deasupra capetelor lor mergeau, Ș i se bucurau

S fântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Alfeu se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. El este tatăl Sfântului Apostol Iacov și al Sfântului Apostol Matei, doi din Cei Doisprezece Mari Apostoli. El s-a dus la Domnul în pace și este prăznuit în 26 mai. Sfântul Alfeu este menționat în Evangheliile după Matei (Matei 10, 3), Marcu (Marcu 3, 18) și în Luca (Luca 6, 15), dar și în Faptele Apostolilor (FA 1, 13).

  C arp a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. El i-a urmat Apostolului Pavel și a fost ucenic al său. Sfântul Apostol Pavel l-a hirtotonit pe Carp, episcop al Varnei din Tracia. S fântul Apostol Carp a mai predicat Evanghelia și în Creta, unde l-a primit pe Sfântul Dionisie Areopagitul în casa lui. Sfântul Dionisie dă mărturie că Apostolul Carp era un om de o mare curăție a minții, foarte blând, nevinovat și smerit; că lui însuși Domnul i S-a înfățișat înainte, înconjurat de îngerii Lui și că el niciodată nu începea să slujească Sfânta Liturghie până ce nu era încredințat mai întâi de o vedere de sus. S uportând multe prigoane și chinuri pentru numele lui Hristos, el la urmă a luat bătăi sălbatice de la iudei și a fost omorât. Sufletul lui s-a strămutat la împărăția lui Dumnezeu, spre a se bucura acolo veșnic, bucurându-se de slava cea cerească a Stăpânului.